“Parcă toate mi se-ntîmplă numai mie”

În viaţa fiecăruia, în mod normal, există un echilibru între ceea ce se întîmplă bine şi rău. Sunt perioade bune, cînd totul merge de la sine, urmate de perioade nefaste, cînd parcă nimic nu se finalizează aşa cum s-ar dori.

În viaţa fiecăruia, în mod normal, există un echilibru între ceea ce se întîmplă bine şi rău. Sunt perioade bune, cînd totul merge de la sine, urmate de perioade nefaste, cînd parcă nimic nu se finalizează aşa cum s-ar dori. Cu cît rea­lizările sunt mai importante, cu atît ar putea să urmeze eşecuri mai mari, cu cît urci, cu atît poţi să cazi mai rău şi nu neapărat pe acelaşi plan. Poate realizările financiare sunt extraordinare, dar acestea pot fi umbrite de vreo afecţiune personală sau a celor apropiaţi. Fericirea absolută nu există în viaţa materială. Dar sunt persoane care parcă atrag ca un magnet numai răul în jurul lor încît ajung să spună: “Parcă toate mi se-ntîmplă numai mie!”. Mulţi încearcă să înţeleagă de ce, dar de obicei întrebarea rămîne fără un răspuns clar.

Nicoleta şi Costel Prodan formează o familie normală care are trei băieţi: Dan, Tudorel şi Cristian, amintiţi aici în ordinea vîrstei lor. De curînd am primit acordul să scriu despre marile probleme din viaţa lor.

Micuţul Tudorel

În urmă cu 17 ani, Tudorel era un copil în vîrstă de 5 ani. Pînă la acel moment nu avusese probleme importante de sănătate şi dintr-o dată corpul lui fraged de copil a fost acoperit de o erupţie puternică. A fost internat imediat în spital, unde s-a stabilit că era vorba despre o alergie şi i s-a administrat tratamentul impus de această afecţiune. Au urmat apoi investigaţiile pentru a găsi cauza care a determinat apariţia alergiei. S-a descoperit cu stupoare că alergia se producea la consumarea oricărui aliment. Singurele alimente tolerate erau orezul fiert în apă, laptele şi dulceaţa sau gemul din cîteva fructe. Timp de doi ani, părinţii au umblat cu el prin mai multe spitale, în speranţa vindecării copilului. Fiind considerat un caz fără rezolvare, după doi ani de spitalizări a revenit acasă.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Încercau, din cînd în cînd, să mai mărească gama de alimente, dar pînă noaptea erupţia era din nou prezentă pe tot corpul, şi copilul ajungea obligatoriu la spital. O dată a fost internat în spital doar pentru că a ronţăit jumătate de biscuit, căci poftea, văzîndu-l pe fratele lui mîncînd.

Părinţii erau disperaţi. Vînduseră tot din casă, chiar şi un apartament pentru a face rost de banii necesari pentru medicamentele care l-ar fi putut însănătoşi pe copil.

Sistemul imunitar

În acea perioadă, printr-o întîmplare, am cunoscut această familie. M-am oferit să-o ajut. După o primă evaluare am descoperit că existau mari blocaje energe­tice care-i diminuaseră radical copilului activitatea sistemului imunitar. Apoi, i-am făcut o şedinţă de bioterapie pentru eli­minarea blocajelor şi i-am spus mamei următoarele cuvinte (care-mi sunt şi azi vii în minte): “De azi înainte îi puteţi da orice copilului să mănînce, dar nu prea mult la o masă!”

După atît chin, părinţii au încercat, cu frică, să-i dea lui Tudorel să mănînce din alimentele interzise cu stricţete pînă a­tunci. Chiar în acea zi, mama pregătea nişte chiftele, iar copilul a luat şi el una să mănînce chiar dacă erau abia luate de pe foc. O vecină aflată în vizită s-a speriat şi a vrut să-i smulgă copilului din mînă “fructul oprit”. Atunci mama i-a explicat că de la tratamentul pe care i-l făcusem se pare că Tudorel nu va mai avea probleme. Abia după a patra şedinţă de bioterapie părinţii s-au obişnuit cu gîndul că Tudorel s-a însănătoşit complet.

După cîteva săptămîni am fost anunţat că Tudorel a mai avut o erupţie, mai uşoară de astă-dată, despre care părinţii au crezut că a apărut în urma consumării unei plăcinte mai vechi. Nu acesta era motivul, ci apăruse iar un blocaj energetic. Am sfătuit-o pe mamă să nu se mai laude cu starea bună de sănătate a copilului, căci puterea gîndului poate face minuni, dar şi necazuri. I-am mai făcut lui Tudorel o şedinţă de bioterapie, după care erupţia nu a mai apărut. Între timp, el a terminat liceul şi s-a specializat în meseria de ospătar. A făcut specializări şi în străinătate, ajungînd să lucreze ca ospătar pe vase de croazieră, precum şi în alte 24 de ţări. În curînd, el va împlini 23 de ani.

Dan, fratele lui Tudor

În anul 2001 am primit un telefon de la mama lui, care mă ruga să-l ajut de această dată pe Dan, fratele mai mare al lui Tudorel, care avea probleme mari de sănătate.

Şi pe acesta îl mai tratasem în trecut. Avusese un furuncul la picior care necesita o intervenţie chirurgicală. Înainte de operaţie, mi-a cerut ajutorul, în caz că puteam face ceva. Zilele trecute, mama lui mi-a amintit că, după o şedinţă de biote­rapie, pînă a doua zi de dimineaţă, nu mai rămăsese decît un punct roşu, cît un vîrf de ac, Dan scăpînd astfel de intervenţia chirurgicală. Mi-am reamintit şi ce reacţie a avut el la tratament; i-a fost atît de rău încît şi-a pierdut cunoştinţa pentru cîteva momente, iar cînd şi-a revenit era transpirat din cap pînă-n picioare.

În 2001, lui Dan îi ieşise iar un furuncul, dar de astă-dată pe abdomen. S-a intervenit chirurgical. Medicii au bănuit că ar fi vorba despre o tumoare şi i-au făcut biopsie. Rezultatul i-a şocat pe părinţi: carcinom spinocelular. În acel moment, înainte de o altă intervenţie chirurgicală, am fost sunat de părinţii lui Dan. Ne-am întîlnit pe o bancă, chiar în curtea spitalului. Mama şi copilul erau transfiguraţi de frică. I-am făcut acolo o investigaţie radiestezică şi am constatat că afecţiunea nu era foarte gravă. Apoi a urmat un tratament de echilibrare care trebuia să-l ajute să depăşească mai uşor momentul intervenţiei chirurgicale, iar recuperarea să fie mai rapidă. Dan a fost internat imediat în spital pentru operaţie. Din spusele mamei, deşi i s-a făcut anestezie generală, echipa de chirurgi a fost surprinsă că pacientul era perfect lucid, pe perioada operaţiei, putîndu-se vorbi cu el în tot acest timp. După terminarea intervenţiei chirurgicale, pe tot parcursul drumului din sala de operaţie pînă în salon, Dan căuta să-şi liniştească mama. Ajuns pe patul din salon, nu numai că nu a vrut să încerce să doarmă, ci dorea chiar să se plimbe prin salon cu toate că avea o sutură din zece fire. Ca să puteţi înţelege starea lui Dan din timpul şi după operaţie, trebuie să fac unele precizări. Dacă înainte de o intervenţie chirurgicală se face o şedinţă de echilibrare energetică, pacientul suportă operaţia mult mai uşor, iar starea posto­peratorie nu mai este greu de suportat. Bioterapia deschide centrii energetici complet, eliberîndu-i din blocajele mai mari sau mai mici acumulate anterior din viaţa cotidiană. Totodată, matricea energetică a corpului este adusă la starea de încărcare maximă, astfel corpul putînd să-şi exercite toate funcţiile fără restricţii. În acelaşi timp, sistemul imunitar al corpului se echilibrează şi, astfel, “armata corpului” poate lupta mai intens împotriva agenţilor patogeni, care ar putea să agreseze între­gul organism. În această perioadă, intervenţiile chirurgicale sau alte evenimente care aduc corpul într-o stare critică sunt depăşite mai uşor. Însă o singură şedinţă nu poate susţine lupta corpului pe toată perioada critică, dacă aceasta este mai lungă, de aceea sunt necesare mai multe echilibrări energetice. Un război nu se cîştigă cu o singură luptă.

Îmi aduc aminte de un alt pacient, internat în spital pentru o intervenţie chirurgicală pe pancreas. A cerut acordul medicului pentru a-i face o echilibrare înainte de operaţie. După bioterapie, du­rerea care-l măcina a dispărut, la fel şi emoţiile de dinaintea intrării în sala de operaţie. După terminarea intervenţiei a dorit chiar să coboare singur de pe masa de operaţie, spre mirarea medicilor. A fost transportat cu brancarda pînă la pat şi acolo, pentru a nu-l mai deranja pe brancardier, a vrut să se aşeze singur pe pat. Apoi, a stat la marginea patului, povestindu-le colegilor de salon prin ce a trecut.

Să revenim însă la cazul lui Dan. În timpul operaţiei i-a fost prelevată o altă probă pentru o nouă biopsie. Rezultatul i-a surprins pe toţi, tumoarea nu era malignă. S-a cerut reexaminarea primei probe care arăta că tumoarea era malignă. Uimitor, această probă nu a mai fost găsită.

După externare, Dan a continuat tratamentul bioterapeutic pentru o recuperare mai rapidă. La prima şedinţă şi-a pierdut cunoştinţa pentru cîteva momente (la fel ca în trecut), ca apoi totul să decurgă normal. Astăzi, el se află în Italia, unde lucrează la o pizzerie.

Fratele cel mic, Cristian

Nici fratele cel mic, Cristian, nu a scăpat de problemele de sănătate. Doar că acesta, mai sensibil emoţional, fără nici o explicaţie, a început să-l vadă pe “necura­tul” umblînd prin copacii de lîngă casă. Avea o stare de anxietate din ce în ce mai accentuată. L-am tratat încercînd să-l reechilibrez. În timpul şedinţei, vedea cum imaginea “ necuratului” de prin copaci devenea din ce în ce mai slabă, ca după cîteva minute să dispară complet şi pentru totdeauna.

Magia neagră

A sosit momentul să vă fac cunoscute cauzele multelor probleme ale familiei Prodan. Cînd Nicoleta şi Costel s-au decis să formeze o familie, mama lui Costel nu s-a arătat prea bucuroasă. Tensiunea dintre ei şi mamă se accentua din ce în ce mai mult după naşterea fiecărui copil al cuplului. Îi ura de moarte pe toţi cei ce formau familia băiatului ei. Văzînd că nu-i poate despărţi nicicum, a ales să recurgă la ajutorul unei vrăjitoare pentru a distruge familia. Avea deja “antecedente”. În tinereţe a apelat la o persoană care se ocupa cu magia neagră pentru a-l face pe soţul său să nu umble cumva cu alte femei. Această acţiune a avut ca rezultat impotenţa definitivă a bărbatului, fapt ce a dus la divorţul lor.

De data aceasta a considerat că a venit timpul să “scape” de nepoţi şi de noră, aplicînd aceeaşi metodă, magia. Astfel, a adus familia fiului ei în situaţia de a vinde totul din casă şi apoi, pe rînd, trei apartamente, pentru a putea suporta costul tratamentelor necesare însănătoşirii copiilor lor. După ce au rămas şi fără ultimul apartament s-au mutat împreună cu bătrîna în casa acesteia. Într-o cameră locuiau toţi cei cinci, iar în cealaltă bătrîna. Tensiunea dintre ei a ajuns aşa de mare, încît le-a aruncat cîinele, atît de iubit de copii, în fîntîna din curtea casei. N-au descoperit acest lucru decît atunci cînd au scos apă din fîntînă şi au observat că în vasul cu apă se află păr de cîine şi purici. Apoi au scos din fîntînă cadavrul cîinelui şi au curăţat fîntîna pentru a o face din nou utilizabilă.

Soacra

Disperaţi, m-au contactat pentru a-i ajuta. Prin concentrare, am făcut întregii familii o protecţie împotriva agresiunilor generate de acţiunile bătrînei şi ale magiei negre la care aceasta apela. În cazul în care aceste agresiuni continuau, aveau să se întoarcă împotriva celor care le provocau.

A doua zi, doamna Nicoleta m-a anunţat că soacra nu a mai putut sta în propria casă, spunîndu-le tulburată că-i urăşte de moarte pe toţi. S-a mutat la o vecină, de unde urma să plece definitiv în altă localitate. Aşa gîndea bătrîna în acele momente. După o perioadă de cîteva săptămîni a revenit spăşită acasă şi i-a rugat, cu un comportament total schimbat, să stea împreună în bună înţelegere. Dar cum o minune durează trei zile, a plecat din nou de acasă într-o altă localitate, unde s-a şi măritat. Însă, nu după mult timp, a revenit acasă despărţită fiind şi de cel din urmă soţ. Povestea continuă, de data aceasta doamna Nicoleta fiind în atenţia bătrînei pentru a fi “topită” de boli.