Muntele Sfânt

Furtunile necruţătoare ce se abat, de atâta vreme, asupra credinţei noastre în lumină ne-au spulberat şi urma de încredere din nou că adevărul este învingător. Dar să nu uităm că roata se învârteşte. Vechea civilizaţie a acestor locuri nu moare niciodată. Şi atunci, cu gândurile căzute în genunchi, să ne rugăm pentru cerul senin al sufletelor noastre.

În Antichitate, grecii recunoşteau faptul că în Dacia se găseşte un munte sfânt, numit Kogaionon. Aici s-ar fi retras Zamolxes şi marii preoţi iniţiaţi ai acestor locuri. Din Muntele Sfânt izvora o apă sfântă, iar locul de adăpost al lui Zamolxes ar fi fost o peşteră ascunsă. Dar care dintre munţii noştri este acel munte special, Bucegi, Ceahlău, Retezat? Sau ar putea fi mai mulţi demni de a purta acest nume?

Unii au afirmat că Kogaiononul ar fi Munţii Bucegi, iar Vârful Omu cu Sfinxul şi Babele sale ar fi nişte semne ascunse care ar certifica această alegere. Apa Ialomiţei, care izvorăşte de pe aceste înălţimi, ar putea fi Apa Sfântă, iar Peştera Ascunsă a lui Zamolxes ar fi Peştera Ialomicioara. De aici, de pe acoperişul Ţării Dacilor, se zăresc plaiurile patriei până la Dunăre, în zilele senine. Citadela de piatră a Bucegilor, aflată în inima ţării, nu a fost cucerită de vreun cotropitor de-a lungul timpului.

Sfinxul, care seamănă cu chipul unui dac, reprezintă un simbol al României. În anul 1968, cercetătorul peruan Daniel Ruzo s-a deplasat special în România, cu scopul de a vedea această sculptură a naturii, pentru a cerceta asemănarea cu un chip dintr-un ansamblu sculptural aflat într-o peşteră din Podişul Marcahuasi din Peru. Iată încă un amănunt interesant, Sfinxul românesc are înălţimea celui din Egipt. Istoricul Nicolae Densuşianu afirma că în Egipt se regăsesc semnele civilizaţiei şi spiritualităţii pelasge, aduse din Carpaţi. Edgar Cayce afirma, în lecturile sale, că preotul iniţiat Ra-Ta din Carpaţi a condus poporul Regelui Ararat al Caucazului în Egipt, acum aproape 13.000 de ani.

Acolo, Ra-Ta, numit de egipteni ulterior Ra, ar fi construit Marea Piramidă şi Sfinxul. Oare Sfinxul şi Babele din Bucegi sunt creaţii ale naturii sau ale civilizaţiei străvechi de pe aceste meleaguri? Oricum, acolo este locul unde se practicau ritualuri de iniţiere şi sacrificii. Daniel Ruzo spunea că Sfinxul este înconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum şi de capul unui câine, animalul de pază cu rolul de a fi străjerul care să protejeze o comoară ascunsă acolo, într-o peşteră a tezaurului. Să fie vorba despre o comoară materială sau numai spirituală, ce ar aparţine acestui Munte Sfânt?

Aici, sus pe creste, se găseşte un loc ce poartă numele de Poiana Sfârşitul Lumii. Este locul care desparte Pământul de Cer, vizibilul de invizibil. Multora dintre locurile de acolo, din Munţii Bucegi, le-au fost date denumiri cu tâlc. Stânca cea mai înaltă de pe Vârful Omu poartă numele de Tronul lui Zamolxes.
Vasile Lovinescu scria, în "Dacia Hiperboreana", că Muntele Omu este traversat de o grotă imensă, una dintre cele mai lungi din lume, neajungându-se la capătul ei, fiind explorată doar aproximativ 20 de kilometri.

Vârful Ocolit (Bucura) aflat lângă Omu, numit Vârf al Cerului, constituie un centru energetic în care se petrec fenomene bizare. Acolo apar curcubee strălucitoare, vizibile chiar săptămâni uneori, fără să apară după vreo ploaie, ci în plin soare, de asemenea se zăresc lumini ciudate, fulgere, scântei lungi de un metru în jurul Sfinxului.

Există pe acele locuri o zonă, de aproximativ un kilometru pătrat, cu proprietăţi benefice asupra organismului, ieşite din comun. Persoanele care se află acolo nu obosesc la efort, iar dacă sosesc extenuate se revigorează brusc. Acest fenomen a stârnit interes cercetătorilor, astfel că în 1999 o firmă româno-franceză a încheiat un contract cu un institut din Bucureşti, pentru a studia această zonă. Suprafaţa de un kilometru pătrat, ce se găseşte pe un teren în pantă, prezintă o anomalie magnetică atipică, cu efecte benefice uimitoare asupra organismului. Pe acel loc, aflat în preajma Vârfului Doamnei, testele medicale efectuate mai multor persoane, imediat după ce au urcat acolo, au relevat că ritmul cardiac al tuturor se normalizează rapid după efort, iar după o perioadă de timp, sistemul energetic al organismului se echilibrează. Probabil că din această cauză locul a primit numele de Gura de Rai.

În Valea Ialomiţei, între lacurile Bolboci şi Scropoasa, pe versantul estic al Bucegilor, exista zona numită Şapte Izvoare. Misterioasa sursă de apă, cunoscută ca Apa Vie, a fost studiată încă din perioada 1927-1935, de cercetători români şi francezi. Testele au evidenţiat faptul că în apa de aici bacteriile sunt inexistente, adică 0 faţă de limita 5 acceptată, iar poluarea cu azotaţi, azotiţi, este de asemenea nulă. Aceste calităţi o plasează printre rarităţile de pe glob. Puritatea acestei ape a stârnit interes pentru cercetarea cauzelor ce-i conferă aceste proprietăţi.

Astfel, s-a constatat că ea izvorăşte dintr-o grotă unde se afla un imens lac subteran. Ştiinţific, s-a lansat ipoteza că puritatea Apei Vii ar fi dată de trecerea ei printr-un câmp magnetic, acesta ajutând-o să-şi refacă structura ordonată ideală sau ar fi dată de trecerea acesteia printr-o zonă cu zăcământ de argint. Se ştie că argintul are proprietatea de a împiedica înmulţirea bacteriilor, astfel, el fiind şi un purificator şi un simbol pe care îl regăsim prezent pe scuturile dacilor şi pe Columna lui Traian.

Se spune că Munţii Bucegi sunt străbătuţi de uriaşe tuneluri subterane. Au fost făcute cercetări secrete, demarate în urma evidenţierii unor fenomene paranormale petrecute în aceste zone, fapt ce ar duce la concluzia existenţei aici a unor porţi către alte dimensiuni.

Cu toate că este un loc stabil din punct de vedere geologic, aici s-au înregistrat o serie de cutremure ciudate. În august 1993, timp de o lună de zile, s-au produs sute de cutremure cu o magnitudine de până la 5 grade pe scara Richter. Acestea se declanşau fiind precedate de o bubuitură puternică. Au fost oare fenomene naturale sau erau provocate de experimente secrete? Seria de cutremure a continuat din 1994, timp de trei ani, zilnic între orele 20:00 şi 3:00.

La poalele Ceahlăului, candidat şi el la numele de Kogaionon, de curând, s-au făcut descoperiri incredibile. Domnul Ioniţă Dumitru, doctor în istorie, licenţiat şi în filosofie, drept internaţional, a scos la suprafaţă, din preajma tălpii muntelui, în situl de la Vadu Rău, o statuie ce copiază identic Sfinxul din Bucegi. Alături, a mai descoperit o structură ciudată din piatră, asemănătoare unui OZN, un uriaş craniu de extraterestru şi un număr de 300 de tăbliţe din lut, din care pe 120 se găseau pictograme. Sfinxul acesta are o greutate de 2,5 kilograme, o înălţime de 14 centimetri şi este aşezat pe un piedestal din piatră, ca şi el.

OZN-ul cu o greutate de 12 kilograme, cu aceeaşi înălţime a Sfinxului, cu o circumferinţă de aproximativ un metru, este realizat din 90 de plăcuţe din piatră îmbinate cu un liant necunoscut. "Nu este ciment, nici argilă şi nici vreun adeziv cunoscut şi folosit de-a lungul istoriei până azi. Probabil că respectivul liant, de o duritate extremă, nu are corespondent pe Terra", apreciază profesorul Dumitru.

Craniul de extraterestru este un obiect pietrificat, cu o greutate de 6 kilograme şi cu o dimensiune de 37 de centimetri, identic cu craniul extraterestrului din incidentul de la Roswell, Statul New Mexico, SUA, petrecut la data de 7 iulie 1947.
Tăbliţele din lut ars, inscripţionate cu simboluri protoliterate, sunt considerate a fi fost realizate cu aproximativ 5.000 de ani î.Hr. şi sunt identice ca formă şi conţinut cu cele descoperite la Tartaria, în judeţul Alba, dar şi cu cele din Insula Paştelui sau din Summer. Vechimea lor, de aproximativ 7.000 de ani, le face să reprezinte, alături de cele din Tartaria, cele mai vechi scrieri descoperite pe Pământ. Până atunci era considerată ca fiind prima scriere cea summeriană, dar aceasta are o vârstă mai mică cu cel puţin 1.000 de ani.

Profesorul Ioniţă Dumitru afirma că "Descoperirile făcute în acelaşi perimetru nu pot fi doar simple coincidenţe. Ceahlăul era considerat, cu mii de ani în urmă, Muntele Sfânt şi sălaş al Zeului Zamolxes. Poate că civilizaţiile de atunci, umane sau extraterestre, ne-au lăsat mesaje pe care trebuie acum să le descifrăm".

Într-adevăr, şi Ceahlăul poate fi considerat a fi Muntele Sfânt, dacă luăm în consideraţie numai fenomenele inexplicabile care se petrec acolo anual, de Sărbătoarea Muntelui, de multe mii de ani, la data de 6 august (aceeaşi dată cu a sărbătorii creştine Schimbarea la Faţă) şi anume Umbra Piramidei (apariţia unei holograme de forma piramidei din Egipt) şi Calea Cerului (o cale luminoasă din vârful muntelui către cer).

Câte secrete mai sunt ascunse, aşteptând să fie descoperite, pentru a ne dezvălui acel munte care, cu certitudine, a fost numit Muntele Sfânt?