Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oricâte probleme sociale ar ridica, armatele de recruţi au un mare avantaj în faţa celor profesioniste: sunt mult mai ieftine. Autorităţile militare sovietice s-au folosit de acest argument împotriva sugestiilor ca URSS să treacă la o armată de voluntari.
Recruţii sovietici sunt plătiţi cu nimic mai mult decât banii de buzunar, în prezent. Pe de altă parte, un soldat din armata americană este plătit cu 800 de euro pe lună, iar unul britanic cu echivalentul a 900 de euro pe lună. Chiar şi ţările NATO care se bazează pe recruţi plătesc de departe mai mult pentru trupele lor decât ţările din Pactul de la Varşovia. De exemplu, Germania de Vest alocă 44% din bugetul ei pentru apărare, pentru costurile de personal, în timp ce Uniunea Sovietică rezervă în acest scop doar 8%.
Într-un interviu recent la televiziunea sovietică, mareşalul Sergei Akhromeev - fost şef al Marelui Stat Major, în prezent consilier al preşedintelui sovietic Mihail Gorbaciov - a demonstrat imposibilitatea de a avea recruţi sovietici cu salarii comparabile cu cele oferite de NATO. Alocând 300 de ruble, sau aproape 470 de dolari conform cursului oficial, ca salariu rezonabil, lunar, el a observat că s-ar mai adăuga între 12 şi 16 miliarde de ruble la şi aşa restrânsul buget de apărare sovietic.
Argumentul forte al lui Akhromeev împotriva armatei voluntare totuşi se referă la condiţiile de locuit. "În fine, la urma urmei, a spus el, dacă ai o armată voluntară, soldaţii trebuie să locuiască în apartamente." Toţi recruţii sovietici sunt în prezent cazaţi în barăci, iar forţele armate sovietice ar avea nevoie de construirea a 1.500.000 de apartamente, potrivit calculelor lui Akhromeev - evident, o misiune imposibilă.
Dacă renunţarea la recruţi nu este o opţiune practică pentru ţările Pactului de la Varşovia, trecerea la forţe armate de mai mici dimensiuni deschide posibilitatea de a reduce numărul bărbaţilor înrolaţi şi, la fel, scurtarea serviciului militar, sau şi una, şi alta.
Reducerile militare unilaterale ale Uniunii Sovietice, când s-a renunţat la 500.000 de bărbaţi din armată, a fost probabil un factor care a influenţat recenta decizie a guvernului sovietic de a lăsa la vatră mai devreme 176.000 de foşti studenţi ale căror studii au fost întrerupte din cauza serviciului militar. Ministerul de Apărare polonez a anunţat că serviciul militar obligatoriu va fi redus de la doi ani, cât este în prezent, până la 18 luni, în 1991 şi Cehoslovacia intenţionează să facă aceleaşi modificări chiar mai curând; generalul Ferenc Karpati, ministrul maghiar al Apărării, a spus că serviciul militar obligatoriu din ţara sa ar putea fi redus la 12 luni "în câţiva ani".
Au nevoie marinarii de mai multă instrucţie?
Până de curând, ţările Pactului de la Varşovia, care deţin flotă militară, adică exceptând Ungaria şi Cehoslovacia, prevăd un serviciu militar mai lung pentru recruţii care servesc pe nave, faţă de restul recruţilor. Unele ţări, precum Bulgaria şi Cehoslovacia, prevăd ca militarii de la graniţă să facă, de asemenea, mai mult timp armata. În Uniunea Sovietică, serviciul militar la marină este prelungit cu un an. Raţiunea din spatele acestui fapt este că o navă conţine echipament mult mai complicat şi ar fi greu să fie stăpânit doar după 24 de luni.
Cum tehnologia avansată a devenit o parte integrantă a tuturor sistemelor de armament, această justificare dubioasă devine din ce în ce mai greu de crezut. În martie anul acesta, ziarul militar Krasnaya zvezda a publicat un articol scris de un ofiţer de nave din Flota Baltică. Când a fost întrebat de ce oamenii trebuie să servească doi ani în Armată şi trei ani la Nave, ofiţerul a dat un răspuns standard, dar nici el, nici ziaristul nu au părut convinşi: "Astăzi nu se poate ignora faptul că anul în plus de la Marină este perceput de mulţi drept o violare a principiilor de justiţie socială. Datoria constituţională este aceeaşi pentru toţi, dar în practică lucrurile stau oarecum altfel, iar realitatea nu poate decât să aducă mai mult prestigiu serviciului militar la Marină".
În practică, această nedreptate afectează doar un număr mic de recruţi, dar este chiar şi aşa o inechitate.
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
