Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din notaţiile şefului de cabinet al Elenei Ceauşescu reiese cu tot mai multă claritate că de pregătirea Congresului al XIV-lea al PCR, Tovarăşa se ocupă mai mult decât s-ar bănui.
În stabilirea delegaţilor, membrilor şi secretarilor viitorului CC, sigur "mâna" ei a fost. Marţi, 20 iunie, în două şedinţe "la săliţă" (prima între orele 11:00 - 11:40, a doua începută la ora 15:15 cu sfârşit neprecizat), împreună cu Emil Bobu şi Constantin Radu, Elena Ceauşescu a discutat tot despre pregătirea Congresului. O făcuseră şi cu o zi în urmă şi cel puţin în alte şapte şedinţe anterioare. Urmărind frecvenţa şedinţelor pe tema organizării viitorului congres şi "aghiotanţii" de care s-a flancat, eşti îndreptăţit să crezi că în acest diabolic triumvirat a fost creat şi pus în aplicare mecanismul lui "Ceauşescu reales la al XIV-lea Congres".
Prevederile Statutului PCR privind funcţiile congresului erau însă demult călcate în picioare. "Organul suprem al partidului" nu mai era convocat atunci când decidea Comitetul Central, ci atunci când propunea Ceauşescu în CPEx. Congresul delegaţilor PCR nu mai stabilea linia generală a partidului în problemele fundamentale ale politicii interne şi externe, nu mai alegea Comitetul Central, nici nu mai modifica Statutul partidului... Toate acestea le făceau soţii Ceauşescu, "aleşii" având sarcina unică de a-şi declara adeziunea. În partajul domestic al cuplului, Tovarăşul îşi reţinuse, probabil, un ultim cuvânt despre "linia generală a politicii" şi modificările la Statut. În celelalte, hotăra Tovarăşa "totul".
A mai luat parte Elena Ceauşescu şi la o a treia şedinţă în acea zi - probleme de plan şi export (orele 11:40 - 12:40), prezidată de Nicolae Ceauşescu. Între şedinţe a convorbit cu Vasile Nicolcioiu, Burciu (de la gospodăria de partid), Curticeanu, Ilie Văduva (consilier al secretarului general), Emil Bobu, Ştefan Andrei şi Marin Neagoe.
Interlocutorii au asigurat-o, probabil, de strălucirea ideii cu "oamenii muncii" care condamnă din răsputeri revizionismul ungar. Iar răspândacii - super-activaţi de comanda Direcţiei lor -, îşi făceau treaba difuzând mesajul convenit: "Rău cu Tovarăşii, dar şi mai rău fără ei; căci ungarii cer iarăşi Ardealul, iar ruşii sunt de partea lor".
