Soluţii SF împotriva schimbărilor climatice?

Un studiu publicat în cursul acestei săptămâni arată că tehnicile de geoinginerie care ajută la răcirea Planetei pot contribui la lupta cu schimbările climatice, dar nu sunt suficiente pentru a opri procesul încălzirii globale.

Studiul efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea East din Marea Britanie a fost publicat în revista de specialitate Atmospheric Chemistry and Physics Discussions. Potrivit Agenţiei France Presse, care citează din publicaţia sus-amintită, oamenii de ştiinţă au încercat să evalueze eficacitatea, impactul asupra mediului şi costurile unor proiecte globale care să ajute omenirea în combaterea schimbărilor climatice. De aproximativ o jumătate de secol, oamenii de ştiinţă emit soluţii teoretice, aflate deseori la graniţa dintre "Science Fiction” (ştiinţifico-fantastic) şi "Science Fact” (fapt ştiinţific). Totodată, au fost puse în aplicare proiecte la scară redusă, dar niciodată până acum nu s-a acţionat la scară globală. Plasarea pe orbita circumterestră a unor oglinzi gigantice (pentru a reflecta razele solare) sau îmbogăţirea straturilor superioare ale atmosferei cu sulf pentru a diminua efectul încălzirii globale ar putea avea efectul contrar în cazul unei malfuncţiuni a sistemului, iar "fertilizarea” apei oceanelor cu fier pentru a stimula dezvoltarea fitoplanctonului care are o mare capacitate de înmagazinare a CO2 dizolvat în apă, ar putea fi metode foarte eficiente, însă va fi nevoie de sute sau poate chiar mii de ani până se vor resimţi efectele.

De la teorie... la practică

Un alt studiu publicat în cursul săptămânii de revista Nature prezintă o ipoteză şocantă: în zonele oceanice bogate în fier, care conţin şi un nivel ridicat de fitoplancton (totalitatea plantelor acvatice inferioare, n.r.) care are capacitatea de a absorbi şi de a înmagazina dioxidul de carbon, o mare parte din volumul de CO2 absorbit nu este stocat, aşa cum se credea până în prezent, ci eliberat din nou în atmosferă. Aceasta este concluzia la care a ajuns o echipă internaţională de oameni de ştiinţă. Cercetătorii au adunat o bază de date frumuşică, colectate în perioada 2004-2005 în cadrul unui program de studiere a apelor oceanice din jurul arhipelagului Crozet din Oceanul Indian. Denumit CROZEX, programul condus de Raymond Pollard de la Centrul Naţional de Oceanografie din Southampton (Marea Britanie) a avut ca scop examinarea efectelor aportului natural de fier în apa din jurul micuţelor insule Crozet, situate la aproximativ 2.000 de kilometri la sud de Madagascar, scrie AFP, citată de Agerpres. Oamenii de ştiinţă, care au călătorit până în Crozet la bordul vaporului britanic RSS Discovery, au observat impactul fertilizării naturale cu fier a zonelor cu alge şi relaţia cu "exportul” de carbon din zona insulelor Crozet. "Din 100 de unităţi de CO2 absorbite de fitoplancton, 90 sunt reciclate la suprafaţă şi ajung din nou în atmosferă, în timp ce doar restul de 10 sunt direcţionate spre straturi de adâncime ale apei”, explică cercetătorul Richard Sanders, citat de AFP. "Din acest rest de 10 unităţi, aproximativ jumătate vor coborî la adâncimi mai mari de 200 de metri, în timp ce 1% din total se va fixa pe sedimentele de pe fundul oceanelor. Potrivit experţilor britanici, procesul de fertilizare naturală este mult mai eficient decât aportul artificial de fier: Cantitatea de CO2 înmagazinată în apa de profunzime a oceanelor, corespunzătoare unei anumite cantităţi de fier utilizat în procesul de fertlizare artificială, este cu mult mai mică decât apare în estimările făcute până în prezent de geoingineri.