Poltergeist: nu iese fum fără foc

Minuni sau fenomene paranormale există cu certitudine, indiferent dacă credem sau nu în ele. Poate, dacă s-ar fi crezut mai mult în existenţa lor, s-ar fi acordat mult mai multă atenţie cercetării acestora şi astăzi multe dintre ele ar fi trecut în sfera normalului. Însă omul, asta este, nu crede până nu vede. Dar, dacă nu vede, nu înseamnă că nu există.

Lui Albert Einstein i-a trebuit ceva timp pentru a-şi impune teoria relativităţii. Trecând prin această experienţă, el a afirmat: "Marile spirite s-au confruntat întotdeauna cu opoziţia violentă din partea minţilor mediocre".

Dacă vorbim despre fenomenele paranormale petrecute încă de la începuturile istoriei umanităţii, s-ar putea spune că au fost "înflorite" pe ici-pe colo pentru a stârni curiozitatea. În acele perioade, informaţiile nu puteau circula ca astăzi, cu repeziciune dintr-o parte în cealaltă a lumii. Faptul că în diversele culturi de pe glob erau descrise fenomene ciudate asemănătoare, fără vreo legătură între ele, întăreşte certitudinea existenţei lor.

Toboşarul din Tedworth
Poate cea mai veche descriere a unui fenomen de tip poltergeist a fost făcută în secolul I d.Hr. de istoricul roman de origine evreiască Flavius Titus. Filosoful Joseph  Glanvill, în lucrarea sa "Sadducismus Triumphatus", descrie un caz de poltergeist petrecut în Evul Mediu. Este cazul cunoscut sub numele "Toboşarul din Tedworth", din Anglia anului 1661. Un toboşar vagabond a fost atunci arestat pentru obţinerea banilor prin mijloace necuvenite şi i-a fost totodată confiscată toba.

Imediat după ce a fost închis, în timpul nopţii în orăşelul medieval se auzeau puternic sunetele stranii ale unei tobe, fără a fi zărită vreo persoană care să provoace atâta gălăgie. Totul s-a petrecut noapte de noapte, săptămâni de-a rândul.

În preajma unei şosele din Tennessee, SUA, o pancartă atrage atenţia trecătorilor. Pe ea stă scris că acolo s-au petrecut în urmă cu două sute de ani evenimente ciudate devenite legendă şi cunoscute sub numele "Bântuirea vrăjitoarei lui Bell". În 1817 la ferma lui John William Bell Sr din acele locuri s-a arătat un animal uriaş, nemaivăzut. Avea un trup asemenea unui câine, iar capul ca al unui iepure. Domnul Bell a vrut să-l împuşte, dar animalul s-a făcut nevăzut. După aceea, noapte de noapte au început să fie auzite voci parcă ale unor creaturi necunoscute. Acestea râdeau sarcastic şi atacau persoanele care veneau în vizită la fermă. Totul a luat sfârşit când proprietarul locului a încetat din viaţă în mod misterios. În preajma cadavrului acestuia s-a găsit un flacon cu un conţinut necunoscut.

S-a dovedit a fi o otravă puternică numai după ce a fost testată pe pisica familiei fermierului. A rămas un mister de unde a apărut licoarea otrăvitoare şi de ce a băut-o Bell.

Ştiinţific, poltergeistul se mai numeşte şi psihokinezie spontană recurentă (recurrent spontaneous psychokinesis - RSPK). În funcţie de condiţiile de manifestare a fenomenului, producerea lui poate fi legată de:
- un loc amprentat parcă pentru o perioadă care poate ajunge până la secole. În acel loc se repetă mereu evenimente ciudate. De obicei, locurile de acest fel au fost amprentate de unele întâmplări dramatice petrecute acolo;
- asocierea cu o persoană amprentată în apropierea căreia să se producă fenomenul poltergeist. Acesta parcă se deplasează o dată cu persoana, producându-se acolo unde se găseşte ea. Totul poate dura săptămâni, luni sau în mod excepţional ani.

Persoana respectivă este traumatizată psihic de un conflict interior, de obicei neconştientizat, iar manifestările sale se pot considera o cale tăcută şi extramotoare de refulare pentru găsirea unui echilibru interior. Aceste manifestări sunt legate de fenomene bioenergetice.

Şapte tipuri de manifestări
Manifestările extramotoare sunt sub forma deplasărilor sau levitării de obiecte (tacâmuri, veselă, vase, mobilă), levitaţii ale corpurilor vii, deschideri de dulapuri şi sertare, răsturnări de sticle, rotiri sau căderi ale tablourilor de pe pereţi etc.

Un specialist francez, Tizané, a studiat peste o sută de cazuri ciudate, anchetate de Poliţia franceză, şi a ajuns la concluzia că sunt peste şapte tipuri de manifestări:

1.    Bombardament. Adesea peste casă se abate o grindină de pietre sau mai rar de cărbuni încinşi care cad pe acoperiş, sparg ferestre sau pătrund în încăperi prin deschizături.

2.    Rap-uri. Se aud lovituri, ciocănituri în pereţi, uşi sau mobile, într-un singur loc sau în întreaga casă.

3.    Uşi, ferestre, dulapuri bine închise se deschid de la sine.

4.    Dispar lucruri de la locurile lor ca apoi să fie găsite ascunse în alte locuri sau să fie aruncate, zburând prin casă. Uneori, cele uşor casante cad fără a se sparge, iar cele greu casante se sparg în nenumărate cioburi.

5.    Se aud zgârieturi, scârţâituri şi alte zgomote ciudate.

6.    Au loc deplasări inexplicabile prin aer. În timpul zborului, obiectele au adesea traiectorii anormale. Ele se deplasează ciudat, urmând conturul mobilierului sau rămânând suspendate în aer.

7.    Aporturi. Obiectele străine pătrund inexplicabil în încăperi închise. Aceste corpuri sunt calde la atingere. Uneori, obiectele par a se forma în aer.
    La aceste manifestări se mai pot adăuga unele mai rar întâlnite ca:
- fenomene termice - focuri care aleargă pe podea, haine care se aprind, declanşări de incendii departe de surse de foc şi materiale inflamabile;
- perturbări electrice şi electronice - defectarea sau explozia unor becuri sau tuburi fluorescente, scurtcircuite, dereglarea unor aparate electrice sau a unor reţele, dereglări telefonice, aprinderea sau stingerea becurilor fără acţionarea întrerupătoarelor;
- levitaţii de persoane şi animale;
- fenomene de agresivitate asupra fizicului: ciupituri, palme, zgârieturi, lovituri, muşcături;
- un alt fenomen, mai nou, este al "fetei electrice", cum a mai fost supranumită Angélique Cottin. În preajma ei se simţeau descărcări electrice violente, iar obiectele care se atingeau de ea zburau în toate direcţiile. Fenomenul, studiat şi de fizicianul Arago, a scăzut în intensitate după trei săptămâni până a dispărut complet pentru totdeauna.

Ce este după moarte?
Cesare Lombroso, în 1909, a scris o carte cu numele "After Death - What?" (Ce este după moarte?), în care relatează ancheta unui caz aparte de poltergeist. Într-o pivniţă din Torino, Italia, sticlele cu vin se plimbau singure, se spărgeau sau le săreau dopurile. În bucătăria aceleiaşi case, obiectele şi mobilierul se deplasau singure. Sticlele din pivniţă se spărgeau numai în prezenţa unei persoane. Autorul însuşi a intrat în acel loc pentru a verifica ciudatul fenomen. Pe întuneric, el a înaintat fără grabă, cu teamă. În acel moment, unele sticle au început să se rostogolească la picioarele lui în timp ce pe altele le auzea cum se spărgeau. A aprins lumina şi apoi nişte lumânări pe o masă sperând că totul va înceta. Sticlele cădeau în continuare de pe rafturi spărgându-se una câte una. După ce a ieşit din pivniţă, totul a încetat parcă la un semn. Când soţia proprietarului a plecat de acasă pentru un timp, nu s-a mai întâmplat nimic. Dar, după o altă plecare, fenomenele au continuat. Totul s-a terminat definitiv atunci când cele două servitoare tinere ale familiei au plecat din acea casă.

W.G. Roll este un alt cercetător care a studiat fenomenul poltergeist timp de zece ani (1958-1968). El a ajuns la concluzia că subiecţii în jurul cărora se întâmplau astfel de ciudăţenii par să manifeste o ostilitate inconştientă. Aceştia au un vocabular limitat şi nu au ocazia să-şi exprime propriile frustrări, în general, ei  făcând parte din familii în care relaţiile sunt tensionate.

Aspecte fizice
Alături de aspectele psihologice există şi cele fizice, care se pun în evidenţă în aceste fenomene. Astfel s-a constatat că obiectele aflate mai aproape de agentul inductor, puse în mişcare, în general, se deplasează după care se rotesc. Numărul de obiecte deplasate scade o dată cu creşterea depărtării de subiect. În schimb, obiectele apropiate de acesta se deplasează pe distanţe scurte faţă de cele depărtate al căror traseu realizat este mai lung. Însă trebuie să se ţină cont şi de influenţa entităţilor spirituale care acţionează în lumea materială alături de mediumuri.

În preajma copiilor
Multe dintre manifestările poltergeist, chiar majoritatea lor, sunt produse în preajma copiilor până la vârsta maturizării, în perioada critică a pubertăţii, deci o cauză ar fi modificările endocrine legate de sexualitate, care duc la o posibilă extrasensibilitate ce activează energii latente. În anul 1965, în orasul Bremen din Germania, s-a petrecut un caz de poltergeist, stabilit ulterior a se fi manifestat din cauza unui copil. Totul s-a întâmplat într-o fabrică de porţelan. Dintr-o dată, pe nişte poliţe, au început să se deplaseze vaze, pahare şi ceşti. Toate porţelanurile se transformau în cioburi unele după altele. Paguba ajunsese la mai mult de 5.000 de mărci. Fenomenul a încetat numai atunci când un ucenic în vârstă de 15 ani pe nume Heiner a fost trimis acasă.

Ulterior, cercetat într-o clinică psihiatrică a continuat să se afle în centrul unor fenomene neobişnuite. Heiner s-a angajat apoi ca instalator de cabluri electrice. Pentru fixarea acestora trebuiau montate pe pereţi aproximativ 200 de cârlige metalice. Şeful de  echipă a observat că, imediat după ce cârligele erau fixate corect încât puteau susţine şi greutatea unui om, şuruburile erau slăbite, fiind deşurubate. Cu ajutorul unor cercetători de la Intitutul de Parapsihologie din Freiburg au reuşit să fotografieze fenomenul de slăbire a şuruburilor, care apărea fără acţiunea cuiva, dar numai când se afla în preajmă Heiner. Acest lucru se petrecea la nici două minute de la fixarea corectă în perete a şuruburilor.

Cuplul mamă - copil
Analiza acestor cazuri de poltergeist mai sugerează ideea că agentul care declanşează fenomenul poate fi şi un cuplu mamă - copil, asociat prin complex de tip oedipian. Există şi persoane mature sau în vârstă implicate în acest tip de fenomene, deci energiile manifestate în declanşarea lor nu sunt numai sexuale. Institutul pentru Frontierele Psihologiei şi Psihoigienă din Freiburg a analizat un număr de 22 de cazuri în perioada 1948-1969 şi a ajuns la concluzia că, în opt dintre ele, fenomenele erau legate de persoane la pubertate, patru erau legate de cuplul mamă - copil şi un caz al unui pictor, în vârstă de 54 de ani, care era în faza de iniţiere filosofică a existenţei. La celelalte cazuri nu s-a putut stabili identitatea agentului. Unii dintre aceştia, supuşi experimentelor controlate, au dat dovadă că pot produce fenomene asemănătoare celor necontrolate.

Metodă cu 11 puncte
Cercetătorii acestui domeniu, pentru stabilirea autenticităţii desfăşurării poltergeistului, au studiat arhive istorice, anchete ale poliţiei, precum şi cazuri în direct. Bender, unul dintre aceştia, a rezumat o metodă de lucru cuprinzând 11 puncte:

1. Interogarea martorilor.
2. Obţinerea de relatări scrise de la persoane implicate în fenomene.
3. Reconstituirea fotografică sau filmată pentru confirmarea relatării martorilor.
4. Observaţii proprii în cazurile încă active.
5. Obţinerea de documente pe filme sau pe bandă magnetică în locurile active.
6. Respectarea unor cerinţe experimentale (ex: închiderea în casete a obiectelor supuse acţiunii extramotoare, blocarea dulapurilor din care ies lucrurile etc.).
7. Folosirea de metode criminalistice pentru descoperirea manipulărilor frauduloase.
8. Provocarea de fenomene prin sugestie posthipnotică.
9. Psihodiagnosticarea agentului şi a martorilor.
10. Analiza motivaţiei agentului declanşator de fenomene.
11. Studierea agentului în laborator în teste ESP şi PK.

Roll a afirmat că prin poltergeist se impregnează obiectele cu proprietatea sau calitatea de a fi mai sensibile la acţiuni psihokinezice. Astfel, se produc fenomene asociate cu regiuni sau obiecte impregnate în absenţa agentului. Prezenţa ulterioară a agentului în acele locuri duce la producerea unor fenomene desfăşurate cu o intensitate mai mare, agentul fiind ca un amplificator al acestora. Oricum s-ar pune problema, pentru a explica producerea poltergeistului, cert este că energiile care fac posibilă desfăşurarea lui provin din afara celor existente în viaţa materială. Nu este obligatoriu să credeţi în existenţa acestui tip de fenomene Psi, dar ar trebui să vă dea de gândit, căci nu iese fum fără foc.

ZGOMOTE. Carrington, cercetând documente legate de poltergeist scrise într-o perioadă de 16 secole, a găsit 375 de cazuri în care erau implicate persoane amprentate că în jurul lor s-ar produce astfel de fenomene. Dintre acestea, aproximativ 330 sunt cotate a fi autentice. Owen, un alt cercetător al poltergeistului, consideră că, pentru producerea fenomenului, este obligatorie prezenţa a cel puţin uneia dintre următoarele manifestări: zgomote inexplicabile de la ciocănituri şi scârţâituri până la vacarm general şi/sau deplasări ale unor obiecte pe traiectorii necunoscute. Din descrierile cazurilor expuse, mai ales în numărul trecut al revistei, se poate trage concluzia că zgomotele sunt de obicei impersonale, rap-urile sunt inteligente. Vocile ori reprezintă un defunct, ori au o rezonanţă supranaturală, de multe ori demonică.

PORTRET-ROBOT. La Institutul de Parapsihologie din Freiburg s-a lucrat la prefigurarea unui profil sau portret-robot psihologic al subiectului medium inductor de fenomene poltergeist. Acesta ar fi cu o dezvoltare intelectuală normală, dar cu cea emoţională extrasensibilă. Toleranţa la frustrare este foarte scăzută. Reacţia la stimuli este rapidă, manifestându-se o tendinţă de isterie cu un grad mare de iritabilitate. Se mai remarcă indicii de pierdere a controlului şi integrării. În conflicte se remarcă tendinţa de disimulare şi de fabulare. Conflictele interne se mai manifestă între marile ambiţii şi resursele limitate, între nevoia de contacte şi simţământul de a fi exilat social din cauza dezvoltării psihosexuale întârziate. Asta ar explica "descărcarea" tensiunii agresive pe obiecte substitutive ca o modalitate inconştientă de a rezolva aceste conflicte. La aceste concluzii a ajuns J. Mischo, ele găsindu-se expuse în "Personality Structure of Psychokinetic Mediums" (Structura personalităţii mediumurilor psihokinezice).

BÂNTUIRI. Unii confundă fenomenul poltergeist cu bântuirile, însă acestea nu sunt violente, ci numai înspăimântătoare. În poltergeist, efectele se produc prin violenţă, ele fiind periculoase, chiar mortale pentru cei prezenţi. Din punct de vedere religios, aceste fenomene psihokinezice sunt considerate a fi produse de demoni sau de spirite care n-au reuşit să găsească drumul spre lumea de dincolo, care nu au realizat că nu mai sunt încarnate. Prezenţa lor poate fi prietenoasă sau violentă, în funcţie de nivelul spiritului care a creat personalitatea în care a fost încarnat.