Primul droid Sony Ericsson: Xperia X10

Au lucrat ceva la Xperia X10 cei de la Sony Ericsson, pentru a nu dezamăgi piaţa care aştepta primul lor terminal cu sistem de operare Android, dar ştiu că au scos un produs bun. X10 este ceea ce trebuie să fie un mobil al anului 2010.

Dacă ar fi beneficiat şi de interfaţa Sense a celor de la HTC, aş fi zis că-i ideal. Aşa, a trebuit să mă mulţumesc cu ceea ce au găsit să ofere nou cei de la SE, anume cele două interfeţe Timescape şi Mediascape, despre care voi vorbi puţin mai târziu. Până atunci, să analizăm pe rând ceea ce oferă noul Sony Ericsson.

În primul rând, impresia de durabilitate: nu va trece neobservat şi nici nu va fi uşor dat uitării într-o lungă serie de telefoane cu sistem de operare Android. Dimensiunile sale - 119x63x13 mm - şi ecranul de 4 inci, rezistent la zgârieturi, materialul solid şi de calitate din care este făcută carcasa, procesorul puternic, calitatea audio bună şi camera foto de 8 MP fac din Xperia X10 un telefon de dorit. Atenţie însă: chiar dacă a fost dotat din start cu Android v2.1, ceea ce este meritoriu, căci noua variantă chiar "zbârnâie", X10 nu rulează Flash, ceea ce este un mare neajuns.

Testerul pe care l-am primit spre analiză avea carcasă albă, iar la dimensiunile generoase ale lui X10, culoarea chiar ieşea în evidenţă, ceea ce i-a făcut pe mulţi să comenteze: "Oooo, dŕ nu-i cam mare?". Asta mi-a reamintit de obsesia pentru negru a rotofeilor. Nu degeaba. Albul chiar "măreşte". La 4 inci ecranul, o carcasă albă îl făcea pe X10 să pară mai mare chiar decât era în realitate. Cu toate astea, mie mi s-a părut OK şi deloc deranjant la manipulare.

Ecranul tactil cu tehnologie capacitivă TFT cu 65.000 de culori are o rezoluţie de 480x854 pixeli, senzor accelerometru pentru autorotirea imaginii şi senzor de proximitate. Şi cei de la SE au optat pentru jack audio de 3,5 mm, pentru a-i da posibilitatea utilizatorului să folosească şi alt tip de căşti decât cele din pachetul de livrare. Partea forte a lui X10 o constituie procesorul Qualcomm QSD8250 Snapdragon de 1 GHz, precum şi memoria internă de 1 GB, dar şi slotul pentru card microSD de până la 16 GB (la pachet, X10 venind cu un card de 8 GB, arhisuficient pentru stocare de conţinut).

Un al doilea punct forte este, după cum spuneam, camera foto de 8 MP, care realizează imagini la o rezoluţie de 3264x2448 pixeli, are autofocus, flash LED, touch focus, stabilizator de imagine, detectare a feţei şi a zâmbetului. Înregistrarea video este WVGA, la 30 fps. Acumulatorul din dotarea Xperiei X10 este unul Li-Po de 1.500 mAh (BST-41) şi s-a comportat destul de bine în condiţii de utilizare peste medie (două zile jumătate).

Nu am remarcat o încingere excesivă a terminalului în timpul utilizării intense a internetului sau a încărcării acumulatorului, ceea ce este iarăşi o bilă albă pentru cei de la SE, care le pot da lecţii la acest capitol concurenţilor. Nu există o cameră secundară pentru apeluri video şi nici player DivX şi Xvid, aşa cum întâlnim, de exemplu, la Samsung Galaxy Spica. Nici radio FM nu există la Xperia X10, aşa cum există, de exemplu, la HTC Legend sau HTC Desire.

Una peste alta, o dată cu Xperia X10, consider că Sony Ericsson a făcut un pas mare atât pentru sine, cât şi pentru clientelă. Mai are de lucrat la un Flash, la un radio FM, la un DivX sau Xvid, la o cameră pentru apeluri video, la o interfaţă mai atractivă şi apropiată de "agăţătorul" Sense, de la HTC, dar e pe drumul cel bun. Cu Timescape poţi afişa în ordine cronologică toate evenimentele - apeluri, mesaje, update-uri de pe Facebook sau Twitter -, cu Mediascape poţi organiza cronologic evenimentele multimedia - melodii ascultate, imagini vizualizate. Sunt utile, ajută în organizarea "locului de muncă", dar nu pot spune că sunt spectaculoase, deci mai e loc de mai bine.