Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Europeană de Justiție a respins azi directiva privind păstrarea datelor din traficul telecom, pentru doi ani, considerând că decizia presupunea o "ingerință foarte amplă și deosebit de gravă în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal fără ca această ingerință să fie limitată la strictul necesar".
Directiva privind păstrarea datelor are ca obiectiv principal armonizarea dispozițiilor statelor membre privind păstrarea anumitor date generate sau prelucrate de operatorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice. Astfel, aceasta vizează să garanteze disponibilitatea acestor date pentru prevenirea, cercetarea, depistarea și urmărirea unor infracțiuni grave, cum sunt infracțiunile legate de criminalitatea organizată și de terorism. Într-adevăr, directiva prevede că furnizorii menționați trebuie să păstreze datele privind traficul, datele privind localizarea, precum și datele conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului. În schimb, aceasta nu autorizează păstrarea conținutului comunicațiilor și al informațiilor consultate.
Mai întâi, Curtea constată că datele care trebuie păstrate permit, printre altele, să se cunoască cu ce persoană și prin ce modalitate a comunicat un abonat sau un utilizator înregistrat, să se determine durata comunicării, precum și locul de unde aceasta a avut loc și să cunoască frecvența comunicațiilor abonatului sau a utilizatorului înregistrat cu anumite persoane într-o perioadă determinată. Aceste date, considerate în ansamblul lor, pot furniza indicații precise cu
privire la viața privată a persoanelor ale căror date sunt păstrate, cum sunt obiceiurile din viața cotidiană, locurile de ședere permanente sau temporare, deplasările zilnice sau alte tipuri de deplasări, activitățile desfășurate, relațiile sociale și mediile sociale frecventate.
Curtea consideră că prin impunerea păstrării acestor date și permițând accesul autorităților naționale competente, directiva reprezintă o imixtiune deosebit de gravă în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. În plus, faptul că păstrarea și utilizarea ulterioară a datelor sunt efectuate fără ca abonatul sau utilizatorul înregistrat să fie informat poate da persoanelor vizate sentimentul că viața lor privată este obiectul
unei supravegheri constante.
Pe de altă parte, Curtea constată că directiva nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor. Aceasta arată, printre altele, că directiva autorizează prestatorii de servicii să țină cont de considerațiile economice atunci când stabilesc nivelul de siguranță pe care îl aplică (în special în ceea ce privește costurile aplicării măsurilor de siguranță)
și că directiva nu garantează distrugerea definitivă a datelor la sfârșitul perioadei de păstrare.
În sfârșit, Curtea critică faptul că directiva nu impune ca datele să fie păstrate pe teritoriul Uniunii. Astfel, directiva nu garantează pe deplin controlul respectării cerințelor privind protecția și securitatea de către o autoritate independentă, astfel cum impune totuși în mod explicit Carta. Or, un astfel de control, efectuat în temeiul dreptului Uniunii, constituie un element esențial al respectării protecției persoanelor în raport cu administrarea datelor cu caracter personal.
