Teoria relativitatii in IT

Intr-un corp care se misca din ce in ce mai repede, masa creste. Cum te apropii de viteza luminii, masa asta tinde si ea spre infinit - si exact de-aia nu poti ajunge la viteza cea mai mare din Univers. Pur si simplu esti al naibii de gras! Sigur, asta e situatia in vid. Pe Pamant, mai precis in judetele Ilfov, Dambovita si Arges, viteza luminii nu depaseste 20-30 de kilometri pe ora. Uitati-va cum se misca basculantele de la asfaltare: e clar ca masa lor creste enorm pe masura ce depasesc, cu eforturi uriase, viteza melcului.

Dar sunt si aplicatii mai practice ale teoriei relativitatii. Bunaoara, pe masura ce computerele devin tot mai mobile, viteza lor scade. Nu neaparat din considerente legate de procesor si memorie. Ci pur si simplu din cauza naturii umane. Sa va explic.

Am avut mai demult un coleg care nu putea sa bata mai putin de doua-trei taste deodata. Pur si simplu atat erau degetele lui de groase. Sigur, era un mare avantaj de aici: cine avea curaj sa-l contrazica in ce scria? Odata te trezeai cu literele D, G, E, F, W, S peste fata! Asta era prin 1996, cand singurul computer capabil sa stea in buzunar il si rupea, cu tot cu curea si poate chiar cu lenjeria intima.

Astazi, chiar si utilizatorii din Etiopia au ajuns in situatia asta. Computerul portabil, altminteri cunoscut sub numele de telefon destept, ne crede probabil baieti de la tara, pregatiti de munca campului. Nu poti sa bati mai putin de doua taste in acelasi timp. Si, cu cat viteza masinii creste, cu atat masa degetelor se dilata, relativist. Rezultatul il stiti: sms-urile si mail-urile acelea pe care e aproape imposibil sa le citim.

In science-fiction, problema depasirii vitezei luminii e rezolvata elegant, cu ajutorul unor notiuni imaginare, cum ar fi motorul warp sau gaurile de vierme. In IT, ani in sir, producatorii ne-au propus computere care sa inteleaga vocea umana. Cele mai multe dintre smartphone-uri, caci de ele ma plang, au zeci de comenzi care se pot accesa vocal. Le foloseste cineva? Bineinteles ca nu. Si asta pentru ca, de fapt, telefonul, ca si sotia din telenovele, nu ne intelege cu adevarat. Si-n plus, e cu mult mai complicat sa folosesti comanda vocala decat sa intinzi mana si sa apesi cateva taste pana o nimeresti pe aia buna.

La final, o mica problema de fizica: am scris textul asta la un telefon mobil cu tastatura inteligenta, care stie ce litera voiam sa apas chiar si cand apas doua-trei. Azi e vineri, da? Ei bine, am inceput luni. Calculati, va rog, viteza luminii in sistemul de referinta smartphone-stapan exasperat!