"Verde”... pe micul ecran (video)

de Anca Aldea | 24 Ian 2009 • 00:00

România a fost gazda, la sfârşitul săptămânii trecute, a unui eveniment unic – un festival de film ecologic, organizat pe Valea Prahovei, la Sinaia. Pentru conştientizarea opiniei publice, organizatorii au adus în ţara noastră nume importante din lumea filmului documentar ecologic, un domeniu aflat în plină dezvoltare peste hotare.

Green Planet Blues, un eveniment cu acoperire în presa centrală, a mizat de la bun început pe calitate. De altfel, au fost prezentate filme din toate domeniile, una dintre ideile principale fiind că omul, în orice câmp al muncii ar fi el, în orice colţ al lumii şi oricare ar fi educaţia lui, este dator să proteje Planeta.
Festivalul a fost organizat de Asociaţia Aristoteles Workshopşi a avut un buget de 70.000 de euro. Într-una dintre zilele festivalului, a fost organizată o secţiune de concurs pentru tinerii cu vârste de până la 18 ani. Concurenţii au realizat filme scurte, cu durata de un minut, pe teme precum: schimbarea climatului, degradarea ecosistemului, poluarea, limitarea resurselor naturale, suprapolularea şi încălzirea globală.

Rechinii, un echilibru necesar

Una dintre cele mai apreciate pelicule, care a primit peste 30 de premii internaţionale, s-a numit Sharkwater şi a fost regizat de un tânăr pasionat de viaţa acestor peşti răpitori. Rob Stewart (pe care îl puteţi urmări în interviul înregistrat în filmuleţul de mai jos) pune accent pe stereotipurile "care înfăţişează rechinii ca pe nişte prădători însesaţi de sânge sau ca pe nişte monştri care se hrănesc cu oameni”. De fapt, se arată în film, rechinii reprezintă pilonii în evoluţia vieţii marine.

"Sharkwater", de Rob Stewart
Interviu cu Rob Stewart

Filmul Sharkwater
Partea I

• Click aici pentru Partea a-II-a
• Click aici pentru Partea a-III-a
• Click aici pentru Partea a-IV-a
• Click aici pentru Partea a-V-a
• Click aici pentru Partea a-VI-a
• Click aici pentru Partea a-VII-a
• Click aici pentru Partea a-VIII-a
• Click aici pentru Partea a-IX-a

Sfârşitul sărăciei?

Din filmul "The end of Poverty?” ("Sfârşitul sărăciei?”), al lui Philippe Diaz, aflăm că 33 de analişti economici din lumea-ntreagă sunt interesaţi de fenomenul paradoxal conform căruia regiunile în care se moare de foame sunt cele bogate în resurse naturale. Regizorul transmite astfel un semnal de alarmă oamenilor Planetei – fie că sunt factori cu responsabilitate, fie că sunt simpli pioni pe tabla de şah: rezoluţiile ONU din 2001 privind sărăcia extremă şi foametea trebuie puse în aplicare pentru a evita autodistrugerea.

Lumea conform Monsanto

Unul dintre documentarele care a zguduit destul de puternic opinia publică internaţională a fost prezentat în premieră în România. Este vorba de "Le monde selon Monsanto” (Lumea conform lui Monsanto), realizat de jurnalista Marie-Monique Robin. Criticat de tabăra direct vizată - cei mai mari producători de organisme modificate genetice, americanii de la Monsanto – şi aplaudat de tabăra contra OMG, documentarul a fost prezentat la Sinaia ca un demers în "căutarea adevărului adevărat” despre compania producătoare de pesticide. În cei aproximativ 100 de ani de existenţă, se arată în film, Monsanto a ignorat siguranţa alimentară şi stabilitatea mediului pentru a-şi păstra supremaţia pe piaţa mondială de profil. Bazat pe o anchetă de trei ani derulată în America de Nord, America de Sud, Europa şi Asia, filmul spune povestea unui imperiu industrial ajuns să-şi intimideze specialiştii şi să domine prin rapoarte voit eronate, prin complicitatea autorităţilor americane şi prin tactici de presiune şi stimulare a corupţiei.

The World According to Monsato
Partea I

• Click aici pentru Partea a-II-a
• Click aici pentru Partea a-III-a

Cimitire digitale

Cea mai proaspătă prezenţă la Green Planet Blues a fost documentarul regizorului grec Yorgos Avgeropoulos, "Digital Cemeteries” ("Cimitire digitale”). Prezentat în premieră mondială la sfârşitul lui septembrie 2008 în cadrul Festivalului de Film de la Atena, filmul investighează "viaţa de apoi" a computerului şi încearcă să facă lumină într-o chestiune destul de ignorată de autorităţi: ce se întâmplă cu un computer după ce scăpăm de el?

Defrişări în Laponia

În timp ce-şi prezenta capodopera, documentarul "Last Yoik in the Saami Forest”, regizorul finlandez Hannu Hyvonen a acuzat Finlanda pentru defriăşrile masive din nordul ţării şi a comparat-o România comunistă. Documentarul relatează destinul Saamilor, o populaţie minoritară din Laponia (aproxiamtiv 135.000 de oameni), unde pădurile sunt devastate de marile corporaţii fără ca statul finlandez să intervină. Saamii trăiesc din creşterea renilor, care se hrănesc în pădurile finlandeze în perioade critice ale anului, când hrana lipseşte, cu licheni. "Aceşti oameni sunt foarte săraci”, a spus regizorul, precizând că defrişările afectează ecosistemul, duce la dispariţia lichenilor şi restrânge tradiţia minorităţii Saami de a-şi creşte renii prin păstorit. Hyvonen a mai spus că defrişările continuă în prezent, Finlanda nerespectându-şi obligaţiile faţă de protecţia mediului şi a minorităţilor, în ciuda faptului că este un stat european.

Last Yoik in Saami Forests
Partea I

• Click aici pentru Partea a-II-a
• Click aici pentru Partea a-III-a
• Click aici pentru Partea a-IV-a
• Click aici pentru Partea a-V-a
• Click aici pentru Partea a-VI-a

Vă invităm să urmăriţi în cele ce urmează semnalele de alarmă pe care le trag realizatorii unora dintre filmele prezentate la evenimentul de la Sinaia.
"The 11th Hour”, de Leila C. Petersen şi Nadia Conner, produs şi narat de actorul Leonardo DiCaprio

"The 11th Hour”
de Leila C. Petersen şi Nadia Conner, produs şi narat de actorul Leonardo DiCaprio
Partea I