15 aprilie 1989

Sâmbătă "scurtă" la Cabinetul 2. La ora 9:40, Emil Bobu a intrat pentru zece minute. După el, tot pentru zece minute a fost chemat şi pri­m-mi­nis­trul Constantin Dăscălescu.

O întrerupere de 50 de minute în consemnările agendei. Poţi crede, după obiceiurile consemnate de martori, că Tovarăşa s-a dus la To­varăşul, să-i fie alături în întâl­nirile de el programate.   
Iarăşi a fost chemat Bobu (ori îşi anunţase singur dorinţa de-a fi primit), după care a urmat Florea Dumitrescu - numit de-o săptă­mână vicepreşedinte la CEC, după ce fusese destituit din cea de ministru al Finanţelor.

20 de minute a stat în biroul Tovarăşei şi fiul ei, Nicu Ceau­şescu. Mai mult decât probabil Nicu urma să-şi petreacă sfârşitul de săptă­mână în Capitală, căci luni urma sesiunea Marii Adu­nări Naţionale. Prim-secretar la Sibiu şi deputat MAN de Râm­nicu-Sărat (Buzău), lui Nicu i se reţinuse şi reşedinţa din Bu­cu­reşti. Ca membru al familiei Ceau­şescu făcea şi el excepţie de la regula unei singure reşedinţe.
Până la ora 13:05, când func­ţio­narul de la Cabinetul 2 îşi în­cheie consemnările în această agendă, în biroul ei au mai intrat Bobu, Ol­tea­nu şi Ursu.

Sfârşitul de săptămână, soţii Ceauşescu îl petreceau în ulti­mii ani la Snagov. Ţara raportase în­cheierea însămânţărilor de pri­măvară. Fruntaş neanunţat de ziare fusese şi Nicolae Ceauşescu pe tere­nul gospodărit în jurul reşedinţei sale.

Silviu Curticeanu în amintirile sale povesteşte că în ultimii ani, se­cretarul general al PCR avea ca hobby principal cultivarea grădinii de la Snagov. De aici îşi "extrăgea datele" şi se inspira în "noua revo­lu­ţie agra­ră". Ajutat de un tehnician agricol ("mai mult şarlatan decât specia­list", zice Curticeanu re­­ferin­du-se, probabil, la soţul me­najerei Suzana An­­dreiaş, miliţian "la bază"), Ceau­şescu cultiva câ­teva sute de metri pătraţi cu di­verse plante. Densitatea şi recolta lor o extrapola apoi la ni­velul marilor suprafeţe, transfor­mânde-le în ci­fre de plan pentru ţară. Mândru de rezultatele perso­nale, Ceauşescu îşi poftea dem­nitarii să le admire. "De altminteri, orice şedinţă la Snagov se termina obligatoriu cu o «vizită de lucru» în grădina ţăranului particular Nicolae Ceauşescu", scrie Silviu Curticeanu în "Măr­turia unei istorii trăite".