C’est chic! - Amor burghez pentru marea nobilime

Dupa ce au facut din ghilotina simbolul global al revoltei impotriva monarhiei, francezii sunt apucati de nostalgiile dupa traiul nobiliar de altadata si au intrat intr-un sevraj al apucaturilor fine. Nu esti de bon ton la Paris decat daca ai si o particula de vita intre nume si prenume.

A cincea republica, inaugurata de mana forte a generalului de Gaulle, a intrat in criza. Nu mai e la moda. Tendintele de la Paris canta zilele acestea in struna menuetelor aristocratice. Nobilii sunt iarasi "in carti". Nemaiavand prea multe atuuri si sub bombardamentele rautacioase ale aliatilor din Irak, care nu prea inghit "trufele" discursurilor de politica externa ale lui Chirac, Franta isi fabrica imagine dupa chipul si asemanarea trecutului sau glorios. Dupa ce onorabilii "cetateni si cetatene" ale Revolutiei din 1789 au "compostat" pasional capetele incoronate ale monarhiei, impreuna cu suita de rigoare a inaltei aristocratii, francezii postcoloniali de azi se dau in vant dupa orice detaliu care ii poate asocia cu lumea buna a veacurilor apuse.

POLITICHIE DE MARGARITAR. Jacques Chirac, un mare iubitor al placerilor vietii. Apetitul lui pentru deliciile culinare este faimos in intreaga lume. Iar orele de singuratate ale sotiei sale, Bernadette, deja celebra in presa franceza, povestesc si despre alte apetente. Insa Chirac este un "connaisseur" pana la capat, drept care se poate mandri cu un guvern in care premierul este de vita nobila, iar ministrul Educatiei, Gilles de Robien, e de-a dreptul conte. Dominique de Villepin, cu freza sa care ii da o alura de poet romantic al secolului al XIX-lea, poate conferentia "printre ruinurile" politicilor sociale ale mandatului sau despre Napoleon pana la ruina deplina a guvernarii UMP. Iar Segolene Royal, candidata stangii la presedintie, sta la panda, avand deja un nume suficient de regal cat sa impace dorinta de "emancipare" a proletariatului care strange randurile Partidului Socialist, mare amator de demnitati "nobile", strecurate abil, cu chic, printre tezele marxistilor la care Franta nu renunta nici acum, dupa esecul demonstrat al comunismului in lume. Contele de Robien bate toate blazoanele guvernamentale, familia sa tragandu-si radacinile din intunecatul veac al XIV-lea, desi cariera sa incepe sub auspiciile unei meserii invariabil burgheze: agent de asigurari.

SHOWBIZZ. Daca politica e lovita de staif, la francezi, nici vedetele media nu se lasa mai prejos. Celebrul jurnalist francez Patrick Poivre a simtit ca celebritatea sa ar fi si mai bine "coafata" de o initiala cu blazon, "de la bunica". Ca atare, nepotul Patrick a facut toate demersurile pentru ca numele sau sa "dea" si mai bine, acum el intitulandu-se pompos Patrick Poivre d’Arvor, si nu orice Poivre d’Arvor, ci din linia acelora innobilati de Ludovic al XV-lea (omul cu potopul). In cazul in care doritorul de blazon nu poseda o bunica aristocrata, problema poate fi rezolvata prin infierea respectivului de catre un cuplu de aristocrati fara urmasi sau daca adoptia nu intra in discutie, contra a aproximativ 35.000-40.000 de euro, "clientul" se poate face cu actul doveditor ca apartine castei binecuvantate de gratia divina si decapitata cu mult tam-tam de republica moderna.

ARISTOCRATIA PENALA. In vreme ce toti burghezii de bine din Paris alearga disperati dupa distinctii, blazoane si fineturi, aristocratii pursange, atatia cat au mai ramas, sunt putin "indispusi" de incidente fireste regretabile. Cum este cel provocat de descendentul cel mai flamboiant al familiei regale d’Orleans, printisorul rasfatat, Charles-Philippe, care a intrat putin in vizorul procurorilor intr-o afacere in care e acuzat de fals in acte, denuntare calomnioasa si furt de identitate. Probabil ca plictisind pe toata lumea cu serbarile zilelor sale de nastere in Maroc, inconjurat de o pleiada de aristocrati europeni, prieteni la catarama din pruncie, Charles-Philippe Marie Louis, pe numele lui din buletin, s-a gandit sa isi faca putin capital de imagine, inainte de a face toti burghezii respectabili din Franta sa cada sub birou de ras, anuntand ca, fiind ultimul Orleans autentic, maine-poimaine o sa revendice tronul regal de la prietena republica. Si probabil ca in acest punct bunii republicani cu hobby-uri aristocratice vor avea cam atat de spus: "Ah, non! Assez!".