Clarviziunea

După 1990, când fenomenele paranormale au intrat în literatura românească pe uşa din faţă, nemaifiind cenzurate, au înflorit multe dintre capacităţile parapsihologice care zăceau latente, neştiute, în mulţi dintre noi. Multe emisiuni de televiziune au început să-şi contureze formatele, incluzând experienţe desfăşurate pe tărâmul paranormalului.

Clarviziunea este unul dintre fenomenele de acest gen, folosit mai des pentru aplicaţia sa practică, directă în depistarea unor crime, răpiri, persoane dispărute etc. Acest fenomen se delimitează destul de greu de alte tipuri de fenomene bazate pe percepţie extrasenzorială ca telepatia, despre care am scris în numărul trecut al revistei, sau premoniţie, retrocogniţie, despre care voi scrie în numerele viitoare.

Percepţie extrasenzorială
În parapsihologie, clarviziunea este un fenomen bazat pe percepţia extrasenzorială, de către o persoană, a unei serii de informaţii despre un anumit subiect (noţiuni, gânduri, stări emoţionale, desfăşurări de evenimente spaţio-temporale), fiind într-o stare modificată a capacităţilor psiho-fiziologice (transă, hipnoză). Din punct de vedere psihologic, prin clarviziune se defineşte capacitatea de a înţelege şi de a prevedea clar şi relevant evenimentele în baza unei gândiri realiste şi perspicace (P. Popescu-Neveanu în Dicţionar de Psihologie, 1978).

Ca fenomen paranormal, D. Scott-Rogo, în 1979, definea clarviziunea ca fiind "cunoaşterea extrasenzorială a evenimentelor sau a obiectelor materiale, obţinută fără intermediul unui alt spirit animat". N.O. Jacobson, în 1974, scria că "acest fenomen se bazează pe cunoaşterea obiectelor şi faptelor fără ajutorul intermediar al simţurilor obişnuite, cu condiţia ca telepatia să nu fie implicată". P. Weil, în 1977, afirma despre clarviziune că "are loc prin viziuni la distanţă ale persoanelor, obiectelor, locurilor sau viziuni în interiorul persoanelor, obiectelor, animalelor etc., în afara celor cinci simţuri".

Din Antichitate
Încă din Antichitate sunt cunoscute persoane care au avut calităţi de clarvăzători. La templul din Delphi, Pythia, preoteasa zeului Apollo era cunoscută ca o mare clarvăzătoare. Pentru a putea avea viziuni, ea inhala aburul ce ieşea din crăpăturile unei stânci, acesta conţinând gaze cu efecte hipnotice. Cressus, regele Lidiei, în jurul anului 550 î.Hr., a supus-o pe Pythia unui test pentru a-i verifica însuşirile de vizionară. Astfel, el a pus la fiert, într-un cazan din bronz, acoperit, carne de broască ţestoasă şi pulpă de miel. Pythia a descris totul corect.

Papa Pius al V-lea, la data de 7 octombrie 1571, aflat la Vatican, a avut o viziune legată de sfârşitul bătăliei de la Lepanto, unde flota Spaniei a învins-o pe cea mult mai puternică a turcilor. Acest fapt a fost confirmat în urma cercetării documentelor Vaticanului din acele timpuri. O altă viziune a avut-o în 1756 savantul suedez E. von Swedenborg, care găsindu-se la Göteborg, la 500 de km de Stockholm, a vizualizat focul care mistuia capitala Suediei în acel moment.

În Bulgaria secolului trecut trăia o clarvăzătoare oarbă, renumită, Vanga Dimitrova. Avea, de obicei, clarviziuni legate de evenimente tragice din viaţa ei, a rudelor sale sau a diverselor persoane, dar poseda şi calităţi premonitorii, precum şi de diagnostician al afecţiunilor. Datorită calităţilor ei paranormale, Vanga a devenit o adevărată "instituţie de stat". Astfel, a fost creat un comitet de către Institutul de Sugestologie şi Parapsihologie din Sofia, care analiza cererile diverselor persoane care doreau să apeleze la calităţile ei. Preţul unei consultaţii, pentru bulgari, era de 10 leva, iar pentru străini de 60 leva, bani care erau destinaţi cercetărilor parapsihologice, Vangăi revenindu-i o rentă de 400 leva pe lună. Şeful institutului de cercetări de la Sofia, Georgie Lozanov, spunea că "previziunea se aseamănă cu poezia. Când vine inspiraţia trebuie să ştii s-o recunoşti, s-o reţii şi să o poţi împărtăşi şi altora. Câteodată, Vanga reuşeşte să deschidă canalul de informaţii din afara normalului în câteva minute, alteori are nevoie de ore pentru a căpăta inspiraţia". Randamentul muncii sale era considerat a fi de 80% în ceea ce priveşte corectitudinea informaţiilor obţinute pe căi paranormale.

Văd cu ochii minţii
Persoanele care au calităţi de clarvăzători "văd" cu ochii minţii, trăiesc impresii aparent senzoriale, dar sunt conştiente că totul se află în afara organelor de simţ. Dacă impresiile sunt de tip auditiv, fără a fi implicată urechea, fenomenul paranormal este cunoscut sub numele de claraudiţie. O formă particulară a clarviziunii este psihometria, care se defineşte ca fiind capacitatea de a primi informaţii cu ajutorul unui obiect despre persoane, precum şi împrejurări care au fost sau continuă să fie asociate cu acel obiect. Fenomenul acesta a fost evidenţiat de medicul american J. Rodes Buchanan, care a descoperit că unele persoane puteau identifica exact diverse medicamente prezentate în plicuri închise. El dădea subiecţilor săi manuscrise de la persoane necunoscute lor, pentru ca aceştia să le descrie. Rezultatele erau uimitoare. Buchanan a numit acest fenomen psihometrie. Alţii îl numesc "taken object reading", adică să citeşti un obiect pe care îl atingi, sau "object association", tradus ca asocieri făcute pe baza unui obiect. În psihologie, psihometria reprezintă cu totul altceva, şi anume ansamblul metodelor de măsurare din psihologie.

Obiectul-ţintă
Într-o şedinţă de psihometrie, din punct de vedere parapsihologic, subiectul primeşte un obiect denumit obiect-ţintă, pe care îl foloseşte ca ghid către sursa de informaţii. Persoanele care au avut legătură cu acel obiect au lăsat acestuia informaţii amprentate despre ele sau despre acţiuni ale lor spaţio-temporale posibil legate şi de alte persoane. Fenomenul de citire a informaţiilor cu ajutorul obiectului-ţintă are mai multe caracteristici. Acest obiect aduce subiectul psihometric în contact extrasenzorial cu proprietarul său, ca de fapt şi cu orice altă persoană care a avut contact cu obiectul sau a avut legătură indirectă cu obiectul, dar directă cu proprietarul acestuia. De multe ori, subiectul poate da relaţii şi despre persoane fără legătură cu obiectul-ţintă. Dacă, ajutat de obiectul-ţintă, subiectul a intrat pe canalul de informaţii dorit, nu mai este necesară legătura cu acest obiect, evenimentele trecute, prezente sau viitoare din viaţa persoanelor legate de informaţiile primite până atunci se pot declanşa direct. Fiecare obiect-ţintă păstrează informaţiile proprii care nu se amestecă cu ale celorlalte obiecte, iar numărul informaţiilor obţinute nu este proporţional cu durata contactului cu obiectul-ţintă. Dacă un subiect cu calităţi extrasenzoriale face erori privind persoana accesibilă prin obiectul-ţintă, aceste erori se transferă şi la alţi subiecţi care intră în contact ulterior cu acest obiect şi care nu cunosc erorile iniţiale.

Invenţii prin stare de somn
Clarviziunea se poate manifesta şi la oameni fără calităţi paranormale, dar nu în mod permanent. Multe dintre invenţiile epocale au fost făcute prin clarviziune. Mendeleev, care în 1869 a descoperit sistemul periodic al elementelor, a avut o clarviziune în stare de somn. După trei zile şi trei nopţi de muncă, dezamăgit de eşecul încercărilor sale, obosit, a adormit. Acesta a povestit că "în somn văd aievea tabelul cu toate elementele dispuse aşa cum trebuie. Mă trezesc şi notez imediat pe o bucată de hârtie, numai într-un loc a mai fost necesară ulterior o rectificare". Kekule spunea: "Să învăţăm să visăm, atunci poate vom găsi adevărul. Dar să ne ferim să publicăm visurile noastre până în momentul în care ele au fost verificate de o judecată în care mintea nu doarme!".

Chimistul August Kekule von Stradonitz povestea, în 1888, împrejurările ciudate în care a făcut câteva dintre descoperirile care l-au consacrat. După ani de strădanii, fără succes, pentru stabilirea structurii moleculare a benzenului, într-o noapte a anului 1865 a adormit în faţa focului ce ardea liniştit în şemineu. În vis, au început să se arate nişte atomi care dansau, grupându-se "în structuri cu forme diferite şi în lanţuri lungi, multe dintre ele foarte apropiate; se mişcau şi se contorsionau ca nişte şerpi". La un  moment dat, un "şarpe atomic" din visul său s-a încolăcit, înghiţindu-şi coada. Trezindu-se a conştientizat că structura ce l-a chinuit atât de mult, pentru a o descoperi, are la bază un inel închis format din şase atomi de carbon. Cu şapte ani înainte, ideile de bază ale teoriei structurale din chimia organică i-au venit tot dintr-o situaţie similară. Atunci, aţipise în tramvaiul tras de cai, care-l plimba într-o seară pe străzile Londrei. Multe alte descoperiri şi invenţii au fost făcute prin comunicări extrasenzoriale, făcând societatea umană să arate aşa cum o găsim în zilele noastre.

Fiecare dintre lucrurile sau fiinţele existente posedă un câmp energetic în jurul său, în care se găsesc imprimate, în afara timpului (trecutul, prezentul şi viitorul se găsesc împreună permanent), toate informaţiile legate de acestea. O persoană extrasenzorială, când ia legătura cu obiectul sau persoana respectivă, dorind să cunoască amănunte despre acestea, intră de fapt în rezonanţă cu vibraţiile câmpului infoenergetic respectiv şi conştientizează informaţiile.

Oamenii percep viaţa materială cu cele cinci simţuri comune: pipăitul, gustul, mirosul, auzul şi văzul. Primele trei sunt considerate simţuri de contact, iar celelalte două simţuri de distanţă, căci informaţiile primite cu ajutorul lor sunt obţinute de la distanţă. Unii sceptici au lansat teoria că clarviziunea se poate manifesta datorită unor simţuri extinse ale simţurilor comune. Oare aşa să fie?

APLICAŢIE PRACTICĂ. Clarviziunea este un fenomen folosit mai des pentru aplicaţia sa practică, directă în depistarea unor crime, răpiri, persoane dispărute etc.