Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Luni, 8 mai, Elena Ceauşescu şi-a început primirile cu Poliana Cristescu (9:25-9:52). Funcţionarii şi ofiţerii din serviciul de pază şi protecţie de la Cabinetul 2 se obişnuiseră cu această musafiră de cafea a Tovarăşei.
După plecarea fostei nurori urmează o pauză de câteva zeci de minute în agenda Elenei Ceauşescu. După informaţiile celor care-i frecventau pe numărul 1 şi numărul 2 din România, acel gol din consemnarea funcţionarului care-şi avea biroul în anticamera ei putea să fi fost consumat în convorbiri telefonice. Căci nu întotdeauna solicitările Tovarăşei presupuneau întâlniri directe. Putea să fi şi mers la Cabinetul 1, ca de fiecare dată când acolo se discutau chestiuni mai spinoase ori erau vizitatori mai deosebiţi.
Între orele 10:35 şi 12:20 a fost o "şedinţă de lucru la săliţă" cu Nicolae Ceauşescu, pe tema modernizării Ministerului Metalurgiei, Construcţiilor de Maşini, Electrotehnicii. În prelungirea acesteia s-a ţinut după-amiază altă şedinţă de lucru, tot la "săliţă", despre modernizarea metalurgiei (18:00-18:20).
Greşeşte, aşadar, cine-şi închipuie că rămăseseră conducătorii României la ideea progresului prin dezvoltarea extensivă a industriei grele. Fie şi numai călătoriile făcute în anii '70 în Occident şi America - unde Ceauşescu solicitase expres vizite la prestigioase firme şi întâlniri cu specialişti şi oameni de afaceri - îl pregătiseră pentru o corectă reprezentare asupra evoluţiei ştiinţei şi tehnicii timpului său. El le vedea însă în limitele sistemului, confundând talentul excepţional de creator şi potenţialităţile omului de ştiinţă cu aptitudinea creativităţii, componentă generală a psihicului uman. Partea tehnică a Festivalului Naţional "Cântarea României" urma să suplinească prin "mişcarea de masă" a inventatorilor şi inovatorilor - mobilizaţi de lozinca dezvoltării conştiinţei socialiste - resursele de creaţie ale modernizării economiei. Furtul de tehnologie prin intermediul Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii - "implementat" în institutele de cercetare, fabrici şi uzine de cercetătorii, inovatorii şi inventatorii lor - era considerat altă sursă primară a "revoluţiei tehnico-ştiinţifice româneşti". Dar despre această din urmă sursă se discuta, la nivel de partid, exclusiv în perimetrele Cabinetelor 1 şi 2.
La Cabinetul 2 au mai fost primiţi în după-amiaza de 8 mai 1989 (orele 16:40 şi 17:50) Silviu Curticeanu (de două ori), Ion Stoian şi Ion Ursu.
Citește pe Antena3.ro
