Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe paginile agendei de la cabinetul Elenei Ceauşescu a fost o singură însemnare: "Deschiderea lucrărilor Congresului XIV al PCR 9:00-16:50".
Spectacolul final pregătit în ultimele luni voia să demonstreze lumii întregi că niciodată nu s-au făcut progrese mai mari în istorie decât în România, din 1965 încoace. Şi că nu există conducător mai înţelept şi mai iubit de poporul decât Ceauşescu. În vreme ce Gorbaciov se zbătea între grevele economice şi demonstraţiile naţionaliste din Uniunea Sovietică, iar în CC al PCUS era prins ca-n cleşte între grupul conservatorilor şi cel al reformatorilor radicali, gloata şi conducătorii României erau "unanimi" în aprecierea lui Ceauşescu. Cât despre mişcările din vecini, Ceauşeştii îşi vor fi amintit de cutremurul iscat de Hruşciov când, după moartea lui Stalin, încercase să reformeze lumea comunistă prin revenirea la leninism. Înlocuise şi acela "staliniştii" din ţările frăţeşti, dar Dej îi scăpase. Până la urmă, va fi cugetat Ceauşescu, ca Hruşciov va sfârşi şi Gorbaciov - trădat de ai lui. Interzicerea alcoolului, magazinele tot mai goale şi nemulţumirile ofiţerilor Armatei Roşii - ameninţaţi cu reducerea posturilor şi salariilor prin înţelegerile sovieto-americane de a pune capăt războiului rece - vor cauza căderea lui Gorbaciov. Aşa va fi într-adevăr, însă mult prea târziu pentru speranţele cuplului Ceauşescu.
În locul de cinste al prezidiului, Elena Ceauşescu a urmărit atentă lectura raportului. Nu ce citea Ceauşescu, ci aşteptându-i privirile întoarse la ea în pauzele dintre aplauze şi ovaţii. Şase ceasuri a durat lectura lui! S-a ridicat şi ea - abia mai ţinând-o picioarele bolnave de artrită - de peste 500 de ori. Aplauzele şi scandările au ţinut însă mai bine de o oră şi jumătate, ceea ce l-a ajutat pe bolnavul bătrân Ceauşescu să-şi ducă la capăt istovitoarea sarcină.
Când nu-şi aproba din ochi soţul, Tovarăşa îi cântărea pe delegaţii din sală. La prima pauză, după cum a scris în memoriile sale Silviu
Curticeanu, a dispus mutarea unui delegat din primul rând al sălii tocmai în spatele ei. Nu-şi arătase cum se cuvine stima şi mândria, l-a învinuit pe acela Elena Ceauşescu.
