Poltergeist: fantome zgomotoase

În anul 1982, a fost nominalizat la trei Oscaruri un film american ce avea scenariul din domeniul paranormalului. Scenele din film sunt atât de înspăimântătoare încât, ulterior, acesta a fost inclus în Top 100 al celor mai înspăimântătoare filme horror din istoria cinematografiei. Numele filmului este "Poltergeist".

Şi culmea este că viaţa, în ceea ce priveşte acest fenomen de-a lungul timpului, întrece acţiunea filmului care, de altfel, a fost inspirată tot din realitate.
Cunoscut şi sub numele de fantomă zgomotoasă, fenomenul poltergeist a primit acest nume, format fiind din reunirea cuvintelor din limba germană poltern - a face zgomot şi geist - fantomă, spirit.

Specialiştii parapsihologi au păreri împărţite în ceea ce priveşte încadrarea acestui fenomen. Unii îl consideră legat de psihokinezie, prin influenţa manifestată asupra materiei, iar alţii îl leagă de evenimente cauzate de persoane care au decedat, desfăşurarea lui având loc prin acţiunea spiritelor acestora.

Nu intru încă în amănunte legate de producerea poltergeistului, prezentând mai întâi unele dintre cele mai cunoscute şi interesante întâmplări la care s-a manifestat acest fenomen de-a lungul timpului. Priviţi-le ca şi când acestea s-ar derula aievea, ca şi când le-aţi trăi. Multe dintre ele au constituit baza de inspiraţie pentru scenarişti de filme, iar înainte de cinematograf, pentru scriitori.

Jacob Grimm, unul dintre fraţii Grimm, a scris un tratat de mituri şi legende germanice numit "Deutsche Mythologie", în care se găsesc descrise o serie de fenomene de tipul poltergeist. Una dintre întâmplările de acest fel s-a petrecut în anul 355 la Bingen am Rhein. Atunci oamenii dintr-o casă au început să fie aruncaţi în sus chiar şi din paturi din poziţie orizontală, ca apoi să fie loviţi puternic de o forţă violentă nevăzută. În curte, pietrele se ridicau singure, fiind aruncate înspre trecători de o mână invizibilă. Dacă unii îndrăzneau să se apropie, le erau sfâşiate hainele. În casă, erau auzite zgomote puternice şi glasuri gălăgioase ale unor oameni inexistenţi fizic.

LA THORTON HEARTH
În anul 1972, în casa unui industriaş englez din Thorton Hearth, se petrecea unul dintre cele mai înspăimântătoare cazuri de poltergeist înregistrate vreodată. Era în luna august. Trecuse de miezul nopţii. Toţi dormeau. În liniştea deplină, dintr-o dată, s-a auzit sunetul asurzitor al radioului, care a pornit singur şi care şi-a schimbat frecvenţa, prinzând un post străin. Apoi, un abajur de la o veioză sărea parcă plin de viaţă, rostogolindu-se apoi pe jos. Era primul "episod" dintr-un "serial" care avea să se întindă pe aproape patru ani.

De sărbătoarea Crăciunului, pomul de iarnă a fost scuturat violent de către o forţă nevăzută, iar un ornament din el a fost aruncat într-un membru al familiei. Apoi, din camere unde nu se afla nimeni, se auzeau paşi, iar voci stranii spuneau cuvinte neînţelese. Uşile se deschideau cu zgomot, izbindu-se de pereţi, becurile din casă se aprindeau şi apoi se stingeau, fără a acţiona cineva întrerupătoarele.

Au fost chemaţi preoţi, în mai multe rânduri, pentru a face slujbe, crezând că astfel stăpânii casei vor scăpa de aceşti musafiri nepoftiţi care le-au creat atâtea coşmaruri. Dar lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult. Numeroasele persoane care veniseră curioase să asiste la straniile fenomene, s-au trezit cu obiecte din casă aruncate către ele.

Atunci, familia disperată a chemat un medium. Acesta a descoperit în locuinţă trei spirite: cel al unui fermier cu numele Chatterton, al soţiei acestuia şi al unei bătrâne, care purta un şorţ alb de bucătărie. Spiritele au devenit violente, fiind supărate că locuinţa, pe care o credeau în continuare a lor, era ocupată de nişte străini. La un moment dat pe ecranul televizorului a apărut chipul acelui Chatterton, tăcut şi cu o privire ameninţătoare, cu care îi urmărea pe toţi cei aflaţi în faţa televizorului.

Într-un târziu, proprietarii îngroziţi, obosiţi să mai lupte cu aceste spirite, s-au mutat din casă, moment din care totul a încetat pentru totdeauna. Cercetări făcute în arhivele primăriei locale au scos la iveală că, în secolul al XVIII-lea, în acea casă locuise, într-adevar, un anume Chatterton.

ÎN CARTIERUL ENDFIELD
Cazul de poltergeist considerat cel mai credibil din cauza numărului mare de persoane respectabile care au asistat la producerea fenomenului, s-a desfăşurat în nordul Londrei, în cartierul Endfield, în anul 1977. În casa familiei Hodgson, timp de 14 luni, au plutit prin aer mobilierul şi copiii, deseori în prezenţa a zeci de profesori şi poliţişti. Mai mult, tablourile zburau de pe pereţi, rotindu-se prin aer, diverse obiecte apăreau şi apoi dispăreau brusc, iar cele două surori, Janet şi Margaret, copiii familiei Hodgson, pluteau prin sufragerie în loc să doarmă în paturile lor şi peste toată hărmălaia, un poliţist, în timp ce nota evenimentele, era ridicat cu scaun cu tot, zburând prin încăpere.

CAZUL CIDEVILLE
Un alt caz celebru este cazul Cideville. În perioada noiembrie 1850 - februarie 1851, prezbiteria din Cideville, Franţa, a devenit sediul unor evenimente înfricoşătoare. În pereţi răsunau rap-uri care s-au dovedit inteligente, capabile să răspundă în cadenţă la întrebări simple sau să imite alte sunete. Geamurile se spărgeau cu violenţă, cioburile fiind împrăştiate în toate direcţiile, scaunele şi mesele pluteau în aer, rămânând suspendate sau urmărindu-l pe preot şi pe menajera sa.

Câinii şi pisicile din casă erau aruncate pe o cruce sau pluteau aproape de plafon, în timp ce cuţite, perii sau breviare zburau din încăpere pe o fereastră, pentru a reveni apoi pe alta. Fierul de călcat se răsturna, aprinzând podeaua, ciocane zburau cu viteză prin aer ca apoi să se aşeze pe podea uşor, asemenea unui fulg, pupitre şi sertare se deschideau singure şi se ciocneau cu zgomot. Întreaga urbe a urmărit cu strângere de inimă, manifestările neobişnuite.

Îndepărtarea celor doi elevi ai preotului, Gustave şi Bunel, în vârstă de 12 şi respectiv 14 ani, a readus liniştea în acel loc. Manifestările s-au mutat pentru o perioadă la domiciliul lui Gustav, din momentul în care acesta s-a întors acasă. Cazul Cideville a constitui obiectul unui proces declanşat la curtea judecătorului de pace, Folloppe, din oraşul învecinat, Yerville.

FETIŢA DIN ROMÂNIA
În unele cazuri sunt manifestate fenomene poltergeist cu un pronunţat caracter malefic, producând unor persoane urme vizibile pe corp de ciupituri, palme, zgârieturi, muşcături profunde şi chiar de arsuri. Un asemenea caz s-a petrecut şi în România, acum aproape un secol. În anul 1925, în jurul unei fetiţe de 12 ani, Eleonora Zugun, care trăia într-un sat din România, au început să zboare şi să plutească, aparent fără motiv, diverse obiecte. Considerată de săteni unealta diavolului, fetiţa a fost închisă pentru multă vreme într-un adăpost, până când povestea a stârnit interesul contesei austriece Wassilko-Serecki, aflată în trecere prin România.

Aceasta, preocupată de supranatural, a adoptat-o pe fetiţă, ducând-o la Viena pentru a cerceta manifestările paranormale din apropierea sa. Celebrul Price a sosit de la Londra special pentru a o vedea pe micuţa ţărancă. Chiar de la prima vizită, jucăria adusă de acesta Eleonorei s-a spart singură, iar un cuţit aflat pe masă a zburat în viteză pe deasupra capului lui Price, înfigându-se în uşă. Apoi, diferite alte obiecte au început să zboare prin încăpere.





Impresionat, Price a obţinut aprobarea contesei Wassilko pentru a testa capacitatea fetei în cadrul laboratorului său din Kensington. Rezultatele cercetărilor au fost absolut remarcabile. Sătenii ardeleni, contesa Wassilko şi Price au observat în repetate rânduri stigmate sub formă de pete roşii şi urme de muşcături profunde, ce apăreau periodic pe corpul Eleonorei, despre care ea afirma că le-ar produce diavolul. Dar contesa şi Price au considerat că stigmatele sunt rezultatul unei autopedepsiri inconştiente a fetiţei, pentru o culpă ascunsă.

CAZUL ROSENHEIM
Cazul care urmează este excepţional, nu pentru varietatea şi amploarea manifestărilor Psi, ci pentru numărul şi pregătirea martorilor, specialiştilor precum şi a celor care s-au ocupat de investigarea lui. Peste 40 de fizicieni, ingineri, tehnicieni, psihologi, parapsihologi, poliţisti etc. au colaborat la elucidarea fenomenelor petrecute cu această ocazie. Iată, deci, cazul Rosenheim 1967/68. Din vara anului 1967, în biroul avocatului Adam, din oraşul bavarez Rosenheim, s-au semnalat nenumărate dereglări ale aparatelor telefonice.

Toate cele patru aparate de tip Siemens sunau simultan sau convorbirile se întrerupeau brusc. Notele de plată se ridicau la sume exagerate. Au fost înregistrate multe convorbiri, unele interurbane, fără să fi fost făcute. La sfârşitul lunii noiembrie 1967, fenomenele neobişnuite s-au amplificat şi diversificat. Tuburile fluorescente fixate pe plafon la o înălţime de 2,5 m se defectau frecvent, în birou se auzeau periodic pocnituri puternice, iar soluţia chimică a unui aparat de fotocopiat curgea fără vreo cauză reală.

S-a apreciat că ar putea fi vorba despre o defecţiune a instalaţiei electrice interne sau a reţelei exterioare, deşi electricienii au constatat că tuburile fluorescente nu erau arse, ci doar rotite pentru a nu mai face contact. O echipă de control condusă de Brunner, la data de 16 noiembrie, a început o verificare sistematică a întregii instalaţii, montând ampermetre şi voltmetre cu înregistrare automată şi rugând personalul biroului să semnaleze imediat orice neregulă. Verificarea ulterioară a înregistrărilor automate făcute de aparatele sigilate a indicat valori anormale, asociate cu fenomene paranormale.

Astfel, în raportul de revizie a uzinii electrice erau notaţii de genul: "În cabinetul avocatului, după o pocnitură violentă, a căzut şi s-a spart un tub fluorescent. Cu toate acestea, siguranţele nu s-au topit. În momentele corespunzătoare celor două evenimente din cabinet, înregistratorul a evidenţiat variaţii de curent de circa 50 A. Faptul este inexplicabil, mai ales în situţia în care siguranţele nu s-au topit. De asemenea, revenirea acului indicatorului de la valoarea maximă s-a făcut sub forma unei bucle şi nu liniar".

S-a făcut înlocuirea tuburilor fluorescente cu becuri obişnuite, cu incandescenţă, înconjurate cu un grilaj. Încă din prima zi, în antecameră, a explodat un bec, în intervalul în care înregistrările automate au indicat trei variaţii de curent urmate de alte şase. În zilele următoare, au explodat şi alte becuri. Atunci biroul a fost racordat direct la centrala de transformatoare a oraşului. Însă fenomenele au continuat în acelaşi mod, mai mult, s-a constatat şi balansarea corpurilor de iluminat în momentul răsucirii comutatorului. Avocatul a cerut ca biroul să fie racordat la un grup electrogen de securitate, fapt ce nu a schimbat cu nimic desfăşurarea evenimentelor.

Cercetările au dus la concluzia că aceste fenomene se petreceau numai în timpul programului de lucru al avocatului. S-a emis ipoteza că manifestările ar fi asociate cu prezenţa unei tinere funcţionare în vârstă de 19 ani, Annemarie Schaberl. Când aceasta trecea pe culoar, lămpile se balansau, becurile explodau, iar cioburile zburau în direcţia sa. Pentru cercetările legate de reţeaua electrică au mai fost angrenate institute de fizică, universităţi şi specialişti din multe zone ale Germaniei, încercând să găsească o explicaţie ştiinţifică acestor fenomene.

FĂRĂ DE LEGE
Concluzia a fost că anomaliile nu se supun niciunei legi a fizicii, ci este vorba despre desfăşurarea unor fenomene paranormale. Drept mărturie a veridicităţii acestor întâmplări sunt declaraţiile celor care au asistat, precum şi înregistrările vizuale şi sonore. Annemarie a fost concediată. După pauza de sărbători, aceasta a revenit la birou, între 5 şi 17 ianuarie 1968. În acest interval, fenomenele au crescut în amploare: sertarele au început să se deschidă de la sine, tablourile şi calendarele de pe pereţi se roteau sau cădeau, becurile explodau, se auzeau pocnituri, iar un dulap plin cu acte, cu o greutate de aproape 400 kg, s-a deplasat de două ori de-a lungul peretelui cu 28 cm.

Annemarie a devenit isterică, acuzând dureri intense în urechi, hiperemie la nivelul feţei şi anchilozare periodică a mâinilor şi picioarelor. A fost transportată la Freiburg pentru a fi supusă unui control medical şi pentru o psihodiagnosticare. Supusă unor teste de extrasenzorialitate şi psihokinezie, s-au constatat calităţi la probele de telepatie. După revenirea la Rosenheim, fenomenele s-au mai produs pentru scurt timp la domiciliul ei, precum şi în biroul avocatului Weinzierl la care s-a angajat ulterior. Acest avocat a negat însă existenţa unor fenomene anormale, care s-ar produce în biroul său, pentru a evita o publicitate nedorită.

În schimb, în biroul avocatului Adam manifestările au încetat cu desăvârşire din momentul plecării definitive a tinerei. Annemarie nu a avut de suferit numai pe plan profesional, ci şi personal, în urma acestor fenomene. Logodnicul ei din acea perioadă era un inginer care avea ca hobby bowlingul. Într-una dintre zile, fiind prezentă şi Annemarie, sistemul electric al jocurilor s-a defectat de opt ori. Speriat, acesta a rupt logodna. Ulterior, Annemarie, o persoană atrăgătoare, de altfel, s-a căsătorit, devenind mamă a doi copii. Acele fenomene ciudate nu s-au mai manifestat niciodată în viaţa ei.

Până acum v-au fost prezentate doar evoluţiile acestui fenomen Psi în cazuri celebre. Vor urma alte amănunte legate de poltergeist, de cauzele producerii şi desfăşurării acestor fenomene.