6 mai 1989

Sâmbătă, 6 mai 1989, la ora 9:42 a intrat în biroul Elenei Ceauşescu prim-ministrul Guvernului Ro­mâ­ni­ei Constantin Dăscălescu.

Membru al CPEx , pe linie de partid Dăscălescu era subordonat Elenei Ceauşescu, din 1977 componentă a conclavului numit Biroul Permanent al CPEx. Dublată de funcţia de stat de pe palierul ime­diat inferior primului-ministru, superioritatea ierarhică a Tovarăşei era însă incontestabilă prin locul din partid. Cum toate chestiunile im­por­tante de resortul guvernării erau decise de forul politic condu­că­tor, Elena Ceauşescu nu parti­cipa la şedinţele guvernului.

Legătura foarte specială a Elenei Ceauşescu cu primul-ministru Dăs­că­lescu şi şedinţele de guvern a fost descrisă astfel de Silviu Curticeanu în "Mărturia unei istorii trăite": "Îi trimitea (Dăscălescu - n.n.) prin Mihăilescu Şerban materialele, o anunţa ora şedinţei, dar nu o invita în mod special şi nici nu o aştepta să vină; numai dacă era fu­ri­oasă, îi făcea vreo observaţie dură la materiale, chiar neîntemeiată, le lua în braţe fără comentarii şi dis­­pă­reau: el în biroul lui, şi propunerile fără urmă...".

Bobu a intrat de trei ori în acea zi în biroul Elenei Ceauşescu. În plus, a participat la şedinţa de lucru, "la săliţă", cu Constantin Radu pe eterna "problemă de cadre" (orele 12:10-13:20).
Poliana Cristescu a trecut pe la Cabinetul 2 în mai mare grabă (orele 11:32-11:50). Mai mult a fost reţinut consilierul de presă Constantin Mitea (10:00-10:27).  

O prezenţă insolită a fost Ioan Toma, succesorul lui Nicu Cea­u­şes­cu din 1987 în funcţia de prim-se­cre­tarul CC al UTC şi ministru pentru Problemele Tineretului în Guvernul României. Toma se născuse în 1954 în Victoria (Iaşi), absolvise o şcoală profesională (profil chimie!). După care urmase la seral liceul şi, la fără frecvenţă, Facultatea de Drept a universităţii ieşene. Pentru specia­li­za­rea în managementul politic (numit pe-atunci "construc­ţie de partid") absolvise, tot la fără frecvenţă, Aca­demia "Ştefan Gheorghiu".

Elena Ceauşescu îl solicitase pe Toma mai mult decât probabil, şi în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei So­cia­liste, organizaţie de care "răspundea" chiar ea. Se apropia ziua partidului şi ziua independenţei, iar tineretul şi educaţia socialistă erau cuvintele-cheie şi ale acestor aniversări.