Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Faptul că Moscova a pierdut controlul asupra aliaţilor europeni şi impactul tot mai mare al reformelor par a-l face pe Ceauşescu să se orienteze spre întărirea legăturilor cu toţi adversarii reformei din lumea comunistă.
Ceremoniile organizate la 16 iunie 1989 pentru reînhumarea fostului prim-ministru maghiar Imre Nagy au reprezentat pentru conducerea României, a Chinei, a Albaniei, a Cubei şi a Coreei de Nord încă un prilej pentru a-şi afirma atitudinea refractară faţă de reformele care au loc în Europa de Est şi în Uniunea Sovietică: au boicotat ceremoniile.
Absenţa lor sugerează posibilitatea unei noi constelaţii în cadrul mişcării comuniste. Deşi, deocamdată, această grupare nu are o doctrină distinctă şi un lider, mai mulţi dintre membrii săi proeminenţi, de exemplu, Nicolae Ceauşescu, folosesc un limbaj strident pentru a-şi apăra concepţia despre socialism. De nevoie, Ceauşescu şi-a sporit numărul contactelor cu omologii săi antireformişti. În afara numitorului comun pe care îl reprezintă aversiunea faţă de reformă, văzută ca o ameninţare la adresa rolului de conducător al partidului, apropierea lor s-ar putea baza şi pe afinităţi personale. Rămâne de văzut dacă acestea vor duce la construirea unei strategii antireformiste coerente.
ALBANIA
Relaţiile Albaniei cu România se îmbunătăţesc în mod clar. Deşi în mod tacit implementează reforme interne, liderii albanezi au criticat recent politica lui Gorbaciov legată de "lupta împotriva revizionismului modern care nu se mai ascunde în spatele unei măşti şi care s-a manifestat deschis într-o platformă capitalistă". Exprimarea s-a apropiat cu mult de tonul obişnuit al lui Ceauşescu. A crescut numărul întrevederilor comerciale; iar primul-ministru, Ştefan Andrei, a fost de curând în Albania pentru a semna un protocol privind înfiinţarea primei comisii bilaterale de cooperare industrială, economică şi tehnică între cele două ţări.
CUBA
Ceauşescu îşi afirmă cu mult mai multă emfază opoziţia faţă de reformă în comparaţie cu atitudinea afişată de Fidel Castro, de exemplu, care uneori a găsit cuvinte bune pentru conceptul de "perestroika", deşi a făcut acest lucru doar pentru a o critica mai târziu. În timpul vizitei sale la Havana, în aprilie 1989, Gorbaciov a reuşit să îl convingă pe Castro să nu mai pună sub semnul întrebării fezabilitatea reformei. Cel puţin formal, antireformismul lui Castro se arată mai dispus decât cel al lui Ceauşescu, să menajeze sensibilităţile Moscovei.
Această diferenţă de abordare nu pare însă a fi un obstacol pentru Bucureşti. Excelenta relaţie dintre Ceauşescu şi Fidel Castro a fost exemplificată printr-o serie de mesaje cordiale pe care cei doi le-au schimbat de la începutul acestui an: primul, la 4 ianuarie, când Castro a primit-o pe Lina Ciobanu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR; apoi, în martie, în timpul unei recepţii date de Ceauşescu pentru Severo Aguirre del Cristo, preşedintele Adunării Naţionale a Cubei; şi la 30 mai, la încheierea unei vizite de trei zile în România a unei delegaţii militare cubaneze conduse de generalul Rogelio Acevedo Gonzales, şeful directoratului politic al forţelor armate cubaneze. În sfârşit, la 8 iunie, Castro l-a primit pe Emil Bobu, membru al Comitetului Politic Executiv şi secretar al CC, care a fost în Cuba ca participant la o întâlnire a secretarilor CC pentru organizarea afacerilor la nivelul blocului comunist.
GERMANIA DE EST
Relaţia Ceauşescu - Erick Honecker, un alt antireformist proeminent, s-a îmbunătăţit semnificativ în ultima vreme şi sunt semne că ambii urmăresc să îşi coordoneze politicile la o scară mai largă. Liderii est-germani au lăudat România în august 1988 pentru "rezultatele sale impresionante în construirea socialismului", iar în timpul vizitei de lucru oficiale în Germania de Est, în noiembrie 1988, Ceauşescu a fost decorat (pentru a doua oară) cu cel mai înalt ordin est-german, Ordinul Marx. Vizita a reprezentat pentru presa din România încă un prilej de a teoretiza despre imposibilitatea de a aplica modelul reformei fără a lua în considerare faptul că "circumstanţele sunt diferite de la o ţară la alta".
În ultimele luni, Ceauşescu şi Honecker au avut un frecvent schimb de mesaje cu ocazia diverselor vizite efectuate de oficialii lor. Tonul prietenesc al mesajelor a reprezentat un ecou al preţuirii exprimate în martie 1989 de către ministrul Afacerilor Externe, Dieter Lemke, care a anunţat o creştere a schimburilor industriale cu România, din moment ce "ambele noastre ţări au o industrie puternică şi dinamică".
Ministrul român al Afacerilor Externe, Ion Totu, a abordat acelaşi ton în timpul vizitei sale în Berlinul de Est, la 12 aprilie, cu prilejul întâlnirii miniştrilor de Externe din ţările membre ale Pactului de la Varşovia. La puţin timp după aceea, Ceauşescu l- a primit la Bucureşti pe Hermann Axen, membru al biroului politic al Partidului Social-Democrat German şi Secretar al CC. Discuţiile s-au axat pe aspecte economice şi tehnice. Axen a mai discutat despre relaţia dintre cele două partide cu Ion Stoian, Secretarul CC. Axen a fost condus la Braşov unde a avut ocazia să "se pună în temă cu privire la activitatea organizaţiilor locale de partid" din oraşul şi din judeţul unde au avut loc mişcări serioase ale muncitorilor, în noiembrie 1987.
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr. M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
