Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poliţiştii români au reţinut anul trecut, pentru infracţiuni informatice, 289 de persoane, fiind destructurate 44 de grupări de hackeri, la ale căror locaţii au fost găsite mii de cărţi de credit false, zeci de autoturisme, aproximativ 400 de mii de euro şi 140 de mii de dolari, precum şi obiecte din aur.
Potrivit Poliţiei Române, consecinţa primordială a avansului tehnologic a reprezentat-o tranziţia “de la societatea industrială la societatea informaţională”. Dezvoltarea tehnologică şi utilizarea pe scară largă a sistemelor informatice a adus după sine şi o serie de riscuri.
Infracţionalitatea informatică poate lua multiple forme şi afectează zilnic milioane de utilizatori. Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată electronică şi pornografia infantilă prin internet sunt tipuri infracţionale care necesită investigaţii specializate, pregătire şi dotare corespunzătoare pentru structurile de aplicare a legii.
În România, criminalitatea informatică se manifestă, în principal, sub două aspecte: fraudele informatice, constând în licitaţii fictive de bunuri, compromiterea de conturi de utilizatori ai unor site-uri de comerţ electronic, atacuri tip phishing şi fraudele cu cărţi de credit, constând în compromiterea ATM-urilor şi capturarea de informaţii de pe benzile magnetice ale cărţilor de credit.
O parte din reţelele criminale organizate transnaţionale, care în trecut şi-au desfăşurat activitatea în alte domenii, se ocupă în prezent de săvârşirea de infracţiuni cu cărţi de credit şi prin internet. Sumele de bani obţinute în mod ilicit în urma acestor activităţi sunt mult mai mari decât cele obţinute anterior din desfăşurarea altor genuri de activităţi precum traficul cu autoturisme furate, traficul de fiinţe umane şi chiar traficul de droguri.
Tendinţele identificate de poliţişti sunt: folosirea de tineri cu abilitaţi în utilizarea computerelor şi a noilor tehnologii, organizaţi şi coordonaţi de către lideri ai grupărilor infracţionale; trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea de programe informatice în activitatea de fraudare; caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state; permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificarea de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme informatice ce pot fi compromise; reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică oferite de instituţiile financiare.
Oraşele mari care sunt şi centre universitare au o rată importantă a activităţilor ilicite în această privinţă.
