Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar dacă nu are ieşire la mare, Elveţia este o ţară cu numeroase lacuri, şi prin urmare nu este la adăpost în faţa ameninţării cu un tsunami. Oricât ar părea de aiurită afirmaţi, există dovada: un val catastrofal care a "ras” lacul Leman în anul 563. Povestea acelui val tsunami a fost dată publicităţii, bine documentată, de revista ştiinţifică Nature Geoscience.
Tsunami-urile, deseori asociate unor seisme de mare intensitate, sunt de temut pentru zonele de coastă maritimă, mai ales după dramele care au lovit Indonezia în 2004 şi Japonia, în 2011.
Dar o echipă a Universităţii din Geneva arată că şi regiuni enclavizate în pământ, fără risc de seism major, nu sunt la adăpost de efectele distrugătoare ale unui tsunami.
Astfel, în 563, un val gigantic a devastat malurile lacului Leman, cel mai mare lac natural din Europa de Vest, situat între Elveţia şi Franţa. Un eveniment cunoscut sub denumirea de catastrofa de la Taurendunum, scrie AFP.
Relatările istorice descriu un tsunami ucigaş, general de o alunecare de teren în zona montană Valais, la peste 70 de kilometri de Geneva, acolo unde Rhone-ul intră în lacul Leman. Valul a inundat malul, făcând ravagii printre sate, luând cu el oameni şi animale, distrugând podul din Geneva şi penetrând în oraş, unde mai multe persoane şi-au pierdut viaţa.
O echipă a Universităţii din Geneva, specializată în limnogeologie (studiul sedimentelor lacustre), condusă de Katrina Kremer, a dus ancheta până în fundul lacului. Sondarea terenului a scos în evidenţă un depozit de sedimente gigantic sub patul lacului, care, după părerea cercetătorilor, s-a depus dintr-o dată. El se întinde pe o suprafaţă de peste 10 kilometri lungime şi 5 kilometri lăţime, cu o grosime medie de 5 metri şi un volum minim estimat la 250 de milioane de metri cubi, adică echivalentul conţinutului a circa 100.000 de piscine olimpice. Depozitul este mai gros la sud-est, indicând faptul că au ca origine regiunea de vărsare a Rhone-ului în lac.
Cercetătorii au analizat apoi eşantioane biologice, validând o datare a depozitului în perioada anilor 381-612.
Secvenţa exactă a evenimentelor care leagă alunecarea de teren din muntele Tauredunum şi tsunami-ul din lacul Leman rămâne incertă, dar cercetătorii emit ipoteza că impactul alunecării asupra sedimentelor mobile a destabilizat terenurile din zona intrării Rhone-ului în loc, care s-a prăbuşit, provocând valul tsunami la suprafaţa lacului Leman.
Simulări informatice au demonstrat că, urmare a unei astfel de alunecări de teren, va fi observat un val de 13 metri la numai 15 minute după la Lausanne şi un val de 8 metri la Geneva, după 70 de minute.
O reconstituire a oraşului Geneva, conform unei configuraţii din secolul al VI-lea, demonstrează că un val de 8 metri ar fi trecut peste zidurile oraşului, lovind podul şi morile, aşa cum au descris fenomenul istoricii contemporani catastrofei, Gregoire de Tours şi Marius d'Avenches.
Potrivit cercetătorilor, acest eveniment s-ar putea produce din nou.
Astăzi, malurile lacului Leman sunt populate de peste un milion de persoane, dintre care 200.000 trăiesc în Geneva. Cercetătorii subliniază că oraşul este foarte vulnerabil, atât din cauza micii altitudini faţă de nivelul apei şi localizării sale la extremitatea lacului, o configuraţie care amplifică puternic amplitudinea undelor.
"În studiul nostru, nu am cuantificat riscul asociat unui tsunami pe lacul Leman. Dar vrem să arătăm că valurile unui tsunami pot să lovească oraşele din jurul acestui lac, la fel de bine cum pot s-o facă şi alte lacuri din lume”, a explicat Katrina Kremer pentru France Presse. "Chiar dacă este cunoscut de către geologi, riscul este subestimat”, a adăugat aceasta, precizând că "majoritatea oamenilor ignoră pur şi simplu că se pot produce valuri tsunami şi în lacuri”.
