Guvernul este criticat la capitolul drepturilor omului

România a focalizat critica internaţională la cea de-a 35-a conferinţă pentru drepturile omului, des­făşurată la Paris. Conferinţa a început la 30 mai şi va ţine cel puţin trei săptămâni.

Numeroase dele­ga­ţii au criticat aproape toate aspectele politicii din România: aşa-zisul plan de modernizare, persecutarea disidenţilor, agresarea diplomaţilor vestici şi a politicienilor care au încercat să-i viziteze şi prostul tratament al minoritarilor maghiari.

Întâlnirea de la Paris este prima dintre cele trei care au ca temă drepturile omului şi care au fost stabilite la Conferinţa de Securitate şi Coo­perare în Europa (CSCE) de la Viena. Forumul de la Paris nu are puterea de a înfiinţa o comisie care să investigheze violarea drepturilor omului în România, dar poate încerca să folosească o procedură agreată la Viena, care îi permite oricărei ţări să îi ceară altei ţări să îi furnizeze informaţii despre cazurile de încălcare a drepturilor omului. Delegatul României, spre deosebire de alte ţări ale Pactului de la Varşovia, nu este însuşi ministrul său de Externe, ci un oficial mai puţin important. El a respins noua procedură ca fiind amestec în afacerile interne ale României. România a acceptat prevederile de la Viena, dar a spus la vremea aceea că nu la va accepta pe unele dintre ele, inclusiv noua procedură.  

Discursul delegatului român, Constantin Ene, în primele zile la Paris a fost interpretat ca expresia atitudinii formale a României cu privire la drepturile omului şi ca un indiciu că Guvernul român e hotărât să îşi vadă mai departe de drum, indiferent de critici. La un moment dat, Ene a spus că "politicile interne ale României sunt trasate la Bucureşti, şi nu la Paris sau în oricare altă capitală". Unii delegaţi români au afirmat că alocuţiunea are aprobarea directă a liderului român, Nicolae Ceauşescu, şi au subliniat că acesta chiar a scris perso­nal unele pasaje.

În vreme ce la formul încă se derulează la Paris, celelalte două conferinţe au luat sfârşit acum câteva săptămâni. Agenda lor a inclus, mai mult sau mai puţin, aceleaşi tematici. The London Information Forum, care s-a desfăşurat între 18 aprilie şi 12 mai la Londra, a fost o conferinţă pentru diplomaţi şi jurnalişti din 35 de state semnatare ale Acordului de la Helsinki, în 1975. România a blocat documentul final elaborat cu acest prilej, din cauza criticii acute din partea mai multor delegaţii.

Acest comportament nu este chiar o noutate; e de regăsit la Forumul Cultural de la Budapesta, din 1985, la care România şi-a folosit dreptul de veto în momentul semnării documentului final, e de regăsit la întâlnirea pe tema drepturilor omului de la Berlin din 1986 şi la reuniunea CSCE de la Viena, când delegaţia României a respins clauzele privind drepturile omului din documentul final.

Pentru prima dată de la începutul conferinţelor de la Helsinki, London Information Forum a consacrat o conferinţă specială unor subiecte precum cenzura, problemele jurnaliştilor şi restricţionarea de către Guvern a informaţiei. Prima parte a conferinţei a fost dedicată acestor aspecte, iar ultimele două săp­tămâni se vor ocupa de drepturile minorităţilor.

Cel de-al 53-lea Congres Inter­naţional al poeţilor, eseiştilor şi scriitorilor din PEN Club a avut loc între 8 şi 12 mai 1989 la Maastricht şi s-a bucurat de participarea a trei sute de scriitori din cincizeci de ţări. România a fost din nou supusă unei critici constante din toate direcţiile: atât din partea democraţiilor vestice, cât şi din direcţia ţărilor comuniste. Chiar dacă nu s-au rostit nume, nu a fost greu de înţeles că aceste critici au vizat regimul din România.

La London Information Forum, delegaţia României a avut o pre­zenţa nesemnificativă. Majoritatea delegaţiilor au între trei şi şase membri, în timp ce România a avut un singur delegat, care a respins criti­cile la adresa politicii regimului din România. După prima săptă­mâ­nă, în urma criticii masive din partea Vestului, România a fost reprezentată doar de purtătorul de cuvânt de la ambasada sa londo­neză. Această prezenţă sporadică l-a determinat pe un delegat englez să afirme că s-ar fi bucurat ca România să fie reprezentată de o delegaţie întreagă şi că a sperat tot timpul ca aceasta să şi rămână la conferinţă.

Nici un delegat român nu a fost prezent la  conferinţa olandeză a scriitorilor din PEN Club, dar se pare că scriitorul Marin Sorescu s-a aflat printre participanţi. Organizatorii olandezi şi Norman Manea, scriitor român care trăieşte în SUA l-au prezentat drept "un oaspete de onoare".

Un PEN Club român a fost înfiinţat în 1964 şi încă există, deşi este practic inactiv. Recent, bine-cunoscutul critic literar Zoe Du­mitrescu Buşulenga, care a câştigat în 1987 Premiul Herder, a cerut revigorarea PEN Clubului român. Ea a spus că PEN Clubul Internaţional reprezintă una dintre cele câteva oportunităţi ca literatura română să fie făcută cunoscută afară.
REGIMUL A FOST CRITICAT PENTRU CĂ ÎNCEARCĂ SĂ IZOLEZE DISIDENŢII
La London Information Forum, ca şi Congresul PEN din Olanda, au cri­ticat încercările regimului român de a-şi izola disidenţii şi de a-i împie­dica pe diplomaţii străini să îi contacteze. Măsurile represive împotriva disidenţilor şi  intelectualilor au fost văzute ca parte a politicii sistematice de îndepărtare a anumitor oameni din viaţa culturală şi de distrugere a oricăror urme ale vreunei instituţii democratice din România.

Delegaţii de la London Information Forum au condamnat persecutarea Doinei Cornea, care, în scrisorile sale deschise, a criticat politicile econo­mice şi sociale ale lui Ceauşescu. Ei i-au cerut Guvernului României "să pună capăt campaniei arbitrare şi intolerabile împotriva scriitorilor care luptă pentru o mai mare libertate de expresie" în ţară. La Congresul PEN din Olanda, o rezoluţie a men­ţionat situaţia dificilă a scriitorilor Dan Deşliu şi Mircea Dinescu, care s-au aflat sub permanentă suprave­ghere din momentul în care au criticat politica lui Ceauşescu. Toate scrisorile de protest recente, fie că l-au vizat Ceauşescu, fie că au denunţat violarea Constituţiei, au fost trimise în Vest, pentru că este singura cale ca autorii lor să îşi facă pu­blice plânge­rile. Ca reacţie la faptul că lucrările poetei Ana Blandiana şi ale scriitorului şi criticului literar Aurel Dragoş Munteanu au fost de curând interzise, conferinţa olandeză i-a cerut Guvernului român să reinstaureze libertatea de expresie pentru orice scriitor, ziarist sau intelectual din România.

Liderul delegaţiei maghiare, fără să numească România, a deplâns faptul că oamenii din "anumite ţări" nu îşi pot exprima liber opiniile şi că "sunt unele puncte de vedere care niciodată nu vor putea apărea în presă". El s-a referit, de asemenea, la "vestigiile abordării polemice", la "mentalităţi învechite", la "divizări datate, artificiale, atât politice, cât şi ideologice" şi a subliniat ostilitatea regimului din România faţă de reformă. Referirile sale la "autoadularea lipsită de măsură a anumitor lideri", caracterizată ca fiind străină de "europenitatea noastră actuală", i-au fost atribuite, fără îndoială, li­derului român.

Între timp, la Congresul PEN din Olanda, într-una dintre rezoluţiile cu privire la România care a fost înaintată de PEN Clubul American, s-a exprimat îngrijorarea pentru ziaristul Silviu Brucan, unul dintre cei şase lideri importanţi care au criticat politica lui Ceauşescu şi care este interogat zilnic. Potrivit unui ziarist din presa poloneză independentă, Jerzy Lewski, care a vizitat de curând România, se pare că Silviu Brucan a fost forţat să se mute cu familia la Zimnicea, un mic oraş de la Dunăre, în apropierea graniţei cu Bulgaria.

În aceeaşi rezoluţie s-a deplâns arestarea ziariştilor români Mihai Creangă, Anton Uncu şi Petre-Mihai Băcanu şi faptul că nu li se permite să îşi contacteze familiile şi prietenii. Cei trei ziarişti, care au lucrat la coti­dianul român România Liberă, şi tipo­graful Alexandru Chivoiu plănuiau să tipărească afişe împotriva lui Ceauşescu. Potrivit lui Lewski, măsurile represive împotriva ziariştilor au escaladat după acest incident. El a adăugat că au existat zvonuri în România că unul dintre cei acuzaţi, Petre-Mihai Băcanu, a fost condamnat la nouă ani de închisoare.

Rezoluţia a mai deplâns faptul că trei alţi ziarişti români, Tia Şer­bănescu, Dorel Dorian şi Ion Stoica au fost daţi afară de la locurile de muncă şi nu mai au dreptul să muncească pentru că, privat, şi-au exprimat simpatia pentru ziariştii arestaţi.
Crisula Ştefănescu
Radio Europa Liberă (München) - Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu