Thomas Morgan: Premiul Nobel pentru Medicină 1933

Încă de la vîrsta de zece ani, Thomas s-a arătat interesat de istoria naturală; colec­ţiona păsări, ouă de păsări şi fosile. Mai tîrziu a urmat Universitatea din Kentucky, unde şi-a luat doctoratul în 1886.

Încă de la vîrsta de zece ani, Thomas s-a arătat interesat de istoria naturală; colec­ţiona păsări, ouă de păsări şi fosile. Mai tîrziu a urmat Universitatea din Kentucky, unde şi-a luat doctoratul în 1886. În anii următori, pînă în 1889, a studiat viaţa subacvatică şi a făcut diverse expediţii în Jamaica şi Bahamas. În 1890 a obţinut Bursa Adam Bruce, cu ajutorul căreia a vizitat Europa şi a ajuns la Laboratorul de Zoologie Marină din Napoli, instituţie de care a devenit foarte ataşat şi pe care a revizitat-o în 1895 şi 1900.

LUCRĂRI. Personalitate controversată, Thomas H. Morgan era de cele mai multe ori critic. În lucrările sale timpurii avea o atitudine critică faţă de conceptele mendeliene privind ereditatea, iar în 1909 şi-a început studiile pe Drosophila melano­gas­ter. Dintre lucrările sale, cele mai importante sunt: Bazele fizice ale eredităţii (1919), Evoluţie şi geneti­că (1925), Teoria genelor (1926), Embriologie experimentală (1927) şi Baza ştiinţifică a evoluţiei (1935).

MOŞTENIRE. Cele mai importante descoperiri ale lui Hunt Morgan au fost cele din domeniul geneticii. Cîţiva dintre studenţii săi de la Universităţile Columbia şi Caltech au cîştigat la rîndul lor Premii Nobel. Printre aceştia se numără George Wells Beadle, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină din 1958, Edward B. Lewis, care a primit Premiul Nobel pentru Medicină în 1995, şi Herman Joseph Muller, laureat în 1946. Toţi au primit Nobelul pentru descoperirile realizate în genetică.

Drosophila şi ereditatea

Drosophila melanogaster a fost crescută pentru prima dată în număr mare de C.W. Woodworth, care era de părere că putea fi folosită pentru cercetările genetice. Mai tîrziu i-a fost prezentată lui Hunt Morgan ca o variantă ieftină de material gene­tic, care putea fi crescută într-un spaţiu limitat. La scurt timp după ce a început studiile pe musculiţa de oţet, culturile sale prezentau un număr mare de mutanţi. Cercetările ulterioare ale acestui fenomen l-au ajutat la localizarea exactă a genelor. În 1910, Morgan a descoperit că una dintre musculiţe avea ochii albi, spre deosebire de celelalte, ale căror ochi erau roşii. Încrucişînd mutantul, a observat că prima gene­raţie rezultată era normală, dar următoarele prezentau indivizi cu ochi albi într-o proporţie care confirma legea a treia a lui Mendel. Toate musculiţele cu ochii albi erau masculi, deci aceasta era o trăsătură legată de sex. Astfel, Morgan a ajuns la descoperirea legăturii genetice şi a demonstrat că genele sunt entităţi fizice locali­zate pe cromozomi.

Citește pe Antena3.ro

Aflată în exil la Moscova, soția dictatorului sirian Bashar al-Assad este grav bolnavă. Medicii îi dau 50% şanse de supravieţuire

CV

Data naşterii:25 septembrie 1866

Locul naşterii:Lexington, Kentucky, SUA

Carieră: 1890 – cîştigă bursa Adam Bruce şi ajunge la Napoli, Italia, unde lucrează la Laboratorul de Zoologie Marină;

1904 – ajunge profesor de zoologie experimentală la New York;

1928 – este numit director al Laboratoarelor G. Kerckhoff de la Institutul de Tehnologie California, din Pasadena;

1933 – Premiul Nobel pentru Medicină;

4 decembrie 1945 – încetează din viaţă în Pasadena, California, SUA.

Contribuţie

“Multe dintre intuiţiile lui Darwin în evoluţia speciilor animale au dat biologiei secolului al XIX-lea sens de ştiinţă descriptivă, descoperirile lui Morgan în legătură cu genele şi localizarea lor în cromozomi au ajutat la transformarea biologiei în ştiinţă experimentală”, este de părere Eric Kandel, cîştigător al Premiului Nobel pentru Medicină din 2000. Societatea Americană de Genetică oferă anual Medalia Thomas Hunt Morgan unuia dintre membrii săi, care a făcut o descoperire semnificativă în domeniu.