Cuvântarea lui Ceauşescu la plenara din aprilie

La postul Radio Europa Liberă, Michael Shafir a făcut o analiză a cuvântării ţinute de Nicolae Ceau­şescu la plenara CC al PCR des­fă­şurată între 12-14 aprilie 1989.

Cele mai importante aspecte ideologice relevate se referă la încercarea lui Ceauşescu de a găsi argumente în favoare respingerii reformei la care trecuseră majoritatea ţărilor din blocul estic. În această încercare, Ceauşescu nu se dădea în lături de a recurge la idei staliniste precum cea a "luptei de clasă", concept pe care îl respinsese ca neadecvat imediat după ce ajunsese la putere, la mij­lo­cul anilor '60.

"Cu alte cuvinte, în întreprinderea sa de a respinge ideea de reformă, Ceauşescu a mers atât de departe încât a pretins că stagnarea, eu­femismul preferat al lui Mihail Gorbaciov pentru a descrie perioada Brejnev, nu era cauzată de refuzul de a renunţa la principiile anterioare ci, dimpotrivă, de trădarea adevăratei viziuni socialiste. Astfel, el a reuşit să arate că atitudinea critică faţă de politicile sale de dezvoltare socială a fost inspirată de forţe externe şi că România nu are nici cea mai mică intenţie să lase nişte idei străine să o îndepărteze de pe traseul său socialist. Reiterând afirmaţii anterioare, el a spus că nu poţi vorbi despre «perfecţionarea socialismului» şi în acelaşi timp să abandonezi «formele socialiste de proprietate» şi să militezi pentru «întoarcerea la forme capitaliste».

Pentru a proteja partidul ro­mânesc de astfel de «pericole», Ceauş­escu a recomandat re­e­di­­tarea şi distribuţia grabnică a operelor lui Marx, Engels şi Lenin. După plen, un nou volum care se pare că ar conţine «textele reprezentative ale Preşedintelui despre rolul clasei muncitoare, clasă de vârf a societăţii româneşti» a fost prompt lansat de Editura Politică din Bucureşti. Într-o recenzie a cărţii, cotidianul de partid, Scînteia, a scris că «într-o vreme în care încă mai au loc interpretări greşite ale rolului clasei muncitoare», în care, «se contestă poziţia sa pe scena politică» şi când «mai mulţi autori vorbesc despre dimi­nuarea şi chiar dispariţia» acestui rol conducător, problematizarea «di­rec­tă sau implicită» despre «mi­siunea istorică a clasei muncitoare», opi­niile lui Ceauşescu asupra ches­tiunii «pun într-o lumină optimistă» capacitatea clasei muncitoare «de a asigura şi de a susţine progresul so­cie­tăţii contemporane».     

Liderul român a afirmat clar în plen că forma de guvernare care e avută în vedere rămâne cea a «avangardistului» partid al clasei muncitoare. Deşi a respins acest concept în 1981, Ceauşescu a spus acum că PCR «este şi va rămâne partidul clasei muncitoare, cea mai avansată clasă a societăţii noastre, al cărei destin istoric este de a asigura făurirea socialismului şi a comunismului».

IMPLICAŢII INTERNAŢIONALE
Sugerând că alte, neprecizate, partide conducătoare îşi pierd încrederea în rolul lor de lideri, preşedintele ro­mân a spus că este profund convins că, mai devreme sau mai târziu, «clasa mu­ncitoare» de pretutindeni va reali­za că există doar o cale către progres, şi anume, construirea socia­lis­­mului şi a co­­munismului sub oblă­duirea parti­dului comunist.

Cu alte cuvinte, Ceau­şe­scu a mai călcat o dată pe urmele lui En­ver Hoxha, în postura de unic lider încă loial adevăratei doctrine. Într-ade­văr, anunţul său din plen, cum că Ro­mâ­nia nu se va mai îndatora niciodată faţă de alte ţări precum şi transforma­rea acestei idei în literă de lege amin­teşte iarăşi de Albania.

Se pare că, ase­menea lui Hoxha la vremea sa, Ceau­şescu este convins că «deviaţionismul» răsare în mişcările comuniste de peste tot cu excepţia celei din ţara sa. În mod remarcabil, atât Scînteia, cât şi Scînteia Ti­neretului (cotidianul UTC) au scris la cea de - a 119-a aniversare a naşterii lui Le­nin că fondatorul statului sovie­tic a îm­bogăţit teoria re­vo­lu­ţio­nară cu mai multe teze de valoare, in­clusiv cu «po­sibilitatea unirii socia­lis­mului victorios într-un singur stat». Atribuindu-i lui Lenin (mai degrabă decât lui Sta­lin) teo­ria «socialismului într-o ţară uni­că», mass-media ro­mâ­nească pare că se străduieşte să legiti­me­ze vede­rile lui Ceauşescu cum că so­cialismul au­ten­tic ar putea fi construit chiar şi dacă ma­joritatea miş­cărilor comuniste in­ternaţionale erau ri­sipite de poziţii «deviaţioniste»".
Michael Shafir
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare,
condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu