Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De obicei, când se vorbeşte despre aparatul reproducător din organismul uman, se manifestă o oarecare jenă. Şi acesta este aparatul, singurul aparat, care poate să producă viaţa. Însă când vorbim despre xerox nu ne este jenă, cu toate că şi el este tot un aparat reproducător, dar nu de viaţă. Acest sistem al corpului uman este alcătuit din organele sexuale, glandele sexuale (testicule, ovare) şi uter, la femei. Cele două energii Yin şi Yang, femininul şi masculinul, se întâlnesc arătând, precum legea contrariilor sau legea polarităţii, că formează un întreg, care poate duce viaţa mai departe. Partea feminină, tandră, pasivă, artistică, estetică, primitoare, nonconştientă, profundă, unită cu partea masculină, fermă, puternică, activă, războinică, penetrantă, conştientă, superficială, dau întregul evantai al vieţii, născând prin dinamica lor un alt „noi înşine”.
Sistemul reproducător, care ne permite să producem viaţa, simbolizează capacitatea generală de a crea, de a naşte idei, proiecte, invenţii, inovaţii în lumea materială. Plăcerea simţită în organism în momentul creaţiei vieţii se regăseşte şi în momentul creaţiei minţii. Suferinţele sistemului reproducător ne atenţionează în legătură cu dificultatea de a trăi sau de a accepta „pacea contrariilor” în interiorul nostru. Se manifestă atunci tensiuni faţă de cel de lângă noi, fie el soţ, copil, sau reprezentările lor în noi ori în exteriorul nostru. În mod deosebit, se manifestă atunci probleme la uter, care reprezintă cuplul, căminul. Disfuncţiile manifestate la sistemul reproducător mai pot exprima frica, teama de a naşte real (copii) sau simbolic (creaţii ale minţii). Afecţiunile declanşate prin transmitere sexuală reprezintă, de multe ori, autopedepsiri provocate, inconştient sau conştient, de o activitate sexuală desfăşurată imoral. Frigiditatea, impotenţa, durerile sau inflamaţiile care „împiedică” actul sexual au corespondentul în dificultatea de a trăi plăcerile vieţii, ale activităţii profesionale, sociale, familiale.
În continuarea interpretării psihoenergetice a afecţiunilor organismului, intrăm în zona oftalmică şi a ORL-ului, precum şi a feţei pe care se află majoritatea acestora.
Aşadar, faţa, zona pe care sunt grupate cele cinci simţuri, este locul reprezentativ al identităţii noastre. Prin intermediul organelor senzoriale se face schimbul de informaţii cu lumea exterioară. Problemele generale ale feţei, ca acnee, eczeme, roşeaţă, se traduc prin existenţa unor tulburări legate de identitate, de dificultatea în a accepta-o pe cea care credem că o avem.
Ochii văd lumea din afară în culori (reprezentarea sentimentelor) şi în relief (reprezentarea structurii). Ochiul drept, corespunzător energiei Yin, dă vederea pe orizontală, iar ochiul stâng, corespunzător energiei Yang, reprezintă personalitatea individului şi dă vederea pe verticală. Ambii sunt asociaţi energiei Principiului Lemnului, percepţia maximă ce leagă sentimentele de fiinţă. Suferinţele ochilor exprimă neplăcerea declanşată şi menţinută în legătură cu ceva care ne deranjează afectiv. Nu vrem să vedem acel ceva. Expresia „Nu vreau să te mai văd!” este, în subconştient, un mod de a proteja vederea pentru a nu se deprecia. Afecţiunile ochiului drept semnifică tensiuni apărute în relaţia cu simbolistica Yin, iar la ochiul stâng, cu simbolistica Yang. Miopia, dificultatea de a vedea departe, reprezintă frica inconştientă de viitor, ce pare tulbure, neclar. Cataracta, umbrirea, dispariţia vederii se traduc prin frica de prezent sau viitor, acestea părând sumbre. Presbitismul, dificultatea de a vedea obiectele din apropiere, reprezintă teama de prezent sau viitorul apropiat, frica de o moarte apropiată. Astigmatismul, vederea ce deformează obiectele, semnifică dificultatea de a ne vedea pe noi sau ce se află în afara noastră aşa cum ar trebui să fie văzute corect.
Urechile, aparatele noastre pentru schimburile de informaţii efectuate pe frecvenţe sonore, se află în relaţie cu Principiul Apei. Urechile ne leagă de propriile origini, prin legătura cu acest principiu, iar ele reprezintă capacitatea de ascultare, de integrare, de acceptare în interiorul nostru, pe care îl auzim şi îl înţelegem cu ajutorul lor. Problemele apărute în funcţionarea acestora, cum sunt zumzăitul, acufenele, surditatea parţială sau totală sunt semne că refuzăm sau că ne este greu să ascultăm ceea ce se întâmplă în jur. Surditatea manifestată în partea dreaptă este legată de simbolistica maternă, Yin, iar cea din partea stângă, de simbolistica paternă, Yang.
Gura este cea prin care ne hrănim şi ne exprimăm. Ea este o poartă dintre lumea exterioară şi cea interioară. Gura aparţine atât Principiului Pământului şi sistemului digestiv (Yin), cât şi Principiului Metalului şi sistemului respirator (Yang). Este partea prin care pătrund energiile Pământului (alimente, experienţe) şi energiile Cerului (aer, suflu, înţelegere) pentru a deveni Energia Esenţială. Alimentaţia simbolică este cea psihologică. Dinţii sunt cei cu care, simbolic, muşcăm din viaţă, o mestecăm, iar apoi o înghiţim şi o digerăm. Copiilor şi bătrânilor, prin lipsa dinţilor, le este mai greu să se descurce în viaţă. Deci, suferinţele gurii reprezintă dificultatea de a muşca din viaţă, de a accepta să ingerăm ceea ce ne propune ea. Aftele, inflamaţiile bucale, muşcăturile obrajilor sau ale limbii sunt semne că propunerile altora sau ceea ce spunem noi nu ne satisfac. Este greu să acceptăm idei noi, opinii, experienţe sau se manifestă o saturaţie în acest sens şi se simte nevoia unei pauze.
Nasul este cel prin care pătrunde aerul necesar respiraţiei şi mirosul lumii înconjurătoare. El este asociat cu Principiul Metalului, respirând energia Cerului. Respiraţia făcută pe nas este astfel pe zona etericului faţă de cea efectuată pe gură, care permite asimilarea nivelului material al vieţii. Ansamblul gust-miros poate fi asimilat cu ansamblul celor doi ochi. Suferinţele nasului se asociază cu frica de a nu lăsa să pătrundă în interiorul nostru informaţii intime despre noi sau despre ceilalţi, care să fie inacceptabile. Sinuzita, nasul înfundat, pierderea mirosului sunt mesaje că nu ne plac informaţiile „intime” care ne parvin. Când se spune „Nu pot să-l simt!” trebuie să fie semnul care arată că este necesară o reflectare, prin „efectul oglindă”, că o parte din noi nu vrem să o „mirosim”, să o „vedem” sau să o „aducem înapoi”. Problemele legate de miros sau absenţa acestuia pot exprima şi ranchiuni, amărăciuni, dorinţe de răzbunare care dospesc în noi. De asemenea, se traduc prin scârbă profundă de tot ceea ce înseamnă moarte, excremente, mucegăire, putreziciune.
Gâtul conţine esofagul (hrana materială), traheea (hrana energetică a aerului), corzile vocale, tiroidă, paratiroidă, amigdalele. Macazul dintre esofag şi trahee, în caz că nu funcţionează corect, face să apară starea de sufocare sau aerofagia. Gâtul este foarte important, acesta legând capul de corp. Este o anecdotă care spune că bărbatul este capul, iar femeia este gâtul, dar gâtul poate să mişte capul cum vrea el. Gâtul, prin coardele sale vocale, este vama care filtrează şi selecţionează intrările şi ieşirile dintre interiorul şi exteriorul corpului. Pe zona tiroidei, poarta de intrare a emoţiilor, se găseşte centrul energetic (chakra) vishudha, al exprimării de sine, al poziţionării faţă de lume. Este exprimată, prin ea, capacitatea de cunoaştere şi comunicare, verbul „a fi” şi „a avea”, sediul potenţialului de exprimare al propriei creativităţi. Pierderea vocii, angina, înghiţitul defectuos sunt semnele dificultăţii de a exprima ceea ce gândim, simţim, teama de consecinţele acestora, şi atunci spunem „Îmi stă în gât!”. Suferinţele din această zonă mai semnifică frica de a nu fi acceptate opiniile, frica de violenţă, reţinerea în exprimare. Hipertiroidia (Yang), hipotiroidia (Yin) exprimă deseori imposibilitatea de a spune sau a face ceea ce vrem. Yang exprimă dorinţa de revanşă, iar Yin renunţarea la exprimare.
