x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Călător prin Univers

0
Autor: Romulus Popescu, parapsiholog 15 Dec 2009 - 00:00
Călător prin Univers /STOCKEXPERT
Vezi galeria foto


Fiecare dintre noi este călător prin Univers. În drumul nostru, din când în când, facem câte o escală pe această primitoare planetă. Aici, unii caută să înţeleagă de unde vin, ce caută pe aceste locuri şi apoi încotro se duc. Dar majoritatea caută să adune mai mult faţă de cât ar avea nevoie, iar mai devreme sau mai târziu trebuie să-şi continue drumul prin Univers, fără a lua nimic din ceea ce au strâns.



Este ca şi când acolo unde petrecem concediile cumpărăm spaţiile în care locuim în acea perioadă. Nu vreau să se înţeleagă greşit că pledez pentru ideea de a fi sărac, dar mai întâi trebuie avută în vedere importanţa Spiritului şi apoi cea a Trupului. Un om cu un spirit evoluat găseşte de la sine răspunsurile importante legate atât de existenţa spirituală cât şi de viaţa materială.

Fenomene tulburătoare
Este adevărat că mulţi nu cred în nemurirea spiritului, justificând că au credinţa numai în ceea ce există material, palpabil. Dar energia electrică, magnetismul, gravitaţia care sunt nevăzute, cum influenţează materia? Noi nu putem cunoaşte, cu adevărat, oamenii din această lume şi vorbim de cunoaşterea celor de dincolo? Dacă n-ar exista nimic dincolo, nu s-ar mai vorbi aici despre fantome care pot să apară, să bântuie sau să realizeze posedări. Oricum, întâmplările legate de lumea de dincolo reprezintă cele mai tulburătoare fenomene paranormale, producând confuzie şi frică.

Apariţiile implică simţirea unei entităţi, legată de o persoană care a supravieţuit morţii sau care s-a detaşat de corpul fizic al unei persoane vii. Acea entitate poate fi vizualizată, auzită, simţită tactil, mirosită. Acea entitate poate comunica sau nu cu cei pentru care s-a făcut simţită. Apariţiile pot fi evidenţiate oriunde. Dacă aceste apariţii se fac în mod repetat, la una sau mai multe persoane, într-un anume loc, se poate vorbi despre bântuire. Acestea, adeseori, au caracteristicile unei înregistrări, producându-se cu mişcări repetative. Termenul de fantomă implică atât aspectele apariţiilor, cât şi ale bântuirilor, legate de o entitate care se face remarcată de dincolo de viaţa materială.

Fantoma zgomotoasă

Aici poate fi amintit şi fenomenul poltergeist - fantoma zgomotoasă, despre care am scris într-un alt articol şi care implică obiecte care plutesc sau parcă sunt aruncate, sunete ca bubuituri, bocănituri, care se produc inexplicabil, obiecte de iluminat care se aprind sau se sting singure. Poltergeistul este un fenomen legat de spiritele rele.

Oamenii de ştiinţă au acordat atenţie acestor fenomene şi le-au studiat existenţa. Pe această temă au fost făcute diverse sondaje.

John Palmer, într-un studiu realizat în anul 1979, pe locuitorii din Charlottesville, Virginia, a ajuns la concluzia că 17% dintre aceştia au relatat că au asistat la apariţii, iar 7% au trăit într-o casă bântuită. În 1990, un sondaj Gallup a scos la iveală că 9% dintre americani susţineau că au văzut o fantomă, iar 14% au fost într-o casă în care se simţea a fi bântuită.

Pe 520 de membri ARE (Societatea pentru Cercetare şi Iluminare, fondată de Edgar Cayce) s-a realizat un alt studiu, din care a reieşit că 44% dintre ei au asistat la o aparţie.

Apariţiile pot fi clasificate ca fiind evidenţiate în momente de criză în preajma morţii, post mortem sau simbolice. Prima, care se produce într-o stare de criză, de obicei în clipa morţii, se manifestă prin apariţia acelei persoane, a altei persoane, aflată la depărtare. A doua categorie include "vizitele" făcute celor vii de persoane decedate. Atât apariţiile din situaţii de criză, cât şi cele post mortem se produc, în general, rudelor sau prietenilor. Cele care fac parte dintr-o a treia categorie, cele simbolice, îşi au sursa greu de identificat, dacă este de la o persoană vie sau decedată. Astfel, ele sunt adesea încadrate în categoria halucinaţii, cu toate că nu sunt.

Apariţiile în situaţii de criză sunt cel mai uşor de verificat, căci acea criză se petrece în momentul în care se semnalează apariţia respectivă.

Cartea "Phantasms of the Living" (Fantasmele celor vii), apărută în 1986, a lui Douglas G. Richards, cuprinde astfel de întâmplări cu apariţii în momente de criză. Într-una dintre relatări este vorba despre un copil de şase ani, care s-a trezit în miez de noapte, văzându-şi bunica cum îşi târâie paşii către el, cu o lumânare aprinsă în mână, pentru a-i face masaj pe spate, lucru pe care-l făcea destul de des, în mod normal. Totul avea o sclipire stranie, iar bătrâna părea tristă şi transmitea parcă un gând de rămas-bun. Povestind deunăzi mamei întâmplarea, a aflat că aceasta, fiind în spălătorie, i s-a părut că a auzit o bătaie în uşă. A deschis uşa pentru a vedea cine era. Nu se vedea nimeni, dar în acel moment s-a simţit ceva ca o adiere de vânt, care a trecut pe lângă ea. Atunci, a simţit că ar vrea să spună: "Intră, mamă!". După această întâmplare, a sunat telefonul de la azil, anunţând decesul bătrânei. Un alt caz, petrecut în timpul celui de-al doilea război mondial, este legat de un tânăr care avea fratele pe front. Acesta şi-a văzut ruda stând în pragul uşii, încadrat de o lumină albă. A stat, aşa tăcut, câteva momente, după care a plecat. Era momentul în care tocmai fusese ucis în Africa de Nord.

În ambele cazuri relatate sunt prezente nişte simboluri: uşa, ca element ce anunţă tranziţia dinspre viaţa către moarte şi lumina albă, ce însoţeşte muribundul către lumea de dincolo.

"Teoctist va muri!"

Un alt caz petrecut de curând mi-a fost relatat de un prieten. Tatăl său, cu o vârstă înaintată, era imobilizat la pat. Nu îl interesa, în starea în care se găsea, mass-media. Absolvise în tinereţe teologia, unde îl avusese coleg pe Patriarhul Teoctist. Totul s-a petrecut chiar în ziua în care acesta a fost supus unei intervenţii chirurgicale. Bătrânul, pentru cei din jur, părea că a început să delireze. Spunea: "Teoctist va muri! Eu mă las de preoţie, deja uite, au început luptele pentru a-i lua locul!". Se ştie că, în urma acelei intervenţii chirurgicale, Patriarhul a trecut în lumea celor drepţi.

De acestă dată, nu cred că poate fi vorba de o comunicare numai între spiritul Patriarhului cu fostul său coleg, aflat şi el pe patul de suferinţă. Comunicarea cu siguranţă că a fost făcută în paralel şi cu alte persoane, punându-se astfel în evidenţă omniprezenţa spiritului său, accesul la o Memorie Universală, în care se află înscrise toate informaţiile, în afara timpului.

Apariţiile post mortem tind să fie mai mult simbolice şi mai puţin explicite, fiind interpretate a fi comunicări importante făcute persoanelor aflate în viaţă. Aceste apariţii pot stârni oricare dintre simţurile noastre, manifestându-se ca nişte vizite reale ale persoanelor decedate. Spiritele sunt entităţi energetice, dar ele apar cu chipul avut şi îmbrăcămintea pe care o foloseau în viaţa terestră, aceasta pentru a fi recunoscute că au fost încorporate în acele persoane. De multe ori, apariţiile au asupra lor lumânări nu pentru că au nevoie de lumină ca să poată vedea, ci pentru a arăta celor vii că sunt nişte apariţii luminoase, dar fără consistenţa materiei, arătând ca nişte holograme, deoarece pot trece prin ziduri sau pot să dispară brusc.

Salutări din cer
Bill şi Judy Guggenheim au scris volumul "Hello from Heaven" (Salutări din cer), în care sunt descrise peste 300 de relatări ale unor comunicări aparente din lumea de dincolo. Într-una dintre acestea, un tânăr povesteşte că l-a văzut pe bunic, decedat cu mult timp în urmă, stând lângă piciorul patului său. Acesta se arătase să-l înştiinţeze pe nepot că este bine, căci el îşi făcea griji în legătură cu bătrânul, cum că ar putea fi în iad, pentru că atunci când trăia nu frecventase Biserica Catolică.

Nişte prieteni din New York au plecat în concediu în Canada, unde au locuit la un hotel amenajat într-o construcţie foarte veche. În ultima zi de şedere, copilul lor în vârstă de numai doi ani, la un moment dat, a privit către un colţ al camerei şi zâmbind a făcut cu mâna în semn de salut. Apoi s-a întristat şi, dintr-o dată speriat, a început să plângă. Întreaga familie s-a pregătit imediat de plecare. Mi-au spus că, dacă întâmplarea s-ar fi petrecut în primele zile de şedere acolo, ar fi părăsit la fel de repede locul respectiv. Copiii văd, aud sau pot lua legătura, în general, mult mai uşor, cu lumea de dincolo. Însă pentru majoritatea lor lucrul acesta este considerat normal, ei crezând că oricine poate simţi la fel. Alte două persoane din Câmpina, judeţul Prahova, mamă şi fiică, m-au întrebat dacă am o explicaţie pentru faptul că, uneori, în casa lor miroase a fum de ţigară, mai ales noaptea, cu toate că în acea casă nu fumează nimeni. Verificările radiestezice pe care le-am efectuat au evidenţiat că în acea casă a locuit o persoană care fuma şi care decedase de curând. Spusele mele au fost confirmate de cele două, care mi-au spus că acolo locuise unchiul lor. Apoi, prin concentrare, am reuşit să înlătur cauza producerii mirosului de ţigară. Din acel moment, am fost înştiinţat că nu s-a mai produs niciodată acel fenomen.

O alta cunoştinţă mi-a relatat că, după moartea bunicii, într-una din seri, în timp ce se afla în pat, a simţit că lângă ea parcă s-a aşezat cineva. Se vedea cum ceva invizibil presa plapuma. Speriată, a vrut să-şi strige mama, dar nu a putut scoate nici un sunet. Simţea că acolo se afla bunica ei. La scurt timp, acea entitate s-a ridicat de pe pat, moment în care persoanei i-a revenit vocea, putând să-şi strige mama. Mai târziu, bunica i-a comunicat multe informaţii despre lucruri doar de ea ştiute, a căror veridicitate a fost verificată ulterior.  

În ceea ce priveşte apariţiile simbolice, cel mai des întâlnite sunt cele legate de lumină sub diverse forme: lumină intermitentă, vibratorie, cu mişcări în zig-zag, strălucitoare sau stingându-se parcă în departare. Lumina, în tradiţiile egiptene, persane, evreieşti, creştine, este asociată cu corpul spiritual. Apariţiile luminoase de pe cer, astăzi, sunt puse deseori pe seama OZN-urilor, care conţin vizitatori extratereştri.

Multe dintre aceste simboluri sunt analizate de Aniela Jaffé, o colaboratoare a lui Carl Jung, în cartea sa "Apparitions and Precognition" (Apariţiile şi precogniţia).

Comunicare

Apariţiile repetate, cu o lungă durată şi, implicit, cu un grad mare de înspăimântare, pentru cei care sunt prezenţi la astfel de fenomene, se numesc bântuiri.

De multe ori când este vorba de bântuiri pe termen îndelungat sunt chemaţi specialişti în parapsihologie, care să certifice existenţa fantomelor, obţinând informaţii despre acestea şi, apoi, să încerce alungarea lor. În timp, prin cercetare s-a pus în evidenţă existenţa unor interacţiuni între psihologia persoanei şi manifestarea bântuirilor din preajma sa. Este posibil ca unele dintre aceste fenomene să fie simple halucinaţii, proiecţii ale conştiinţei, obţinându-se aşa-zisele fantome ale minţii.

Douglas G. Richards povesteşte în "The Psychic Ques" (Parapsihologie practică) un caz investigat de el. "Am primit telefoane de la o mamă, de la fiul ei de 12 ani şi de la bunică. Toţi trei au susţinut că au văzut o apariţie, dar cu descrierea ei făcută în mod diferit de fiecare, de la o prezenţă albă până la una neagră, umbroasă. Se mai manifestau fenomene fizice ca încuierea uşilor casei sau tragerea apei de la toalete. Casa era aproape nouă, dar fusese construită pe un teren pe care existase un cimitir indian, deci exista posibilitatea ca un anume element din acest cimitir să fie cauza prezenţei vreunei fantome. Dar totul a devenit clar după ce băiatul a făcut aprecierea că, uneori, când mama se supăra pe tata, îl dădea afară din pat, iar când el dormea în cealaltă cameră, fantoma venea şi se aşeza în patul mamei."

Având în vedere cazurile reale de bântuiri, este bine ca atunci când se semnalează prezenţa unei entităţi, mai întâi trebuie să se încerce o formă de comunicare cu aceasta. Este posibil ca fantoma respectivă să dorească a transmite ceva, a atrage atenţia asupra a ceva important. Comunicarea se face de multe ori prin subconştient, care va putea transmite conştientului informaţiile respective. Sunt şi spirite care bântuie fără sa conştientizeze că au părăsit această lume, din cauză că totul s-a întâmplat foarte repede, în urma unor accidente. Atunci trebuie să li se comunice că nu mai fac parte dintre locuitorii Terrei şi să se îndrepte către lumina spirituală a cerurilor. Deoarece nici nu bănuiţi cât de uşor se poate face comunicarea cu lumea de dincolo.

Citeşte mai multe despre:   paranormal

Serviciul de email marketing furnizat de