Dan este in comă!

1997. Sămbătă dimineaţă, imediat după Sărbătoarea Paştelui, primesc un telefon prin care eram rugat să merg la Stadionul "Lia Manoliu". Ajuns la stadion mi se spune: "Dan e in comă!". Dan Grecu, campionul mondial la inel, se afla in comă la un spital din Reşiţa.

In 1997 aveam cabinet pentru tratamente in cadrul CS Steaua Bucureşti. Sămbătă dimineaţă, imediat după Sărbătoarea Paştelui, primesc un telefon de la Eliza Stoica, antrenoare la echipa de gimnastică fete a clubului. Eram rugat să merg la Stadionul "Lia Manoliu", unde se desfăşura un concurs de gimnastică. Ajuns la stadion mi se spune: "Dan e in comă!". Era vorba despre Dan Grecu, campionul mondial la inel, care se afla in comă la un spital din Reşiţa.

 

Galben la faţă

"N-avem avion, n-avem elicopter, trenul ajunge prea tărziu, aşa că vă rugăm să-i faceţi tratament de aici, acum, căci s-ar putea să nu mai reziste pănă seara", a continuat să-mi spună tulburată antrenoarea.

Căteva persoane de la Federaţia Romănă de Gimnastică ştiau că am avut rezultate in tratamente făcute la distanţă.

Am ieşit imediat in curtea stadionului şi, stănd intr-un loc retras, am făcut tratament. După trei sferturi de oră, am revenit in sala de gimnastică. Cei de aici au remarcat că eram galben la faţă. Era de la tratament.

Pentru că Dan se afla intr-o situaţie critică, pănă luni i-am mai făcut căteva şedinţe de tratament de la distanţă. După aceea, am inceput să primesc zilnic buletinele de analize ale lui Dan.

Fiind in stare de comă, Dan respira cu ajutorul aparatelor şi i se făcea dializă.

Diagnosticul medical oscila intre leptospiroză şi toxiinfecţie alimentară. Ficatul era doar 15% in stare de funcţionare din cauza hepatitei evolutive.

I-am făcut luni tratament şi am rugat să se transmită medicilor de la Reşiţa că de marţi se va opri evoluţia hepatitei. A doua zi, analizele arătau că hepatita nu mai este evolutivă, iar funcţia hepatică s-a imbunătăţit cu 0,25%.

Un alt buletin de analize foarte important l-am primit joi. Acesta arăta că s-a declanşat o pneumonie gravă din cauza disfuncţiei pulmonare prelungite. Acum comunicatele medicale erau mai sceptice in privinţa sănătăţii lui Dan, spunăndu-se că numai o minune l-ar mai putea salva, pentru că această complicaţie pulmonară nu putea fi tratată medical.

Am făcut un nou tratament şi am rugat ca, a doua zi, să i se facă o altă radiografie pulmonară. Vineri, buletinul de analize arăta că pneumonia se vindecase.

După alte căteva zile de tratament, Dan Grecu a ieşit din comă, urmănd apoi o perioadă de recuperare in spital.

Deşi am fost contactat de mass-media, am refuzat să fac public acest caz, deoarece nu il cunoşteam personal pe Dan Grecu şi nu ştiam dacă voi avea acordul lui.

 

Blocaj bioenergetic

Partea interesantă abia acum incepe. După o lună sunt anunţat că Dan Grecu revine la Bucureşti, stabilind astfel o intălnire pentru a ne cunoaşte.

Mă aflam in faţa uşii apartamentului său, unde m-a intămpinat soţia sa, spunăndu-mi că nu i-a povestit lui Dan despre tratamentul făcut de mine. Cănd a apărut şi Dan, soţia sa i-a spus că eu sunt cel care l-a salvat. Uimirea de pe chipul său s-a menţinut pănă la sfărşitul primei noastre intălniri.

Aşa cum, după introducere urmează cuprinsul, i-am făcut o nouă evaluare a stării de sănătate şi incă o şedinţă de tratament, de astă-dată insă nu prin cores­pondenţă.

Am constatat că toate problemele grave de sănătate au pornit de la un blocaj bioe­nergetic, făcut de o altă persoană cu căteva luni inainte. Amănuntele despre acea persoană nu le pot face publice pentru că privesc personal familia Grecu.

Ce pot spune insă este că descoperirea acestor blocaje a făcut să fie inţelese alte momente ciudate din perioada spitalizării, pe care soţia lui Dan nu şi le putea explica. Astfel, in perioada cănd Dan era in comă, medicii i-au recomandat soţiei să aducă un preot pentru că nu ii dădeau şanse de supravieţuire. Cănd preotul a inceput slujba, după căteva fraze, s-a oprit spunănd că a uitat textul. A deschis cartea pentru a duce la sfărşit slujba, insă nu a scos nici un cuvănt. Totul era negru in faţa sa, nu vedea să citească. A inchis cartea şi s-a pregătit de plecare, explicăndu-i soţiei lui Dan că nu poate să ţină slujba, căci o persoană i-a făcut lui Dan un mare rău şi nu are ce să-i facă.

După ce am inceput tratamentele de la distanţă, soţia sa a rechemat preotul pentru o nouă slujbă. De data aceasta, totul a mers perfect. Preotul a spus că cineva i-a indepărtat răul făcut şi că Dan s-ar putea să-şi revină.

 

Cămpina

Un alt moment interesant povestit de soţia lui Dan a fost cănd erau analizate radiografiile pulmonare, cea care arăta o pneumonie şi cea de după tratamentul făcut de mine. S-a crezut iniţial că au fost incurcate filmele radiografice cu ale altui pacient, deoarece din punct de vedere me­dical nu era posibil un asemenea rezultat.

In momentul in care a ieşit din comă, soţia lui l-a intrebat dacă ştie unde se află, iar el a răspuns că este la Cămpina. Apoi l-a intrebat căţi ani are, el dănd cu totul altă vărstă decăt cea reală. In acel moment, a fost chemat un medic psihiatru, neinţelegănd ce se intămplă cu Dan.

După doi ani, Dan şi-a amintit că, in starea de comă, el credea că zboară deasupra localităţilor din jurul oraşului Cămpina, din judeţul Prahova, şi se intreba ce caută el acolo, căci nu a avut nici o legătură vreodată cu acele locuri. Era cu puţin timp inainte de a ieşi din starea de comă. Eu am rămas uimit. In acele momente mă aflam la nişte rude, undeva la 10 kilometri de Cămpina, de unde ii făceam tratament.