x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Diferenţe între armata estică şi cea vestică

0
23 Oct 2009 - 00:00
Oricâte probleme sociale ar ridica, armatele de recruţi au un mare avantaj în faţa celor profesioniste: sunt mult mai ieftine. Autorităţile militare sovietice s-au folosit de acest argument împotriva sugestiilor ca URSS să treacă la o armată de voluntari.

Recruţii sovietici sunt plătiţi cu nimic mai mult decât banii de buzunar, în prezent. Pe de altă parte, un soldat din armata americană este plătit cu 800 de euro pe lună, iar unul brita­nic cu echivalentul a 900 de euro pe lună. Chiar şi ţările NATO care se bazează pe recruţi plătesc de departe mai mult pentru trupele lor decât ţările din Pactul de la Varşovia. De exemplu, Germania de Vest alocă 44% din bugetul ei pentru apărare, pentru costurile de personal, în timp ce Uniunea Sovietică rezervă în acest scop doar 8%.

Într-un interviu recent la televi­ziunea sovietică, mareşalul Sergei Ak­hro­meev - fost şef al Marelui Stat Major, în prezent consilier al pre­şe­din­telui sovietic Mihail Gorbaciov - a demonstrat imposibilitatea de a avea recruţi sovietici cu salarii comparabile cu cele oferite de NATO. Alocând 300 de ruble, sau aproape 470 de dolari conform cursului oficial, ca salariu rezonabil, lunar, el a observat că s-ar mai adăuga între 12 şi 16 mi­liarde de ruble la şi aşa restrânsul buget de apărare sovietic.

Argumentul forte al lui Akhro­meev împotriva armatei voluntare totuşi se referă la condiţiile de locuit. "În fine, la urma urmei, a spus el, dacă ai o armată voluntară, soldaţii trebuie să locuiască în apartamente." Toţi re­cru­ţii sovietici sunt în prezent cazaţi în barăci, iar forţele armate sovietice ar avea nevoie de construirea a 1.500.000 de apartamente, potrivit calculelor lui  Akhromeev - evident, o misiune imposibilă.

Dacă renunţarea la recruţi nu este o opţiune practică pentru ţările Pactului de la Varşovia, trecerea la forţe armate de mai mici dimen­siuni deschide posibilitatea de a reduce numărul bărbaţilor înrolaţi şi, la fel, scurtarea serviciului militar, sau şi una, şi alta.

Reducerile militare unilaterale ale Uniunii Sovietice, când s-a renunţat la 500.000 de bărbaţi din armată, a fost probabil un factor care a influenţat recenta decizie a guvernului sovietic de a lăsa la vatră mai devreme 176.000 de foşti studenţi ale căror studii au fost întrerupte din cauza serviciului militar. Ministerul de Apărare polonez a anunţat că serviciul militar obligatoriu va fi redus de la doi ani, cât este în prezent, până la 18 luni, în 1991 şi Cehoslovacia intenţionează să facă aceleaşi modificări chiar mai curând; generalul Ferenc Karpati, ministrul maghiar al Apărării, a spus că servi­ciul militar obligatoriu din ţara sa ar putea fi redus la 12 luni "în câţiva ani".

Au nevoie marinarii de mai multă instrucţie?
Până de curând, ţările Pactului de la Var­şovia, care deţin flotă militară, adi­că exceptând Ungaria şi Cehoslovacia, prevăd un serviciu militar mai lung pentru recruţii care servesc pe nave, faţă de restul recruţilor. Unele ţări, pre­cum Bulgaria şi Cehoslovacia, pre­văd ca militarii de la graniţă să facă, de asemenea, mai mult timp armata. În Uniunea Sovietică, serviciul militar la marină este prelungit cu un an. Ra­ţiu­nea din spatele acestui fapt este că o navă conţine echipament mult mai complicat şi ar fi greu să fie stăpânit doar după 24 de luni.

Cum tehnologia avansată a devenit o parte integrantă a tuturor sistemelor de armament, această justificare dubioasă devine din ce în ce mai greu de crezut. În martie anul acesta, ziarul militar Krasnaya zvezda a pu­blicat un articol scris de un ofiţer de nave din Flota Baltică. Când a fost întrebat de ce oamenii tre­bu­ie să servească doi ani în Armată şi trei ani la Nave, ofiţerul a dat un răs­puns standard, dar nici el, nici ziaristul nu au pă­rut convinşi: "Astăzi nu se poate ignora faptul că anul în plus de la Marină este perceput de mulţi drept o violare a principiilor de justi­ţie socială. Datoria constituţională este aceeaşi pentru toţi, dar în practică lu­crurile stau oarecum altfel, iar reali­ta­tea nu poate decât să aducă mai mult prestigiu serviciului militar la Marină".
În practică, această nedreptate afec­tează doar un număr mic de re­cruţi, dar este chiar şi aşa o inechitate.
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citeşte mai multe despre:   aici radio europa liberă

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de