Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o mănăstire, Rasputin a primit „harul de la Dumnezeu”, har care presupunea inclusiv... puterea de a lua păcatele femeilor, făcând sex cu ele...
Pentru cineva care s-a descris pe sine ca fiind „un Hristos în miniatură” și a fost creditat de o bună parte a Rusiei imperiale ca „om sfânt”, Grigori Efimovici Rasputin și-a petrecut ultima zi din viață – ca pe-atâtea altele de până atunci – într-un uimitor dezmăț.
Ultima zi din viața lui Rasputin
În acea dimineață înghețată din 16/29 decembrie 1916, a băut câteva șipuri de vin, în apartamentul său din Sankt Petersburg, îmbiindu-i să-i fie tovarăși și pe cei din gărzile de corp, puse la dispoziție de țarul Nicolae al II-lea și de țarina Alexandra. Ostașii l-au refuzat de fiecare dată politicos – erau obișnuiți cu excesele lui. Cât despre Rasputin, el spunea frecvent că vinul este „un remediu al lui Dumnezeu”, pe care-l folosea fără rezerve, până când ajungea să fie... „mort de beat” (după cum e consemnat chiar în rapoartele celor care-l păzeau).
După un somn scurt la prânz, „sfântul” era din nou proaspăt. El a plecat către „banya” (baia comunală), ca să se spele, luând cu sine câteva dintre „micile doamne” care așteptau în fața casei. Acestea erau femeile-discipol care-l însoțeau peste tot și așteptau răbdătoare un semn de la el. La „banya”, Rasputin avea propriul său hârdău și cutia de tablă cu săpun. Un săpun special, care făcea mult clăbuc, și cu care „micile doamne” îl spălau conștiincios, inclusiv în zona organelor genitale. Ritualul a continuat, ca de fiecare dată, cu bătaia cu nuiele, pe tot corpul, pentru a-i pune sângele în mișcare. Revigorat, după această sesiune vibrantă (dacă se va fi întâmplat și altceva decât ce am scris nu avem de unde ști), Grigori Efimovici s-a îndreptat către biserică, „să renunțe la Satana”. El obișnuia să spună că „fără păcat nu există nici pocăință” și pentru că „pocăința te face plăcut lui Dumnezeu”, era de la sine înțeles că păcatul își avea locul lui important în viața oricăruia.
Citeste si Povestea FABULOASĂ a fiicei lui Rasputin. Ce spune aceasta despre „Violarea lui Rasputin”
Pe când soarele roșu se stingea în pământ, Rasputin tocmai deschidea cea de a douăsprezecea sticlă de vin de Madeira. Era ceasul la care, de obicei, venea în vizită „Sora Maria”. Aceasta nu era o călugăriță, ci doar una dintre femeile devotate lui, o blondă durdulie, care venea ori de câte ori „sfântul” se simțea tensionat și avea nevoie de un masaj de detensionare.
Rasputin și Sora Maria s-au retras în biroul său – în casă, la acel moment, se afla și nepoata „sfântului”, Annușka, fata fiicei lui mai mari. În seara aceea însă Rasputin nu prea avea chef de masaj, voia să termine repede, ca să plece spre Palatul Yusupov, unde avea promisiunea întâlnirii cu tânăra prințesă Irina. Soția prințului Felix Yusupov, Irina, se pare, avea libertatea de a flirta cu oricine, atâta vreme cât și ea înțelegea să-l lase pe prinț să-și împace pornirile (prințul era bisexual). Pentru început, el a stat la masă cu Prințul Yusupov, cu Marele Duce Dimitri și cu vreo câțiva politicieni ai vremii, care s-au întrecut a-l îndopa cu otravă, strecurată-n prăjiturele și băutură, fără succes însă. Puternic ca un taur, el a rezistat cianurii, așa cum avea să reziste și primelor trei gloanțe, și bătăii cu bâtele, care-a urmat. Către dimineață, a fost aruncat în apele Nevei, iar autopsia făcută două zile mai târziu spunea că el ar fi murit înghețat, încercând să iasă din strânsorile legăturilor...
Citeste si Profețiile lui Rasputin despre actualul conflict din vestul Ucrainei: „A fost Rusia - în locul ei va fi o groapă roșie. A fost groapă roșie - va fi o mlaștină de necurați care au săpat groapa roșie”
Seducerea femeilor, o „datorie religioasă”
În ultima zi din viață, Rasputin a avut la cheremul său câteva femeiuște-discipol, pe Sora Maria, și, cel puțin ca speranță, pe Prințesa Irina. Momeala care l-a adus în gheara asasinilor săi. Acestea au fost doar ultimele dintr-un șir de femei seduse. La urma urmei, Rasputin era un om care considera seducerea în serie a femeilor ca un fel de datorie religioasă.
Născut în 1869, fiul unui țăran, el a crescut în satul siberian Pokrovskoye, unde darurile sale mistice au fost revelate pe când el avea 12 ani. În sat se furaseră niște cai, iar el a spus cine e hoțul și unde sunt animalele. A fost atras de misticism și a plecat într-o mănăstire, unde a trăit până pe la douăzeci și ceva de ani. Acolo, în mănăstire, el a primit „harul de la Dumnezeu”, har care presupunea inclusiv... puterea de a lua păcatele femeilor, făcând sex cu ele...
„Sexul nu te degradează, ci te purifică”, obișnuia el să spună adeptelor sale, pe care le conducea în inima pădurii, unde jucau intense dansuri energetice în jurul focului în care erau aruncați ghemotoci de tămâie. Apoi, se dezlănțuia orgia... Cu ochi hipnotici și cu o uluitoare capacitate de a-și domina adepții (și mai ales adeptele), el a avut o mulțime de ucenici care stăteau cât mai aproape de el. (Pe vremea aceea, ritualul de baie încă nu făcea parte din viața lui, iar igiena lui personală era precară).
În fiecare primăvară, Rasputin pornea în călătorie în diverse locuri sfinte și se lăuda cu privațiunile suferite pe drum: o dată, susținea el, a umblat șase luni, fără a-și schimba lenjeria. Cei care l-au întâlnit, spuneau că omul mirosea greu, ca o capră, că avea o răsuflare puturoasă și-n loc de dinți niște cioturi înnegrite. Asta nu-l făcea însă mai puțin adulat de „micile doamne” care-l însoțeau prin tot locul.
Despre Rasputin și neobosita lui viață orgiastică au circulat mai multe povești. Într-una dintre ele este vorba despre două surori din lumea bună kieveană, în vârstă de 15 și 20 de ani, pe care le-a invitat să i se alăture la o „sesiune de bucurie” la baia publică din oraș. Hipnotizate, tinerele fete – care erau virgine – s-au lăsat în mâinile lui. Când mama lor a aflat și a venit să-l ocărască, se zice că acesta i-ar fi răspuns: „În loc să te mânii, ar trebui să fii fericită: aceasta a fost ziua mântuirii pentru fiice tale”. Prin Sankt Petersburg s-a mai răspândit o legendă: cică la o mănăstire din apropiere, Rasputin, venit să se închine la icoane, a transformat rugăciunea într-o adevărată orgie sexuală, la care numai câteva măicuțe mai bătrâne nu au luat parte...
În fața casei lui Rasputin din Sankt Petersburg, pe largul bulevard cunoscut și sub numele de „Rasputinki”, discipolele „sfântului”, „micile doamne” – cum li se spunea – se adunau în cete impresionante. Uneori erau și câte 400. Obișnuiau să adune toate resturile care ieșeau din casa lui, transformându-le în veritabile talismane. Printre cele mai râvnite erau... unghiile acestuia (deși mai târziu, un patron de restaurant unde acesta obișnuia să ia masa, avea să povestească faptul că „sfântul” își rodea unghiile, până în carne, deci...).
Din când în când, câte una dintre aceste femei era chemată să se alăture „sfântului”, în camera lui de rugăciune, în care se afla un pat uriaș...
În viața lui Rasputin a mai existat o femeie, una total diferită de cele despre care am vorbit până acum. Era Praskovia, soția lui, cu care s-a căsătorit pe când ea avea 18 ani și care i-a rămas loială până la capăt. Ea obișnuia să spună că nu e geloasă, ba chiar se bucură pentru el, fiindcă... „El ajunge pentru toți”. Remarca ei criptică se referea, probabil, la uriașul său mădular (vezi fotografia) care ajunsese o adevărată legendă.
„Sfântul” și țarina
În 1903, în timpul unei slujbe religioase, Rasputin a prezis că până într-un an, în casa plină de fete a Țarului Nicolae al II-lea, se va naște un băiat. Asta s-a întâmplat în august 1904. Prilej pentru ca Marea Ducesă Militza, o femeie credulă, care se declarase drept discipolă a sa, să-i înlesnească intrarea în palatul imperial. (În paranteză fie spus, Marea Ducesă i-l dusese Țarinei Alexandra și pe Monsieur Philippe, un șarlatan francez care pretindea că are puterea să-i facă pe oameni invizibili).
„Puterile” lui Grigori Efimovici o copleșeau însă pe țarină. O dată, pe când stăteau de vorbă în salonul ei, el a întrerupt-o strigând: „E în camera albastră! Repede!”. S-au dus către sala de biliard, căptușită cu catifea albastră, și acolo l-au aflat pe țareviciul Alexei jucându-se sub un candelabru. „Sfântul” l-a înșfăcat pe copil și după câteva secunde candelabrul s-a prăbușit exact pe locul unde fusese Alexei. Mai presus de aceasta era însă puterea lui de vindecare. Țareviciul suferea de hemofilie, o boală ereditară a sângelui, care făcea ca timpul de coagulare să fie foarte mare și sângerările abundente. Se zice că numai el putea să-l vindece... Oamenii de știință au pus ulterior această putere a lui pe seama unui amănunt: cât timp era în preajma lui, Rasputin le interzicea medicilor să-l mai îndoape pe prinț cu aspirină (pe care i-o recomandaseră pentru că avea mereu dureri). Or, s-a descoperit târziu asta, aspirina mărește timpul de coagulare a sângelui...
E de înțeles de ce influența lui asupra împărătesei era atât de mare. Iar aceasta n-ar fi admis nici o vorbă rea despre protejatul ei. În același timp, însă, în imperiu se întinsese vorba că până și Țarina Alexandra a fost sedusă de „cucernicul” personaj. Puțin probabil, ziceau cei care cunoșteau pudoarea împărătesei. Totuși, Rasputin însuși alimentase zvonul. Într-o seară, fiind beat, într-un restaurant din Moscova, el ar fi spus că până și „fata bătrână” (cum îi spunea el țarinei) s-a culcat cu el. Iar când câțiva clienți de la o altă masă s-au îndoit de identitatea lui, s-a descheiat la pantaloni și și-a fluturat mădularul... Când i s-a adus la cunoștință ceea ce s-a întâmplat, țarina nu a vrut să creadă o iotă și a pus totul pe seama unui impostor care voise să-l ponegrească. Dacă a fost sau nu iubire între Rasputin și împărăteasă, dacă a sedus-o ori nu, nu se poate ști. Cei care au executat-o pe Țarina Alexandra spuneau însă că, până în ultima clipă, a purtat asupra sa un medalion cu chipul lui Rasputin și cu o buclă din părul lui...
Faima „uriașului”
La aproape un secol de la moartea lui, faima lui Rasputin nu scade, ci crește. Poate și datorită imensului mădular (care-i este atribuit), expus la Muzeul Erotismlui din Sankt Petersburg. Femei infertile și bărbați impotenți stau zeci de minute în preajma borcanului în care sexul lui plutește-n formol, poate-poate vor fi vindecați. În satul său de baștină, unde e amenajat un muzeu, cine vrea, contra cost, se poate așeza preț de-un minut pe scaunul lui de lemn, sperând că va fti blagoslovi măcar cu a zecea parte din potența lui uriașă.
Citește pe Antena3.ro
