Karma şi spiritul

Serghei Nicolaevici Lazarev, cunoscut bioterapeut rus, şi-a expus în cartea sa "Karma sau armonia dintre fizic, psihic şi destin" teoria cu privire la cauzele karmice ale bolilor, o teorie clădită pe aceleaşi baze cu cea prezentată în numărul trecut al revistei, dar desfăşurată sub altă formă.

Prima cauză

În primul rând, un om îşi poate păstra sănătatea proprie prin păstrarea echilibrului între partea pământeană şi cea divină din el, fără a lăsa să se creeze blocaje între acestea, între conştiinţa şi subconştientul său. Conştiinţa umană este orientată către supravieţuirea corpului fizic, iar subconştientul către păstrarea şi dezvoltarea structurilor spirituale. Încercarea de substituire a uneia poate duce la dispariţia celeilalte. Asimilarea în subconştient a vibraţiilor energetice nocive poate bloca acţiunea acestuia şi în ultimă instanţă poate afecta sănătatea fizică.

Cercetarea structurilor karmice demonstrează la nivel energetic justeţea poruncii biblice: "Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta ca să se prelungească zilele tale pe Pământ".

Relaţiile interumane se bazează pe nişte informaţii care se găsesc în câmpurile lor. Câmpul fiecărui om conţine câte un set de programe care determină interacţiunea sa cu lumea din jur. Sentimentele de dragoste, ură, supărare, pe care le regăsim la cei din jur corespund cu cele existente înscrise în karma noastră, căci câmpul nostru conţine programe informaţionale ale atitudinilor faţă de noi şi programe ale atitudinilor faţă de ceilalţi. Orice neplăcere a noastră este cauzată de imperfecţiunea proprie, aşa că reacţiile la acţiunile neplăcute care ni se adresează nu trebuie să fie de aceeaşi natură, ci trebuie să cuprindă smerenie şi blândeţe, iubire faţă de oameni. Acest lucru este foarte important, căci ne curăţă karma, ne fereşte de boli, ne ameliorează destinul şi sănătatea copiilor. Răutatea constituie o tentativă de atac bioinformaţional nu numai împotriva unei persoane, ci chiar împotriva Universului prin provocarea de formaţii ale structurii câmpului. Cea mai puternică apărare împotriva nenorocirilor, a bolilor şi cum se spune popular împotriva deochiului este expresia: "Rugaţi-vă pentru cei care vă blesteamă şi binecuvântaţi-i pe cei care vă urăsc".

Multe boli sunt legate de generarea gândurilor şi stărilor emoţionale negative la persoanele încărcate cu sentimente de dragoste, căci atunci nivelul lor energetic este foarte crescut şi schimbarea frecvenţelor benefice puternice cu cele malefice aduc tulburări nebănuite.

Enurezisul la copii este primul semn al unor nereguli ale structurilor lor spirituale. Acesta se manifestă sub formă de boală, dar poate trăda o soartă nefericită sau structuri emoţionale şi psihice deformate. De aceea, orice sentiment de jignire care sapă adânc în suflet este foarte periculos. Intuitiv, omul caută să scape de el prin plâns, veselie, injurii. Dacă supărarea persistă timp îndelungat, ea devine periculoasă înzecit, lovind şi în copiii acelei persoane. În iudaism şi creştinism există Duminica Iertării, când omul cere iertare pentru toate ofensele şi nedreptăţile pe care le-a săvârşit cu sau fără voia sa. Dacă totul se face cu sinceritate, intervine căinţa şi apare autopurificarea în subconştient. Căinţa înseamnă nu numai remuşcare, ci schimbare pentru a nu mai repeta greşelile. Atunci are loc ruperea lanţului de cauze şi efecte prin care o faptă o atrage după sine pe următoarea. În iudaism, cel care se căieşte sau în creştinism tâlharul răstignit pe cruce care se pocăieşte se pot ridica mai sus decât un sfânt, pentru că aceştia fac eforturi înzecite faţă de un om cu karma curată care trăieşte întreaga viaţă în spiritualitate înaltă.

Cauza a doua

Omul este o celulă a unui organism imens care se numeşte omenire şi care face parte dintr-un alt corp cu numele de Univers. Când omul se îmbolnăveşte, corpul său primeşte informaţia de avertizare, apoi se produce oprirea activităţii şi în ultimă instanţă este izolat pentru a nu se răspândi informaţia distructivă a bolii în întregul sistem din care face parte ca entitate umană.

Pentru a avea o viaţă normală, omul trebuie să intre periodic în contact cu Universul. Pentru aceasta, el se foloseşte de codificările din câmpul său, făcute din luna a cincea, când se produce comunicarea cu Dumnezeu şi implicit cu Universul. Dacă părinţii nu aşteaptă cu dragoste copilul, iar informaţia trece şi în subconştient, copilul va moşteni programul propriilor părinţi şi celulele sale vor purta programul de distrugere a organismului. Blocarea acestui program este posibilă prin aspiraţia către divinitate, prin umplerea sufletului de iubire, altfel dispariţia familiei este inevitabilă.

Capacităţile bioenergetice ale copiilor de astăzi sunt înzecite faţă de cele ale copiilor strămoşilor noştri. Părinţii însă acordă prea puţină atenţie dezvoltării spirituale ale copiilor lor, fiind concentraţi mai mult în direcţia orientării profesionale şi a bunăstării materiale viitoare. Fătul interacţionează intens cu lumea înconjurătoare prin mamă, prin structura spirituală şi comportamentul etic al acesteia. În luna a cincea există o comuniune cu Divinitatea, iar copilul primeşte o serie de calităţi. Acest lucru se întâmplă după  ce în lunile a treia şi a patra mama trece prin nişte încercări. De rezultatul acestor încercări depinde caracterul şi viaţa viitorului copil. Din această cauză este bine ca principala orientare a mamei să fie către valorile spirituale. Soarta şi caracterul viitorului copil se formează în câmpul infoenergetic al părinţilor încă înainte de concepţie. Dacă părinţii nu sunt convinşi că vor acest copil, are loc un atac asupra acestor structuri, fapt ce duce la deformarea sau distrugerea lor parţială. Este importantă informaţia dorinţei de a avea fată sau băiat fără exclusivitate, căci respingerea unei variante poate duce la o demolare a destinului sau a fericirii şi sănătăţii viitoare a lui, precum şi tulburarea structurilor de comunicare şi de solidaritate cu oamenii. Dacă un copil este bolnav, vindecarea lui este dependentă foarte mult de iubirea părinţilor manifestată pentru el dar şi de comportamentul general al părinţilor, de etică şi regimul alimentar al acestora. Starea sufletească a părinţilor reprezintă starea sufletului şi trupului copilului. Lipsa dorinţei de a învăţa la copil provine de la lipsa sentimentelor frumoase faţă de soţ, copii, sau faţă de lumea din jur. Atunci se produce un program de renegare a câmpului informaţional al Universului care blochează capacităţile copilului de a lucra cu informaţia. Iubirea dă naştere copiilor inteligenţi şi talentaţi.

Numele dat copilului se întipăreşte în câmpul său şi depinde de karma aceluia al cărui nume îl poartă. Dacă numele este al unui sfânt, karma pură a sfântului se uneşte cu cea a copilului şi îl protejează. Dându-i numele copilului după numele unei persoane din jur, odată cu el copilul ia de la acea persoană amprenta sa karmică, iar greşelile şi viciile sale vor perturba karma copilului. Dacă lucrul acesta s-a produs, trebuie blocată influenţa părţii negative a karmei asupra copilului prin rugăciuni, iar prin nume să intre in karma copilului numai ce este luminos şi constructiv.

Multe femei îşi îmbunătăţesc sănătatea după naşterea unui copil. Iubirea faţă de copil duce frecvenţele corpului către vibraţii ce îi îmbunătăţesc sănătatea. Dar în acelaşi timp mama transferă bolile sale copilului, adică informaţiile din karma ei trec în câmpul copilului şi se manifestă prin alergii, pneumonii dese, probleme cu rinichii…

Copii trebuie învăţaţi de mici să aprecieze satisfacţiile spirituale şi apoi dulciurile şi jucăriile. Cadourile se fac atunci când copilul nu se aşteaptă. Nu este bine să i se promită copilului diverse lucruri materiale în schimbul rezultatelor la învăţătură căci vor face din el sclavul al cărui stăpân este lucrul promis. Se vor creea astfel programe de distrugere a tot ce este sfânt în favoarea unor avantaje materiale.

Bărbatul şi femeia care se iubesc îşi îmbunătăţesc karma vindecându-se pe ei şi pe copiii lor.

Cauza a treia

Să nu ne plângem de soartă şi să nu-i vorbim de rău pe alţii, căci acest fapt are ca efect distrugerea dinţilor. Cauza paradontozei o putem găsi în bârfirea tatălui, suprasolicitarea karmei, şi alimentaţia incorectă. Omul care îşi începe ziua cu rugăciunea: "Doamne dă rudelor şi cunoscuţilor mei sănătate, iar mie răbdare" va fi ferit de multe păcate. Gândurile şi vorbele rele crează o punte energetică între cel care le provoacă şi cel căruia îi sunt adresate, reprezentând un atac energetic ce produce trauma persoanei respective, dar şi distrugeri în structura karmică a celui care le generează. Însă nu este suficient să fii bun şi să nu faci nimănui rău. Trebuie să fii bun dar nu neutru, ci activ în a face bine pentru a anihila răul, caci un om bun fără a fi activ riscă să piară nereacţionând la atacurile energetice pentru a le anihila. Însă "nu judecaţi ca să nu fiţi judecat, căci cu ce măsură măsuraţi cu aceea vi se va măsura!" Murim devreme pentru că nu activăm bunătatea sufletească şi permanent ne ruinăm sufletul şi trupul. Japonezii sunt printre cei mai longevivi, dar şi cei mai politicoşi oameni din lume.

Cauza a patra

Vampirismul energetic nu se remarcă numai prin furtul unei anumite cantităţi de energie, ci şi prin deteriorarea liniilor karmice ale destinului, a sănătăţii fizice şi psihice. După părerea mea, apare atunci o luptă energetică între cel care agresează şi cel agresat, cu pierderi de ambele părţi, dar cel agresat pierde energia în luptă doar pentru menţinerea echilibrului, faţă de celălalt care duce o luptă de agresiune. Pentru acesta din urmă, apar probleme legate de conexiunea cu energia Universului, care nu alimentează un sistem malefic.

Cauza a cincea

Între lumea morţilor şi a celor vii sunt posibile contacte, care însă dăunează ambelor lumi. Religia, obiceiurile de înmormântare la toate popoarele sunt orientate spre despărţirea câmpurilor celor vii de ale celor decedaţi. Se spune: "Despre morţi numai de bine!" căci dacă omul poartă pică în continuare celui decedat acest lucru se reflectă negativ asupra sa şi poate duce la diferite boli psihice si fizice, la schimbarea caracterului. Muribundului i se îndeplineşte ultima dorinţă pentru a pleca dintre cei vii detaşat de ei, împăcat. Dacă până la naşterea unui copil femeia a făcut un avort, câmpul embrionului mort se poate uni cu a celui care se va naşte lăsându-i o amprentă care îi tulbură sănătatea fizică şi mai ales psihică.

Cauza a şasea

Orice gând legat de sinucidere este extrem de periculos şi de distructiv pentru om şi descendenţii lui. Depresia constatată medical este de fapt lipsa dorinţei de a trăi care poate fi ascunsă şi poate provoca maladii, prejudicii destinului şi caracterului. Cauza este derularea unui program de autodistrugere care se formează în câmpul bioenergetic, program ce vine de la un ascendent care a avut tentative de sinucidere sau a nutrit mult timp asemenea gânduri. Cauza poate fi lipsa dorinţei părinţilor de a avea copii. Au importanţă şi greşelile părinţilor faţă de viitorul copil în timpul sarcinii, putând să-i creeze acestuia un program distructiv. Dacă nemulţumirile părinţilor legate de copilul născut sunt mai puternice decât dragostea lor pentru el, se poate declanşa în copil mecanismul autodistrugerii. Aceste probleme ale subconştientului copilului se pot diminua cu vârsta către adolescenţă, dar se transformă în disensiuni între copil şi părinţi, izolări, reproşuri, supărări, ură.

Omul trebuie să iubească lumea din jur. Celor la care acest sentiment lipseşte li se instalează în suflet o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul caută să-şi înăbuşe această stare prin orice mijloace şi astfel se ajunge la consumul de alcool, de droguri. Situaţia creată acum în lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se fac cheltuieli tot mai mari pentru lupta împotriva acestor vicii însă fără succes, căci lupta trebuie dusă cu cauzele ce determină consumul acestora. Pentru a ieşi din impas omenirea trebuie să înveţe să iubească. Totul.

Cauza a şaptea

Mulţi dintre noi nu ştim ce este aceea hrană. Hrana fizică, mâncarea influenţează structurile câmpului uman. Ea este asimilată prin chakrele de legătură cu viaţa pământeană, care se găsesc în partea inferioară a corpului fizic. Pentru această hrană Divinitatea a spus: "Iată v-am dat tot felul de ierburi care împrăştie sămânţa, câtă se găseşte pe întreg Pământul şi tot felul de pomi care fac roade şi răspândesc sămânţă să vă fie de hrană". Sunt filosofii care interzic consumarea hranei după trei ore de la pregătire pentru că ea după acea perioadă este bună numai pentru trup, pierzâdu-se componenta care hrăneşte sufletul. În indoism, carnea care conţine sânge nu se foloseşte la gătit, pentru că în acesta se găsesc informaţiile din corpul fizic din viaţa animalului, bolile, simţurile şi emoţiile prin care a trecut acesta în momentul tăierii. Strămoşii noştri se închinau şi îi cereau iertare animalului că îl vor întrebuinţa după sacrificare la mâncare. Astfel ei blocau consecinţele negative pe care noi le înghiţim acum fără să conştientizăm.

Se spune că nu este recomandat să facem alte activităţi când mâncăm. Mâncatul cu cartea, ziarul, sau televizorul în faţă, cu dezbaterile politice sau familiale la masă pot traumatiza sufletul omului pentru că atunci informaţia trece liber în subconştient. Pe acest lucru se bazează ritualul împărtăşaniei, adică punerea în contact cu Dumnezeu, moment în care şi gândul preotului trebuie să se îndrepte către Divinitate pentru realizarea acestei legături. Astfel trupul nostru primeşte hrană de la suflet, sufletul de la spirit, iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricărei verigi dintre acestea face ca viaţa să se bazeze numai pe principiul hrănirii trupului.