Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dispunând în ziua de azi de tehnologii complexe de construcţie, aceste miniaturi sunt, cu siguranţă, un mod de a-i atrage în lumea copilăriei atât pe cei pasionaţi, cât şi pe cei care nu au avut un astfel de trenuleţ când erau copii.
Din categoria jucăriilor clasice, precum ursuleţul de pluş sau păpuşile Barbie, trenuleţul, fie el simplu sau electric, este nelipsit din majoritatea “arsenalelor” puştilor. Când eram copil, aveam unul din lemn cu câteva vagoane colorate, pe care o profesoară de limba engleză îl folosea ca model pentru a mă învăţa cuvinte care denumeau culorile (precum red, yellow, green, blue). Tot atunci am aflat cum funcţionează un magnet, pentru că aşa se legau între ele vagoanele, şi nu credeam că mai are alt copil o jucărie ca a mea. Nu numai că am aflat mai târziu că nu sunt singura posesoare a unui tren colorat, dar m-a uimit foarte tare când am văzut primul trenuleţ electric la un coleg de grădiniţă. Povestea micuţelor garnituri de tren începe în secolul al XIX-lea, primele astfel de jucării fiind construite din lemn sau din fier, utilizatorul având posibilitatea să îl plimbe pe podea.
Dezvoltare. În anul 1891, compania germană Märklin revoluţiona producţia trenuleţelor prin introducerea unei şine cu ecartament (n.r. – distanţa dintre şine) standard. Era creat astfel un set de bază care a asigurat ulterior utilizarea accesoriilor vândute separat, precum gări, clădiri, alte tipuri de şine sau material rulant de cale ferată. În plus, fierul a fost înlocuit cu tinicheaua sudată, construcţia trenuleţului devenind astfel mai simplă. Al doilea mare pas în evoluţia jucăriei a fost făcut de compania americană Carlisle & Finch, care a creat primele trenuleţe electrice în 1897, care aveau să cunoască notorietatea, în rândurile familiilor înstărite, abia în jurul anului 1920. În prima jumătate a secolului al XX-lea, o dată cu evoluţia sistemelor electrice, trenuleţele au căpătat şi ele diferite caracteristici din ce în ce mai sofisticate, locomotivele având posibilitatea să schimbe direcţia, să scoată fum sau să fluiere, iar vagoanele să se cupleze şi să se decupleze singure. Astăzi, trenuleţele electrice pot fi conduse pe reţele multiple de şine cu ajutorul telecomenzilor şi au componente electronice care determină nenumărate efecte sonore, precum şi un design sofisticat, devenind astfel aproape identice trenurilor reale.
Citește pe Antena3.ro
