Articole recente despre România

Un ziarist din presa independentă poloneză care a vizitat de curând România, a făcut un reportaj cu date la prima mână despre condiţiile pe care le-a întâlnit aici.

De curând, mai mulţi ziarişti polonezi independenţi au circulat prin ţări ale blocului comunist fie în calitate de turişti, fie pentru a vizita rude. Ei au scris despre impresiile şi experienţele lor. Un ziarist care a fost în România în aprilie 1989 a relatat întâmplări la care a fost martor: "reconstruirea" Bucureştiului, distrugerea satelor, foametea şi sărăcia evidente în toată ţara.

El a comentat, de asemenea, despre recentele măsuri represive împotriva disi­den­ţilor. "Câteva zile într-o ţară normală ar fi de ajuns pentru nenumărate întâlniri, dar nu şi în Bucureşti", a scris pentru săptă­mânalul din Varşovia Prze­glad Wiadomosci Agencyjnych, cel care a semnat Jerzy Lew­ski. "Preţul pe care un român îl are de plătit pentru că se întâlneşte cu un străin este pierderea slujbei sau exilul în provincie." El a continuat: "Orice astfel de conver­saţie trebuie raportată autorităţilor şi ea trebuie aprobată oficial. Oamenii cu care am vorbit erau clar stânjeniţi de acest lucru. Dar trebuie să înţelegi că noi trăim sub teroare, mi-au explicat ei".

REPRESIUNI RECENTE
Lewski a afirmat că "au fost luate măsuri represive împotriva jurna­liş­tilor încă din ianuarie, când mai mulţi oameni din presă şi tipografi, incluzându-i pe cei de la cotidianul bucureştean România Liberă, se pare că au făcut un manifest; unii spun că doar erau pe cale să-l facă, în timp ce alţii afirmă că acest manifest a fost chiar descoperit". Au existat mai multe zvonuri cum că unul dintre acuzaţi, Petre-Mihai Băcanu, ar fi fost condamnat la nouă ani de închi­soare. Andrei Pleşu, istoric al artei, care a fost implicat într-un alt protest, a fost exilat în provincie. Poetul Dan Deşliu, care s-a confruntat cu o pedeapsă similară pentru scrisoarea de protest pe care a scris-o, a început să facă greva foamei în apartamentul său din Bucureşti. Miliţia a încercuit zona pentru a împiedica vreun contact al lui Deşliu cu cineva de afară.

Lewski a mai scris despre mă­surile luate împotriva celor şase oficiali de rang înalt ai PCR care i-au trimis lui Nicolae Ceauşescu o scrisoare în care îi criticau politica. Unul dintre ei, Silviu Brucan, se pare că a fost forţat să se mute cu fami­lia sa la Zimnicea, un mic oraş de pe Dunăre, aproape de graniţa cu Bulgaria. Orăşelul se pare că a fost de­vastat de un cutremur cu zece ani în urmă. Un alt semnatar, Alexandru Bârlădeanu, a fost mutat la periferia Bucureştiului şi pus sub urmărire permanentă. Articolul mai men­ţionează şi demiterea lui Mircea Dinescu din poziţia sa editorială de la săptămânalul România Literară în urma interviului acid pe care l-a dat pentru presa străină.
DISPERARE ŞI FOAMETE
Lewski a spus că "enumerarea măsurilor represive recente" ar putea crea impresia că se întâmplă multe în zona rezistenţei civile: "Dar aceasta ar fi o concluzie mult prea optimistă. Există o convingere ge­nerală că nimic nu poate fi făcut câtă vreme Ceauşescu este în viaţă şi că toate acţiunile de protest doar îi expun pe oameni acţiunilor represive. Brutala descriere a ţării drept «Ceauşeschwitz», care i-a fost atri­buită României în urmă cu mulţi ani, nu şi-a pierdut deloc relevanţa. Poporul simte că a a plonjat într-o mlaştină".

Atmosfera generală de neputinţă şi disperare este completată de "lupta zilnică pentru supravieţuirea fizică": "Este o lipsă acută şi cronică de mâncare în România - poporul suferă de foamete. Singura genero­zitate care este permisă în Bucureşti îl reprezintă un kilogram şi jumă­tate de zahăr şi un litru de ulei de familie pe lună. Există pâine în oraş, dar făina e ceva rar. În provincie, pâinea este raţionalizată. Chiar şi noi, care suntem obişnuiţi cu cozile, suntem uimiţi de cozile pe care le vedem aici".

Lewski a aflat că PCR "a refuzat să accepte faptul că situaţia hranei este tragică", preferând să pretindă că lipsurile curente sunt rezultatul efortului României de a plăti datoria externă. El a adăugat că popu­laţia e la curent cu scandalul internaţional ("deşi a fost muşama­li­zat") care a avut loc când Guvernul ro­mân a vândut Coreii de Nord hrana ce i-a fost trimisă de Scandinavia drept ajutor pentru populaţia înfometată.

Recentul anunţ că Guvernul român a terminat de plătit datoria externă a fost însoţit de un "gest spectaculos" - vagoane de carne au fost trimise la două pieţe din Bucureşti. Totuşi, românii "nu cred că proviziile de hrană vor fi mai mari acum, că  datoria externă a fost plătită"; potrivit lui Lewski, se crede că orice fond suplimentar va fi folosit pentru a extinde fabricile sau pentru a continua distrugerea clădirilor istorice din Bucureşti.

DISTRUGERE ŞI RECONSTRUCŢIE
Distrugerea cartierelor istorice din Bucureşti continuă: "Centrul de coşmar al «viitorului socialist» continuă să crească. Sunt aici vaste clădiri în care nu trăieşte nimeni. Constructorii implicaţi în proiect ne spun că aceste clădiri putrezesc din interior, pentru că au fost închise de ani buni şi nu au fost lăsate să se usuce cum trebuie. Liderul nostru a considerat că unele clădiri nu sunt suficient de înalte, aşa că au fost adăugate alte etaje, în parte pentru a masca vechea Catedrală Patriarhală. Viitorul sediu monstruos al PCR, Casa Poporului, încă se extinde. Sunt zvonuri că o altă reşedinţă este construită pentru Ceauşescu şi pentru familia sa".

Impresia lui Lewski este că oamenii încearcă să evite această zonă: "Doar vântul suflă prin între­gul colţ de cartier". La 13 aprilie, el a văzut ceva scris cu vopsea albastră pe una dintre clădiri. Se vedea foarte clar şi a putut citi: "Nebunule!".

"Extinderea socialistă a Bucu­reştiului" a cauzat multe incertitudini în mijlocul populaţiei, pentru că oamenii nu erau niciodată siguri când li se va spune să se mute din casele lor. Anterior, ei erau în­ştiinţaţi cu trei zile înainte ("ei trebuie să semneze că pleacă din proprie iniţiativă"); acum există cazuri în care trebuie să se mute în 24 de ore.

Lewski a făcut, de asemenea, comentarii despre "sistematizarea satelor - o altă temă favorită a li­derului nostru". El a dat exemplul unui fost sat, Otopeni (lângă Bucureşti), care a fost distrus şi înlocuit cu blocuri de patru etaje. Pentru economie, apartamentele au fost construite fără băi şi cu toalete la comun.
Lewski a încheiat prin a spune că în România se spune frecvent că acţiunile lui Ceauşescu sunt ale unui nebun "care ştie că nu mai are mult timp de trăit şi care vrea să-şi pună în aplicare toate planurile alienate deodată". Nu e, aşadar, deloc surprinzător că un nou blestem se poate auzi în mod curent în Bucureşti: "De-ai muri cu o zi înaintea LUI!".
Anna Pomian
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu