Ceauşescu pretinde că România ar putea fabrica arme nucleare

Nicolae Ceauşescu a declarat pu­blic că România ar putea produce arme nucleare. În timp ce a dat asi­gurări că, din chestiuni de principiu, România nu se va folosi de această capacitate, Ceauşescu a subliniat că decizia era legată de viitoarea de­zarmare nucleară şi că, pentru Ro­mânia, este o chestiune de opţiune, fără a menţiona de obligaţiile ţării sale din cadrul tratatului de neproli­ferare nucleară.

Recentele afirmaţii ale lui Ceauşescu despre dreptul de a deţine arme chimice arată că a mai reflectat asupra chestiunii armamentului naţional. Pretenţiile sale cu privire la potenţialul nuclear pare foarte puţin plauzibil având în ve­dere capacităţile economice şi teh­nice ale ţării.

În cuvântarea din plenul CC al Frontului Unităţii Socialist-Demo­cratice la 14 aprilie 1989, liderul partidului şi statului, Nicolae Ceauşescu, a pretins că România are capacitatea de a produce arme nucleare. El a dat totuşi asigurări că România nu va utiliza această capacitate.

"Putem produce orice fel de echipament... Există totuşi un sigur domeniu în care nu vrem să întreprindem nimic: cel al armelor nucleare. Da, avem şi această capacitate tehnolo­gică; dar nu vom porni pe această cale pentru că noi ne opunem ferm armelor nucleare al căror uz ar însemna distrugerea vieţii de pe planeta noastră; şi noi cerem eli­minarea armelor nucleare din toate statele din lume şi vrem o lume fără arme şi războaie."

Declaraţia lui Ceauşescu face din România singurul stat din Est care afirmă deschis că are capacitatea de a face arme nucleare. Se ştie că liderul român a mai afirmat acest lucru, anterior, cu cel puţin două ocazii, dar nu s-a făcut multă publicitate asupra acestui lucru. Într-un interviu pentru Hearst Newspaper Group şi pentru BBC în 1984, din care s-au publicat extrase în SUA.

Potrivit citatelor din Ceau­şescu, dezvoltarea industrială şi tehnologică a României a atins o culme în care "dacă noi am vrea să fabricăm arma nucleară astăzi, am putea-o face". Liderul Român a repetat acest lucru la întâlnirile cu Károly Grósz şi alţi lideri ai partidului maghiar, la Arad, în august 1988. Preşedintele Adunării Naţionale Maghiare, Mátyás Szurös era la vremea aceea Secretar pentru relaţii externe al CC-ului maghiar şi a luat parte la întâlnire în acea calitate. El l-a citat pe Ceauşescu, care ar fi spus că România "e capabilă să producă orice, inclusiv componente nu­cleare". Potrivit lui Szurös, delegaţia maghiară nu era sigură "dacă aceasta era o insinuare sau doar un mod de a ilustra dezvoltarea industrială a României".

Afirmaţia de atunci a lui Ceau­şescu nu era nouă. Totuşi, anumite aspecte ale ei erau noi. În primul rând, Ceauşescu a ales pentru prima dată să pretindă acest lucru public. Apoi, elementul de con­diţionalitate care pare a fi implicit în modul în care Ceauşescu a explicat de ce România a ales, în loc "să meargă pe acel drum", să opteze pentru dezarmarea nucleară. Pre­zentând această decizie ca o alegere proprie a României, Ceau­şescu nu a făcut referire la obli­gaţiile Ro­mâ­niei din cadrul tratatului de neproliferare nucleară (TNN).

Într-un in­terviu cu un cotidian de largă circulaţie populară în Brazilia, ţară care face parte din cele câteva state nonnucleare (dintre care unele sunt semnatare ale TNN)  despre care se crede că fac cercetare nu­cleară, Ceauşescu a spus că ar trebui să se treacă la "îndepărtarea tuturor armelor nucleare de pe teritoriul statelor (nonnucleare). Dacă acest lucru nu se întâmplă, nu este nici o îndoială că unele dintre aceste state ar fi pe deplin justificate să îşi re­considere poziţia din cadrul trata­tului".

Ultima declaraţie a lui Ceauşescu cu privire la armele nucleare ar trebui, de asemenea, pusă în legătură cu declaraţia sa de Anul Nou refe­ritoare la armele chimice. Cu acel prilej, el şi-a exprimat preocuparea României şi a altor state nonnucleare care se simt "la discreţia celor care au arme nucleare". El a mai spus că aceste state au dreptul de a deţine unele forme care să compenseze. Acestui rol, a argumentat Ceauşescu, l-ar putea servi armele chimice; şi a anunţat că România nu va renunţa la armele chimice până când armele nucleare nu vor fi eli­minate de pe tot Globul.

Puse împreună, aceste decla­raţii par să indice că, din anumite motive, Ceauşescu reflectă în pre­zent la problema ca­pacităţii militare naţio­nale. În ultima sa declaraţie, nu departe de pasajul în care a vorbit despre capa­citatea de a produce arme nucleare, Ceauşescu a adău­gat că de-a lungul istoriei României "poporul nostru a pus mâna pe arme ori de câte ori a fost nevoie pentru a apăra libertatea şi independenţa ţării. Sperăm să nu fim forţaţi din nou să recurgem la arme". Nu a oferit însă nici un indiciu cu privire la o ameninţare po­tenţială la adresa României. Avertismentul pare trimis în toate di­recţiile şi poate fi văzut ca expresia unei mentalităţi asediate ca răs­puns la izolarea internaţională cres­cândă a regimului.

Este greu de luat în serios afirmaţia lui Ceauşescu despre capa­citatea României de a face arme nucleare. Până la urmă, România este singura dintre cele două ţări ale Pactului de la Varşovia care nu deţin instalaţii nucleare. Un me­canism importat din Canada este în construcţie la Cernavodă (la est de Bucureşti), dar e cu mult în urma proiectului, având în vedere slaba performanţă a românilor; primul reactor se aşteaptă să devină dispo­nibil la începutul lui 1990.
Vladimir Socor
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu