Willard F. Libby

Premiul Nobel pentru Fizică 1960

Willard Frank Libby a început studiul chimiei în 1927 la Universitatea California din Berkeley, unde şi-a luat licenţa şi, mai târziu, doctoratul în chimie. Începând cu anul 1945, Libby a lucrat la Institutul pentru Studii Nucleare al Universitaţii din Chicago. Aici a devenit şi cunoscut pentru lucrările sale în domeniul radiochimiei şi mai ales pentru descoperirea izotopului de carbon 14, folosit cu precădere la datarea vestigiilor arheologice, şi a triţiului natural, utilizat în hidrologie şi geofizică.

DEFINIŢIE. Radioizotopul carbon 14 ajută la determinarea vârstei materialelor care conţin carbon. De cele mai multe ori, ajută la stabilirea vârstei aproximative a rămăşiţelor organice din siturile arheologice. Înainte de cercetările lui Libby se presupunea că izotopul de carbon 14 a atins starea de echilibru, adică rata de producere este egală cu rata de dezintegrare, însă studiile au arătat că starea de echilibru nu a fost atinsă, rata de formare fiind cu 24% mai mare decât cea de dezintegrare. Metoda de determinare a vârstei stabileşte un raport între izotopul 14 radioactiv şi izotopul 12 neradioactiv al carbonului dintr-un material organic. Libby a demonstrat acurateţea acestei metode prin stabilirea corectă a vârstei unei bucăţi de lemn dintr-o corabie antică egipteană. Anul construcţiei vasului era menţionat şi în scrierile istorice.

 
CV
Data naşterii:17 decembrie 1908
Locul naşterii:Grand Valley, Colorado, SUA
Carieră
1933 – a fost numit instructor în departamentul de chimie al Universităţii California din Berkeley;
1945 – profesor în departamentul de chimie de la Institutului pentru Studii Nucleare al Universităţii din Chicago;
1960 – primeşte Premiul Nobel pentru Chimie;
8 septembrie 1980 – încetează din viaţă la Cambridge, Marea Britanie.