Peste 30 de tineri romani studiază in cele mai cunoscute colegii din Oxford. Se ştiu intre ei, dar se intalnesc rar, fiecare lucrand la un proiect de cercetare cele mai multe ore din zi doar intre zidurile colegiului de care aparţine.
CITADELA ŞTIINŢEI - O lume academică şi regulile ei vechi de 500 de ani
Peste 30 de tineri romani studiază in cele mai cunoscute colegii din Oxford. Se ştiu intre ei, dar se intalnesc rar, fiecare lucrand la un proiect de cercetare cele mai multe ore din zi doar intre zidurile colegiului de care aparţine. Oxfordul, orăşelul din sudul Marii Britanii celebru mai ales pentru universitatea sa, care este cea mai veche din Anglia, fiind fondată pe la jumătatea secolului al XII-lea, este unul cat se poate de aristocrat. Aici totul se conjugă nemijlocit cu regulile academice - vestimentaţia, ritualurile mesei sau apartenenţa politică. Universitatea cuprinde mai multe colegii, dintre cele mai renumite fiind Christ Church, All Souls, Magdalen, St. John's sau Trinity. Fiecare colegiu işi are codul său nescris şi este in competiţie mereu deschisă cu celelalte colegii, mai ales cu cele invecinate. O sumă de aparente ciudăţenii academice izbesc orice neiniţiat cand ajunge acolo, "ciudăţenii" care, in fapt, fac ca tradiţia locului să se păstreze. Descoperi că in curţile acestor colegii există perimetre de gazon pe care pot călca diferenţiat membrii lor - unele arii verzi sunt destinate doar profesorilor, şi in măsura in care studenţii calcă in acele locuri sunt foarte aspru amendaţi, şi porţiuni de gazon pe care pot călca studenţii. Bobocii au cate "un tată" sau "o mamă" daţi de colegiu să ii indrume. Profesori imbrăcaţi in robe scorţoase vezi la fiecare colţ de stradă. La vremea cinei, membrii colegiului se adună in "hall", unde sunt nevoiţi să poarte mantii negre, să spună rugăciuni şi să mănance intr-o atmosferă solemnă.
Bogdan Iurascu/JURNALUL NATIONAL VEZI PE UNDE CALCI! In curtile colegiilor, pe anumite petice de gazon au dreptul sa calce doar profesorii. Pe altele, doar studentii |
RIGORI DE SUTE DE ANI. Alexandra Tomescu e din Cluj şi studiază biochimia celulară şi moleculară la singurul colegiu de fete din Oxford. A aplicat acum trei ani la cinci universităţi din Marea Britanie, şi in cele din urmă a optat pentru Oxford. "Faptul că mă plimb pe străzi pe care au trecut oameni care au schimbat lumea este flatant. Mie mi-a schimbat mult percepţia locul acesta, nu spun că nu sunt şi lucruri care mă incomodează cumva aici... spre exemplu, regulamentul pe alocuri absurd... care prevede să porţi doar ciorapi negri, dacă porţi ciorapi la culoarea piciorului eşti penalizat, şi la o a doua abatere de genul ăsta eşti exmatriculată. Nici după mancarea englezească nu mă dau in vant... Am auzit că la alte colegii una din probele de admitere este să mănanci la aceeaşi masă cu profesorii examinatori pentru a vedea dacă ştii să mănanci după toate regulile inaltei societăţi... Să spunem totuşi că astea sunt nişte detalii de care te poţi detaşa", spune Alexandra. "Ceea ce imi place este că aici, după primii doi ani eşti incurajat să stai in afara colegiului, in aşa-zisele acomodations, ca să devii mai responsabil, găsesc că practica asta e binevenită şi eu stau in afara colegiului şi asta mă ajută să mă maturizez." "M-aş intoarce in Romania la un institut de cercetare, chiar vara trecută am făcut practică la un astfel de institut, de pe langă Academia Romană, şi mi-a plăcut." La Bucureşti preferă să evite in discuţii că studiază la Oxford, pentru că i se intamplă des ori să fie privită ca o "mică infractoare", zice ea, care şi-a plătit locul acolo, ori intampinată cu un entuziasm haotic, dar niciodată firesc.
Cei din Cambridge le spun celor din Oxford "the others", cu alte cuvinte "ceilalţi", evitand să le rostească măcar numele, dată fiind competiţia dintre ei. Dar şi reciproca e valabilă. Romanii din ambele tabere pe care i-am intalnit cel mult s-au ironizat reciproc, altfel se entuziasmează ştiindu-se mai mulţi acolo.
|
|