Viaţă la graniţa morţii

Formez numărul şi sună ocupat. Insist. În sfârşit răspunde. Alo, Casa de Comenzi? Aş vrea şi eu să comand o stare de letargie. Da, pe toată perioada crizei. Dacă stau aşa, nemişcat, nu fac cheltuieli în timpul ăsta. Vă rog să-mi spuneţi preţul. Cum? Şi pentru asta se plăteşte impozit?

Moartea este considerată a fi starea declanşată într-un organism din momentul când încetează procesele vitale din tesuturi şi organe. Sistemul nervos central prezintă şi el leziuni ireversibile. Această stare nu mai permite reanimarea. Atunci, în corpul fizic se stinge definitiv flacăra vieţii. Există şi o stare intermediară, între viaţă şi moarte, cunoscută sub numele de moarte clinică, aparentă, relativă, când activitatea cardiacă şi respiratorie încetează, dar acestea pot fi reanimate.

Starea de letargie este caracterizată de un somn patologic adânc şi îndelungat pe o perioadă de timp în care funcţiile vitale par a fi suspendate. Cei care intră în această stare pot vedea şi auzi extrasenzorial ce se petrece în jurul lor, însă nu se pot exprima. Aparent, letargia este asemănătoare cu moartea. Corpul fizic arată fără viaţă, dar spiritul nu este despărţit de el. Spiritul primeşte informaţii, dar nu le poate transmite, neputând reacţiona prin corpul fizic. Funcţiile fiziologice ale organismului, de respiraţie şi circulaţie, există latent în el, dar sunt atât de dimi­nua­te încât nu pot fi puse în evidenţă cu ajutorul apa­raturii medicale. În esenţă, din punct de vedere ştiin­ţific, acest fenomen nu poate fi explicat. Somnul pa­to­logic adânc, letargic, poate dura fără întrerupere zile, săptămâni şi, în cazuri foarte rare, chiar mai mult. Din cauza faptului că poate fi confundat cu moartea, au fost şi probabil sunt multe cazurile în care persoane aflate în această stare, de moarte clinică, au fost îngropate practic de vii. Însă, sunt cunoscute şi cazuri când persoane aflate în stare letargică au scăpat, fiindu-le descoperită starea înainte de înmormântare.

Acum un secol, în Franţa, o fată de 4 ani a trecut printr-o sperietură puternică. Fiind foarte sensibilă emoţional, ea a leşinat, întrând în starea de letargie timp de 18 ani. Îngrijită într-un spital, s-a trezit adultă fizic, dar psihic la fel ca în momentul când a intrat în starea letargică. Primul lucru pe care l-a făcut când şi-a revenit din această stare a fost să ceară o păpuşă cu care să se joace.

În Rusia, I.P. Pavlov a asistat la un caz şi mai ciudat. Un tânăr de 35 de ani a trăit timp de 25 de ani într-o clinică, asemenea unui "cadavru viu". La vârsta de 60 de ani, când a revenit la viaţă, a început treptat să ducă o viaţă normală. Întrebat ce a simţit în toată perioada de un sfert de secol, scursă pe lângă el, a răspuns dovedind că a auzit şi a văzut în acest timp, înţelegând multe, fără însă a putea să se mişte sau să vorbească. Pavlov a explicat acest caz, căutând un răspuns bazat pe ştiinţă. Astfel, a considerat că starea de letargie a fost o inhibiţie patologică, de lungă durată, a segmentului motor al scoarţei cerebrale. Spre bătrâneţe, când procesele de inhibiţie slăbesc, inhibiţia corticală a intrat într-o scădere a intensităţii şi persoana respectivă s-a trezit.

Dintre atâtea cazuri de persoane care au fost îngropate de vii, descriu în continuare unul care s-a petrecut în România. Este cazul unei tinere care s-a aflat în moarte clinică şi a fost înmormântată în această stare. Conform obiceiului, a fost îmbrăcată cu o rochie de mireasă. În noaptea care a urmat după înhumare, nişte profanatori de morminte au dezgropat-o pentru a-i fura obiectele de valoare cu care a fost înmormântată. Însă, când au ridicat capacul sicriului au înlemnit. Din sicriu, mireasa răvăşită de cât se răsucise în mormânt, revenită din moartea clinică, s-a ridicat şi a plecat acasă, unde, prin panica creată, era aproape să-i trimită în mormânt pe cei apropiaţi. Este cunoscut şi cazul interpretei de muzică populară Ileana Sărăroiu, care a fost îngropată de vie.

Exista yoghini care ajungând la un grad foarte înalt de iniţiere pot provoca, prin autosugestie, un somn asemănător letargiei. Ei au posibilitatea de a sta îngropaţi, în această stare, o lungă perioadă de timp, iar atunci când sunt dezgropaţi îşi pot relua viaţa normală.

Psihologul francez A. Binet a descris un caz foarte interesant, al unei persoane care a trecut de mai multe ori prin starea de moarte clinică. Este vorba despe un tânăr de 16 ani care muncea la vie. În timpul lucrului a văzut un şarpe şi s-a speriat atât de tare încât a intrat în stare cataleptică. Când şi-a revenit, picioarele erau paralizate, iar psihicul a suferit schimbări notabile. Tânărul se credea în vârstă de 9 ani, prezentând preocupările legate de această vârstă. El citea cu greutate, scria ca un începător, gândea specific vârstei de 9 ani. Memoria sa, dintre vârsta de 9 ani şi 16 ani, se ştersese. A fost adus într-un atelier de croitorie , unde a învăţat să coasă. După câţiva ani, el a suferit un nou şoc psihic în urma căruia a intrat, încă o dată, în stare de inconştienţă. Când şi-a revenit, paralizia picioarelor a dispărut, iar memoria din perioada uitată a revenit în totalitate. În schimb, de data aceasta a uitat viaţa petrecută în timpul cât a fost croitor.

Sunt cazuri când personalitatea unui om este suspect de instabilă. Comportamentul unei asemenea persoane oscilează între propria personalitate şi o alta, complet diferită, schimbată periodic brusc. Din când în când, reuşind să se regăsească temporar, revine la cea de bază, dar nu se menţine. Asemenea fenomene se întâmplă nu numai în cazuri de genul celui ultim descris, ci şi la persoane care nu intră în moarte clinică, schimbarea personalităţii având loc fără a fi legată de vreun şoc psihic. De obicei, aceste fenomene se petrec la persoane cu o sensibilitate emoţională excesivă, ele având o protecţie mai mică faţă de agresiunile din jur, cu care se încarcă.

În ge­ne­ral, aceste perturbări de personalitate sunt cauzate de influenţa altor spirite malefice încarnate, prin interme­diul sugestiei, sau malefice neîncarnate, prin interfe­renţa cu spiritele persoanelor agresate, pe care le pot transforma în sclavele lor. Salvarea, în sensul eliberării acestor spirite de cele care le agresează, poate veni din partea unor persoane iniţiate, care au posibilitatea să lucreze cu vibraţiile înalte, specifice lumii spirituale. Din aceste considerente, dacă la noi sau la cei din jurul nostru simţim că se manifestă tulburări de personalitate, din timp, să tragem un semnal de alarmă, evitând intrarea în starea critică.