Cât timp am călătorit spre Mongolia, în expediţia Dacioţilor, ultrabook-ul Toshiba Portege Z830 a fost un ajutor de nădejde. Pentru prima oară, plecat departe de casă, nu am mai cărat după mine un laptop la fel de greu ca aparatul foto DSLR. Elegantul ultrabook-ul Toshiba cântăreşte puţin peste 1 kg şi şi-a făcut foarte uşor loc în geanta foto: are un ecran de 13,3 inci şi doar 1,6 cm grosime. Portege Z830 are un design simplu, dar elegant, cu o carcasă din aliaj de magneziu care iî conferă o absorbţie bună a şocurilor. În zona ecranului, însă, mi s-a părut că este prea flexibil, poate şi din cauza modalităţii de conectare a ecranului de bază prin balamale pe mijloc. Ultrabook-ul este dotat cu o gamă largă de porturi: 2 porturi USB 2.0, un port USB 3.0, HDMI, VGA, Gigabit LAN, un cititor de carduri SD, jack-urile de 3,5 mm (redare sunet şi microfon) şi cititor de amprente, ca să nu uităm că e totuşi un ultrabook business.
Mobilitatea lui m-a făcut să-l port mereu cu mine şi să-l folosesc în tot felul de situaţii şi locuri: din maşină, de pe scaunul copilotului, până pe munte sau pe un vârf de deal. Laptopul are încorporat un modem 3G/HSUPA, ceea ce a făcut foarte uşoară conectarea la internet prin reţelele GPRS/EDGE/3G/HSDPA/HSUPA. Practic se conecta instant. Tot ce îi lipsea, în unele zone, era o antenă externă pentru a prinde semnalul. Şi când am folosit reţele wi-fi de la hosteluri (şi chiar într-o iurtă!) s-a conectat fără probleme.
Combinaţia reuşită de procesor Intel Core i5-2557M Sandy Bridge la 1.7GHz, 4GB memorie RAM DDR3 şi placă video Integrată Intel HD 3000M, şi hard SSD de 128GB a făcut editarea fotografiilor şi a video-urilor foarte uşoară.
Datorită ecranului mat, anti reflexie de 13.3 inch HD, cu rezoluţia 1366 x 768, cu o luminozitate foarte bună, am putut folosi ultrabook-ul Toshiba şi în zona de deşert, unde soarele nu lasă nici un petic de umbră. Mai mult, în aceleaşi zone de deşert, dar şi cu cât înaintam spre nord unde soarele apune foarte repede, m-am bucurat ca un copil de tastatura luminată. Singurul incovenient ar fi vizibilitatea monitorului nu prea bună din anumite unghiuri.
Bateria de 47 wh nu e detaşabilă, este încastrată în carcasă şi mi-a asigurat o autonomie mare, de peste trei-patru ore, fie că editam fotografii sau doar eram conectat la internet. Chiar ar fi fost greu să mă descurc altfel, ţinând cont că eram în maşină, pe drum, aproape toată ziua şi nu puteam să îl ţin mereu în priză.
Poate vă întrebaţi cât praf a adunat din deşert? Nu l-am desfăcut, dar pot spune că sistemul de ventilare a fost excelent: ultrabook-ul s-a încălzit foarte puţin chiar şi la o utilizare intensă în zilele toride cu 40 de grade. Dacă ar fi avut şi Dacia noastră aşa un ventilator…