Radiaţiile scot la iveală misterele

Spaţiile în care se desfăşoară activităţi ce folosesc substanţe radioactive sunt dotate cu aparate speciale pentru detectarea nivelului radiaţiilor scăpate de sub control, în scopul de a le izola, protejând astfel personalul care îşi desfăşoară activitatea în acel loc. Nu numai substanţele radioactive emit radiaţii.

Orice element chimic, orice corp emite radiaţii, însă acestea nu pot fi determinate prin investigaţiile întreprinse de oamenii de ştiinţă, din cauza inexistenţei aparaturii specializate în acest scop.

Vibraţia întregului
Un element emite o frecvenţă proprie, un corp emite frecvenţele elementelor din care este format, dar emite şi frecvenţe ce reprezintă combinaţiile acestor elemente, vectorul general al acestora fiind chiar vibraţia întregului.

Radiestezistul, fiind o persoană cu calităţi extrasenzoriale, poate pune în evidenţă existenţa acestor frecvenţe. Din acest punct de vedere el are stocate inconştient, în memoria sa legată de Memoria Universului despre care am mai scris, toate frecvenţele specifice a tot ce există în jurul său. Când caută să descopere un anumit element, el caută de fapt să intre în rezonanţă cu frecvenţa acelui element, comportându-se ca un selector de canale de radio sau televiziune. Posturile vor putea fi recepţionate în momentul în care aparatul respectiv este acordat pe frecvenţa pe care s-a făcut emisia, intrând astfel în rezonanţă cu ele. Tot aşa radiestezistul când identifică existenţa elementului căutat, bagheta, pendulul sau ansa pe care o foloseşte ca indicator radiestezic confirmă printr-o anumită mişcare găsirea elementului.

Între cele două războaie mondiale, un medic chimist şi un matematician au reluat nişte cercetări mai vechi privind clasificarea radiestezică a diferitelor substanţe. Astfel, ei au testat mai multe elemente chimice. Folosind o baghetă bifurcată din sârmă de oţel cu o lungime de 60 centimetri şi grosime de 2 milimetri, au măsurat unghiul de rotaţie a mai multor elemente. Fără o explicaţie ştiinţifică au determinat că bagheta se roteşte cu 40-50 grade la carbon, cu 120-140 grade la azot, cu 230-250 grade la cupru, cu 320-340 grade la arsenic, cu 400-420 grade la magneziu, cu 440-460 grade la fosfor, cu 600-620 grade la cesiu. Toate acestea reprezintă traducerea în mişcare de rotaţie a indicatorului radiestezic a frecvenţelor specifice radiaţiilor proprii ale elementelor.

În practica radiestezică, indicatorul nu redă numărul de grade specific unui element, ci, prin algoritmul pe care îl aplică radiestezistul, se determină numai existenţa sau inexistenţa acelui element, poziţia acestuia în spaţiu sau alte informaţii legate de acesta. De exemplu, la descoperirea apelor subterane, a izvoarelor, a apelor minerale, se determină adâncimea, debitul, presiunea, calitatea acestora pentru consum etc.

Se pot conştientiza zonele benefice sau malefice care au influenţe asupra entităţilor vii, stabilindu-se astfel locul şi poziţia optimă a construcţiilor. Se pot identifica locuri în care au fost ascunse cadavre, iar în cazul celor pentru care există "o probă", se poate face chiar identificarea acestora. Pot fi găsite obiecte pierdute sau localizate persoane. Se pot identifica defectele din diverse aparate, sisteme sau materiale prelucrate sau nu, pierderile de apă, gaze, energie termică, electricitate, fiind indicate locurile acestor pierderi sau întreruperi. Pot fi sprijinite cercetările agricole, studiindu-se radiestezic solurile, fertilitatea lor, îngrăşămintele, plantele, seminţele.

Legea impregnării
Radiestezia maritimă poate ajuta la determinarea adâncimii apei, natura stratului de pe fundul apei, detectarea bancurilor de peşti, a epavei unui vas sau a unui avion etc. În medicină se pot face evaluări la animale şi la oameni, în sensul disfuncţiilor şi schimbărilor structurale la nivelul organelor sau anomaliilor ereditare. Se pot determina compatibilitatea între unele tratamente şi pacienţi, alege alimentele adecvate...  În aceste determinări trebuie să se ţină seama şi de aşa-zisa lege a impregnării. Profesorul doctor Benedikt din Viena a fost primul care a atras atenţia asupra perturbaţiilor şi pericolelor ce pot rezulta ca urmare a impregnării suportului pe care este aşezat un corp, care lasă asupra acestuia, prin emisia propriilor vibraţii atomice sau moleculare, propria sa amprentă. Este un fenomen de remanenţă care se manifestă o perioadă de timp şi are o influenţă asupra măsurătorilor ulterioare.

René Lacroix ŕ la Henri, în volumul său Manuel de Radiesthésie, dă propriul exemplu al pericolului reprezentat de impregnare şi reversul acestei acţiuni. "Chemat să determine sexul unui făt am prognosticat că va fi băieţel. O lună mai târziu, tânăra mamă naşte şi îmi confirmă prognosticul. Vrând să-mi dau seama de durata de impregnaţie a vibraţiei umane, analizez din nou cu pendulul scrisul mamei însărcinate şi găsesc aceeaşi fişă biologică a băieţelului pe care îl purta în pântece. Apoi, fără să mă dezimpregnez, analizez din sfert în sfert de ceas scrisul unei alte tinere femei, care nu era însărcinată. Constat în acel moment că pendulul continuă să-mi furnizeze fişa biologică a băieţelului şi că persistenţa impregnării depăşea o oră şi trei sferturi. În sfârşit, procedând la o nouă auscultare a femeii însărcinate pentru a ma impregna din nou, înregistrez fişa biologică a băieţelului şi mă dezimpregnez apoi imediat, după o metodă proprie. Trec, apoi, fără pauză, la ascultarea scrisului femeii care nu aştepta nici un copilaş şi văd că pendulul rămâne inert. În acest fel, am dovedit experimental realitatea impregnării şi nevoia de a ne dezimpregna". El adaugă ca impregnarea este o vibraţie parazită, ce pândeşte în toate domeniile ce vor fi investigate ca o componentă perturbatoare. Scufundaţi într-o baie de vibraţii necunoscute, radiesteziştii, dacă nu reuşesc să le îndepărteze, acestea vor influenţa exactitatea măsurătorilor.

Diferite evaluări
Una dintre cele mai importante aplicaţii ale radiesteziei este evaluarea făcută în scopul determinării afecţiunilor umane. În terminologia ştiinţifică, acest fenomen poartă numele de paradiagnoză (paradiagnosis), termen compus din cuvintele greceşti para - dincolo de, alături de şi gnosis - cunoaştere. La diagnosticarea medicală obişnuită, medicul stabileşte afecţiunea unui pacient pe baza datelor clinice şi de laborator. În radiestezie, evaluarea stării de sănătate se face fără consultul pacientului şi fără a avea informaţii referitoare la starea acestuia. Cu ajutorul unui indicator radiestezic şi pe baza unor algoritmi, persoana, cu ajutorul calităţilor extrasenzoriale, obţine informaţiile legate de starea de sănătate a persoanei evaluate, informaţii conştientizate prin deplasarea indicatorului (bagheta, pendul, ansa). Unele persoane fac paradiagnosticări fără să folosească vreun indicator radiestezic. Evaluările se pot face "citind" discontinuitatea aurei celui diagnosticat; simţind cu palma furnicături pe locul afectat prin baleierea acesteia de-a lungul suprafeţei corpului studiat; prin instalarea mentală, în corpul evaluat, studiind în propriul organism câmpurile energetice deteriorate ale pacientului, conştientizând în corpul său stările alterate ale acestuia. Evaluarea se poate face şi prin pătrunderea virtuală în corpul pacientului, reuşind astfel descrierea în culori a organelor interne, a vaselor sanguine. Paradiagnoza poate fi făcută şi prin intrarea în transă a unor persoane cu capacităţi extrasenzoriale. Un francez şi-a pierdut mama, fiind afectată de cancer. În faza finală a bolii, aceasta mânca foarte multe piersici. Respectivul francez, după o perioadă, când la diagnosticarea unei persoane îi venea mental imaginea unei piersici, cu siguranţă acea persoană suferea de cancer. Trebuie amintită şi posibilitatea paradiagnosticării de la depărtare, care se poate face luând informaţia amprentei energetice a celui diagnosticat prin internet, fotografie, telefon sau pur şi simplu prin vizualizarea virtuală.

Prevenţia bolilor
Radiestezic, diagnosticarea se face primind doar informaţia afecţiunii existente, nu şi undele energetice care caracterizează boala. În cazul când se simte vibraţia reprezentativă a disfuncţiei, aceasta îl poate afecta pe cel care face paradiagnoza, putându-se îmbolnăvi şi el. De aceea, în acest domeniu se lucrează construind mental sisteme de protecţie.

Încă un beneficiu al acestui tip de evaluare a sănătăţii este că afecţiunile pot fi descoperite în corpul energetic uman înainte ca ele să devină afecţiuni fizice, putând astfel preveni apariţia bolilor.

Dacă doriţi să verificaţi posibilitatea de a face determinări radiestezice, puteţi face experienţe simple ale căror rezultate pot fi verificate. De exemplu, luaţi un şurub cu o piuliţă şi strângeţi piuliţa foarte mult până la capul şurubului. Se creează astfel o tensiune mare între şurub şi piuliţă. Rugaţi apoi pe cineva să pună câteva căni la rând, cu faţa în jos, iar sub una dintre acestea să plaseze şurubul cu piuliţa. Cu un indicator radiestezic sau chiar cu palma treceţi apoi peste cănile respective, propunându-vă ca, atunci când treceti peste cană cu şurubul sub ea, indicatorul să facă o anumită mişcare conform unui algoritm pe care vi-l construiţi dinainte sau vă propuneţi să simţiţi tensiunea şurubului cu piuliţa în palmă, fără ajutorul vreunui indicator.

Însă pentru a începe orice fel de experienţă în acest domeniu trebuie să ţineţi seama de câteva sfaturi.

Rezultatele se obţin după un antrenament. Atmosfera din jur trebuie să fie liniştită în timpul determinărilor. Totul se va desfăşura cu multă încredere şi perseverenţă, fără stare de oboseală şi cu o sănătate bună. Dacă se fac demonstraţii unor persoane ostile, fără încredere se pot produce erori la rezultate. Pentru a evita influenţele provocate de o autosugestie inconştientă, trebuie impusă o concentrare deosebită pe subiectul de investigat şi trebuie evitate ideile preconcepute legate de rezultate. Astfel, răspunsurile determinărilor vor fi în ideea satisfacerii dorinţelor şi nu vor fi obţinute rezultatele reale. În cazul unui eşec, se va face o analiză pentru descoperirea cauzei acesteia. Înainte trebuie analizate amănunţit corectitudinea, simplitatea şi claritatea convenţiei mentale (algoritmului) adoptate în funcţie de subiect. În timpul determinărilor, concentrarea trebuie să se facă exclusiv pe ţelul urmărit, fără atitudini teatrale, impresionabile, cât mai natural cu putinţă şi chiar cu modestie.

DETERMINĂRI. În cadrul prospecţiunilor geologice, pentru determinarea straturilor de metale, nemetale, a pungilor de petrol solid, lichid sau gazos, a substanţelor radioactive sau a diverselor anomalii telurice, frecvenţele pot determina locul, traseul şi adâncimea lor. Determinările se pot extinde la delimitarea faliilor, cavităţilor, a hrubelor naturale sau construite de om. Pot fi făcute determinări în arheologie pentru găsirea vechilor construcţii nedescoperite, pot fi găsite, de asemenea, morminte şi comori.