Willem Einthoven s-a născut în Semarang în Indonezia, în casa doctorului Jacob Einthoven. La vîrsta de şase ani, după moartea tatălui său, familia s-a mutat la Ultrech, Olanda...
Willem Einthoven s-a născut în Semarang în Indonezia, în casa doctorului Jacob Einthoven. La vîrsta de şase ani, după moartea tatălui său, familia s-a mutat la Ultrech, Olanda. Willem Einthoven a urmat primii ani de şcoală la Hogere Burgerschool, iar în 1878 a intrat la Facultatea de Medicină a Universităţii din Ultrecht, din dorinţa de a călca pe urmele tatălui. În 1886, la un an de la prezentarea lucrării de doctorat, Einthoven şi-a început cariera de profesor, preluînd un post în fiziologie la Universitatea din Leiden.
VALENŢE. În
timpul petrecut aici a început să devină interesat şi de domeniul opticii.
Adevăratul succes în carieră a început să apară o dată cu investigarea
sunetelor inimii şi cu înregistrarea acestora cu acurateţe. Un mare talent al
lui Einthover, care i-a asigurat o carieră plină de satisfacţii, a constat în
capacitatea de dăruire totală faţă de un singur domeniu de interes. Astfel, el
a reuşit să investigheze orice impediment intervenea în cercetările sale şi şi-a
asigurat o cale logică spre reuşitele ştiinţifice.
PASIUNI. Willem
Einthoven era foarte pasionat de sporturi. Şi în timpul cursurilor susţinute la
universitate, obişnuia să spună studenţilor săi: “Nu lăsaţi corpul să piară!”.
Primele sale studii privind articulaţia cotului au început într-o perioadă în
care suferea în urma unei fracturi produse în timpul efectuării unor activităţi
sportive. De-a lungul perioadei de recuperare, Willem Einthoven a devenit
interesat de mişcările de pronaţie şi de supinaţie ale mîinii şi de funcţiile
articulaţiilor umărului şi a cotului. Einthoven a fost unul dintre fondatorii
Clubului de Canotaj pentru Studenţi din Utrecht.
CV:
Data Naşterii: 21 mai 1860
Locul Naşterii: Semarang, Java – Indonezia
Carieră:
1878 – intră la Universitatea din Ultrecht;
1885 – îşi publică lucrarea de doctorat – “Stereoscopia prin variaţia
de culori”;
1886 – devine profesor de fiziologie la Universitatea din Leiden;
1893 – introduce termenul de “electrocardiogramă”, la o întîlnire a Asociaţiei Medicale Olandeze;
1924 – primeşte Premiul Nobel pentru Medicină, pentru inventarea mecanismului cardiogramei;
29 septembrie 1927 – încetează din viaţă la Leiden.