Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În plină eră digitală, istoria presei scrise este scoasă din depozite şi pusă la dispoziţia tuturor, pe internet. Gratis sau contra cost.
Toată lumea ştie “poezia”: timpul ziarului tipărit e aproape de sfârşit, îngropat de noua eră digitală, de ziarul online, de portaluri, de bloguri, de wiki-uri şi tot arsenalul informaţional pe care îl aduce aceasta. Chiar dacă unele ziare au renunţat la print în favoarea apariţiei electronice, majoritatea publicaţiilor învaţă să se folosească de internet în folos propriu. O modalitate de creştere a traficului online, dar şi a veniturilor este digitalizarea arhivei. O iniţiativă de proporţii vine (tot) de la Google: transpunerea în format digital a ziarelor din arhivele ultimelor două secole. În acest scop, compania a încheiat parteneriate cu peste o sută de ziare, proiectul urmând să înceapă cu publicistica nord-americană, printre care Quebec Chronicle-Telegraph, considerat cel mai vechi ziar de pe continent. Google, care va plăti toate cheltuielile implicate de scanarea arhivelor, se va folosi de serviciul său de publicitate AdSense pentru a obţine bani din această iniţiativă, bani care vor fi împărţiţi cu editorii.
Pe bani
Unele publicaţii şi-au digitalizat deja arhiva.
New York Times, unul dintre cele mai prestigioase cotidiene
americane, a cărui primă ediţie datează din anul 1851, are deja o arhivă
electronică, aceasta cuprinzând peste 13 milioane de articole. Articolele
publicate din 1981 până în prezent sunt disponibile în format text, accesul
fiind gratuit pentru cele apărute până în anul 1987, restul putând fi citit în
schimbul unei taxe. Tot gratuit este accesul articolelor care acoperă perioada
1851-1922, în format PDF. Articolele din categoria premium au un tarif de
vizionare de 3,95 de dolari. În Franţa, Le Figaro pune la dispoziţia
cititorilor o arhivă electronică gratuită acoperind perioada 1830-1939, iar în
Marea Britanie, un exemplu în acest sens este Times, care a arhivat istoria
apariţiei sale încă din 1785. Un permis valabil pe o zi pentru accesarea
acestei baze de date costă aproximativ 9 dolari, iar unul lunar 24,95 de
dolari. Există şi resurse care centralizează aceste mari “depozite jurnalistice”,
cum este cazul newspaperarchive.com, unde utilizatorii pot găsi aproape un miliard de articole din peste 240 de ani. În acest caz, taxa
este de 6,25 dolari pe lună.
Arhivele electronice
Arhivele electronice sunt categoric soluţia păstrării pe termen lung a textelor importante, fie că e vorba despre literatură, lucrări ştiinţifice sau jurnalistică. Există deja şi programe care monitorizează acest domeniu, un exemplu în acest sens fiind site-ul www.maps.repository66.org, pe care poate fi consultată distribuţia geografică a importantelor arhive digitale.
Conform acestei surse, există 1.074 de astfel de “depozite” digitale de informaţii, multe din ele provenind din mediul universitar. Cele mai multe dintre acestea se găsesc în Statele Unite (233). Aceste instrumente sunt în prezent foarte utile în mediul academic, unul din scopurile pe termen mediu fiind punerea în comun a tuturor resurselor de cunoaştere dintr-un anumit domeniu, pentru a fi astfel uşor accesibile cercetătorilor.
Citește pe Antena3.ro
Având în vedere că mai puţin de 0,2% din internet este
indexat de motoarele de căutare tradiţionale, arhivele electronice sunt locul în
care trebuie căutate subiecte particulare, cu un grad mai ridicat de
specializare. În acest sens au apărut şi motoare de căutare speciale, care
sondează această zona a Internetului, cum este Infovell, promovat ca un
instrument care ajunge în “adâncurile internetului”. Infovell oferă acces la
milioane de documente care nu ar fi fost indicate de un motor obişnuit de
cautare, documente preluate din arhive electronice cu acces gratuit. Platforma
face parte din categoria SaaS (Software-as-a-Service), fiind disponibilă în
schimbul unui abonament.
Publicitatea online
Un alt aspect al erei digitale în viaţa publicaţiilor este lupta pentru o felie cât mai mare din publicitatea online, domeniu dominat de Google şi Yahoo. Recentul parteneriat încheiat între cei doi giganţi a stârnit protestul AMZ, care a solicitat Comisiei Europene, Departamentului American de Justiţie şi Biroului pentru Competiţie din Canada să se opună încheierii acordului dintre cele două mari companii. Acesta ar duce, în opinia reprezentanţilor editorilor de ziare, la o scădere a veniturilor acestora şi la o slăbire a competiţiei în domeniul publicităţii online. Pe de altă parte, Yahoo tocmai a lansat o nouă platformă online pentru ziarele partenere.
Denumita APT, platforma promite în primul timp o scurtare a timpului pe care ziarele vor trebui să îl acorde managementului reclamelor, permiţându-le să se concentreze mai mult pe partea de vânzare a acestora.
Al doilea punct forte al platformei constă în aşa-numitul “obiectiv comportamental”, sistem care permite ziarelor să adreseze reclamele unui public care ar fi, probabilistic, într-o măsură mai mare interesat de conţinutul lor. De exemplu, dacă un utilizator caută pe Yahoo informaţii despre destinaţii turistice şi apoi citeşte un articol cu aceeaşi temă într-un ziar, atunci este clar că o reclamă turistică este una care l-ar putea interesa.
Ziar digital
Un domeniu care se manifesta încă destul de timid, dar al cărui potenţial este apreciat ca fiind unul foarte consistent îl reprezintă industria “reader-elor” electronice, adică a dispozitivelor digitale pe care pot fi citite ziarele sau cărţile. Un exemplu în acest sens îl constituie e-readerul companiei Plastic Logic, anunţat pentru începutul anului următor. Un flux continuu de informaţie este asigurat printr-o legătură wireless la internet. În Franţa, Orange a oferit spre testare, timp de două luni, dispozitivul e-book Read&Go. Mai multe ziare au furnizat, prin reţeaua operatorului, ştiri pe suportul mobil al hârtiei electronice (e-paper).
