Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1864 se năştea în Fischhausen fiul proprietarului de pământuri Carl Wien. Fiindcă se născuse într-o vreme în care cei cu o anumită poziţie socială primeau nume impozante, copilul a fost botezat Wilhelm Carl Werner Otto Fritz Franz Wien, dar avea să fie cunoscut întreaga viaţă numai după numele de Wilhelm.
În 1864 se năştea în Fischhausen fiul proprietarului de pământuri Carl Wien. Fiindcă se născuse într-o vreme în care cei cu o anumită poziţie socială primeau nume impozante, copilul a fost botezat Wilhelm Carl Werner Otto Fritz Franz Wien, dar avea să fie cunoscut întreaga viaţă numai după numele de Wilhelm. Pentru fiul său, Carl Wien plănuise o viaţă liniştită, la conducerea unei ferme, însă criza economică şi chemarea pentru mediul academic l-au condus pe Wilhelm spre cursurile universitare.
EDUCAŢIE. În primii ani de şcoală, Wilhelm Wien a studiat în Rastenburg, apoi la Heidelberg. Din 1882 a început să urmeze cursurile Facultăţii de Matematică şi pe cele de Ştiinţe Naturale la Universitatea din Göttingen. În acelaşi an a început şi cursurile Universităţii din Berlin. Din 1883 şi-a început munca de cercetare alături de Hermann von Helmholtz, iar în anul 1886 şi-a luat doctoratul după prezentarea unei teze despre difracţia luminii pe secţiuni în metale şi influenţa materialelor asupra culorii luminii refractate.
Citește pe Antena3.ro
ÎNTRERUPERI. Boala tatălui l-a forţat pe Wilhelm să renunţe la studii în 1890. Din acel an a început să-şi ajute părintele să conducă fermele. Totuşi, a reuşit să-şi facă timp să studieze un semestru cu profesorul Helmholtz, timp în care a efectuat experimente referitoare la permeabilitatea metalelor în ceea ce priveşte lumina şi razele de căldură. După vânzarea pământurilor familiei, Wilhelm s-a întors la laboratorul lui Helmholtz, al cărui preşedinte a fost până în anul 1896.
Legea de deplasare
Wilhelm Wien a primit Premiul Nobel pentru cercetările legate de radiaţia căldurii. În 1896, omul de ştiinţă a derivat o lege a distribuţiei radiaţiilor. Patru ani mai târziu, Max Planck punea bazele teoriei cuantice pe faptul că legea lui Wien, valabilă pentru frecvenţele înalte, nu mai putea fi aplicată pentru frecvenţele joase. Legea lui Wien – “Legea de deplasare” – se raportează la radiaţiile emise de corpurile negre. Aceste corpuri negre sunt considerate corpuri ideale, care absorb toată energia care ajunge la ele. Deşi radiaţia emisă dintr-un corp negru este distribuită la o gamă largă de lungimi de undă, există o lungime intermediară la care radiaţia atinge maximul. Potrivit Legii lui Wien, această lungime de undă maximă este invers proporţională cu temperatura absolută a corpului.
În 1898, în timpul unor studii privind curenţii gazelor ionizate, Wien a descoperit o particulă pozitivă, egală ca masă cu atomul de hidrogen. Prin această descoperire a pus bazele spectrografiei maselor, prin intermediul căreia este posibilă executarea de măsurători exacte ale maselor a diverşi atomi şi izotopi, necesare calculării energiei eliberate de reacţiile nucleare. J.J. Thomson (laureat Nobel pentru Fizică în 1906 – n.r.) a fost cel care “a şlefuit” aparatul lui Wien şi a condus experimentele în domeniu până în 1913. După el, studiile de cercetare au fost preluate de Ernst Rutherford, iar în 1919, particula lui Wien a primit denumirea de proton.
CV
Data naşterii - 13 ianuarie 1864
Locul naşterii - Fischhausen, Prusia Orientală
Carieră
1822 – începe cursurile de matematică şi ştiinţe naturale ale Universităţilor din Göttingen şi Berlin;
1883-1885 – lucrează în laboratorul lui Hermann von Helmholtz;
1896-1899 – este lector la prestigioasa Universitate de Tehnologie Aachen;
1900 – este succesor al lui Wilhelm Conrad Röntgen la Universitatea din Würzburg;
1911 – este laureat al Premiului Nobel pentru Fizică;
30 august 1928 – încetează din viaţă la München.
