Cea mai puternică echipă de gaming din România, "TEG", povesteşte cum a dobândit pasiunea nepieritoare pentru jocurile pe calculator, pasiune ce i-a făcut campioni atât la nivel naţional, cât şi internaţional, şi le dă sfaturi novicilor "terorişti". După mii de ore de luptă în Counter-Strike, cei cinci jucători profesionişti din "TEG" se pregătesc să îşi lanseze o televiziune online de gaming.
Când spui "joc pe calculator", cei mai mulţi tineri se gândesc la "Counter-Strike", deseori abreviat "CS", care este probabil cel mai popular joc de acţiune online, dar şi unul dintre cele mai renumite jocuri de multiplayer. Counter-Strike a apărut la 18 iunie 1999, ca o modificare pentru jocul Half-Life. Potrivit statisticilor GameSpy, peste 85.000 de utilizatori jucau CS simultan în anul 2004, urmând ca, doi ani mai târziu, peste 200.000 de utilizatori să devină "prizonierii" aceluiaşi joc.
Tot GameSpy arată că aceşti jucători contribuie din 5 februarie 2007 la acumularea a peste 6.000 milioane de minute pe lună, plasând CS direct pe primul loc în topul celor mai populare jocuri online first-person shooter.
Însă în ce constă mai exact Counter-Strike? Pe scurt, jucătorii se pot alătura fie unei echipe de counter-terorişti (CT), fie unei echipe de terorişti (T), luptând una împotriva alteia, într-o serie de runde. Altfel spus, T lansează o bombă, iar CT trebuie să o găsească şi să o dezamorseze. Echipele se duelează pe anumite hărţi, precum "de_train", "de_dust2" sau "de_inferno". Câştigarea fiecărei runde este posibilă fie prin neutralizarea echipei adverse, fie prin îndeplinirea obiectivului misiunii.
La început, echipele pornesc în luptă cu un cuţit, un pistol şi 2 încărcătoare de muniţie plus 800 $ în cont, la care se adaugă bonusuri tot în $ pentru câştigarea unei runde, plantarea bombei, uciderea unui inamic sau salvarea unui ostatic.
Electronic Sports League (ESL) este cea mai mare ligă mondială destinată gamerilor. De-a lungul anilor, ESL România a adunat în competiţie cele mai bune echipe din ţara noastră. Acest joc, care şi-a ţinut "ostaticii" în faţa calculatoarelor chiar şi zeci de ore fără oprire, i-a atras în competiţie şi pe cei din echipa "The Elder Gods" (TEG), echipă care este la momentul actual cunoscută drept cea mai puternică din lumea gamingului românesc. TEG este marea câştigătoare a WCG 2008 România (World Cyber Games).
Jawich Taofik, cunoscut şi drept Tao, şi Perry, adică Preduţ Mircea, au renunţat câteva minute la gaming pentru a vorbi în numele întregii echipe despre succesele lor, despre planurile de viitor, dar şi despre ce înseamnă să practici gaming pe bani. Cei cinci (Perry, Tao, Darky, Kidor şi Marius) s-au cunoscut în anul 2003. Înainte de a porni drumul spre succes sub formula "TEG", "aveam echipe diferite, fiecare juca separat, eram adversari. Am decis să facem cea mai bună echipă din România la momentul acela, fiind talentaţi şi având spiritul de echipă. De aproximativ şapte ani suntem sub aceeaşi formulă", spune Tao.
"Ideea denumirii «TEG» a apărut în 2001, din Mortal Kombat. The Elder Gods erau zeii care vegheau asupra omenirii."
"Noi vrem să numim «gamingul» sport al viitorului. Vrem ca Ministerul Sportului şi Guvernul să-l recunoască ca sport, aşa cum se întâmplă în alte ţări ale lumii. De exemplu, în Coreea a fost declarat ca e-sport în anul 2002, alături de multe alte jocuri. Practic, toate jocurile competiţionale reprezintă e-sportul. Noi acum ne antrenăm mult mai practic, cu două-trei săptămâni înainte de concurs. Ne jucăm mult mai puţin ca înainte, şase-şapte ore pe zi, faţă de cele 13 ore pe zi pe care le dedicam iniţial jocului (recordul meu personal este de 48 ore de gaming fără oprire).
Nu ne-am săturat, dar am ajuns la un nivel la care contează să te joci mai concentrat şi nu atât de mult", declară membrul fondator şi clan leader-ul, Perry. Întrebaţi dacă au vreun idol în gaming, cei doi au răspuns că îi apreciază pe jucătorii profesionişti din străinătate, în special pe cei nordici şi suedezi. Având în vedere că la noi în ţară nu prea se pune preţ pe premii, ei au transformat gamingul într-o pasiune, nu într-o sursă de venit stabilă.
Înainte de criza economică, "TEG" avea un salariu lunar de aproximativ 200 de euro, în timp ce în străinătate salariul în domeniu variază între 1.000 şi 2.000 de euro. Echipele care ajung pe podium în România primesc în jur de 1.000-2.000 de euro ("TEG" a primit de mai multe ori premiul de 3.500 de euro în schimbul victoriilor), pe când peste graniţă suma trece lejer de 50.000 de euro, sumă care este împărţită la cinci, între coechipieri. Pentru a practica gaming nu este uşor, spun jucătorii.
Cei din "TEG" s-au "izbit" de dificultăţi în perioada liceului, când au pornit lupta în lumea virtuală, dar, o dată cu deplasările, au primit sprijinul total al familiei şi al prietenilor şi nu au fost nevoiţi să renunţe la studii pentru a dedica mai mult timp gamingului. Tao şi Perry îi sfătuiesc pe cei care vor să devină cât mai buni în domeniul acesta "să aibă timp, talent, să-şi găsească o echipă pe care să reuşească să o păstreze, să nu se certe şi să aibă încredere unii în alţii".
În România nu există conceptul de "antrenor de gaming", aşa cum explică pasionaţii de jocuri virtuale. Tocmai din această cauză, clanul "TEG" s-a antrenat singur, într-un apartament închiriat. Iar rezultatele n-au ezitat să apară, aceştia obţinând locul 4 mondial la olimpiada jocurilor WCG (World Cyber Games) de la Seoul în 2003, după cea mai grea luptă susţinută de ei vreodată, locul 3 la Campionatul European ECG (European Cyber Games) de la Hannover în 2005, în timp ce podiumul românesc e ocupat de Tao, Perry, Marius, Darky şi Kidor încă din 2001 încoace.
Ca planuri de viitor, jucătorii din "TEG" spun că "ne chinuim să dezvoltăm aici fenomenul de gaming. Punctul culminant ar fi realizarea unei federaţii de e-sport în România. Pentru asta luptăm, recunoaşterea acestui fenomen ca sport. Avem un proiect pentru a lansa o televiziune online de e-sports, unde Perry va prezenta ştirile despre gaming şi jocuri. Cred că în toamnă o să se lanseze". În opinia lor, CS este într-o continuă ascensiune, pe motiv că este distractiv şi pune în evidenţă calităţile fiecărui jucător.
Perry şi Tao contrazic studiile psihologilor, care arată că jocurile pe calculator provoacă dependenţă şi, de asemenea, că din cauza violenţei mult prea mari din lumea virtuală a crescut numărul sinuciderilor din rândul adolescenţilor: "Pentru noi nu este o dependenţă jocul acesta, este ceva foarte plăcut. Gamingul este o modalitate foarte bună pentru a te crea ca persoană, înveţi de mic să lucrezi în echipă, înveţi limbi străine, călătoreşti, vorbeşti cu multe persoane. Noi suntem poate cu mult mai sociabili decât ceilalţi".