Toată lumea se aştepta în ajunul aniversării Zilei Naţionale a României (23 August) ca Nicolae Ceauşescu să inaugureze Noul Centru Civic al Bucureştiului, la cinci ani de când i-a fost pusă piatra de temelie; complexul este, probabil, cel mai controversat proiect din istoria comunistă a ţării.
Ziariştilor vestici care au participat la congresul Pactului de la Varşovia de la 7 şi 8 iulie li s-a spus, neoficial, că evenimentul va avea loc înainte de 23 august pentru a marca cea de-a 45-a aniversare a loviturii de stat a regelui Mihai împotriva dictaturii militare a lui Ion Antonescu (sau, după cum a formulat un propagandist al partidului, "revoluţia pentru eliberare socială şi naţională", care a fost pregătită şi condusă de Partidul Comunist).
Totuşi, la 17 august, un corespondent al AFP a notat că inaugurarea noului centru civic, inclusiv a clădirii prezidenţiale, cunoscută drept Casa Poporului, şi a clădirilor publice şi rezidenţiale de pe Bulevardul Victoria Socialismului a trebuit să fie amânată din cauza întârzierii construcţiilor. Se pare că Ceauşescu va face presiuni asupra constructorilor pentru a-şi termina treaba înainte de cel de-al 14-lea Congres al Partidului Comunist Român, care va avea loc între 20 şi 25 noiembrie.
Totuşi, între timp, Ceauşescu a prezidat numeroase inaugurări monumentale şi a efectuat "vizite de lucru" la multe proiecte la care ţinea. La 5 iulie, împreună cu soţia sa, Elena, a inaugurat lucrările pentru noua clădire a operei în cadrul unui uriaş complex care va fi cartierul general al festivalului cultural de masă Cântarea României. Centrul cultural, localizat pe Bulevardul Victoria Socialismului, va fi de o "monumentalitate de neegalat" în România şi va pune în umbră chiar şi Centrul Mamut al Consiliului Naţional al Muncitorilor Democraţi, a cărui piatră de temelie a fost pusă la 19 august 1988. Clădirea operei va avea peste 3.100 de locuri, alte şase săli vor avea 2.100, 1.900, 900, 900, 800 şi respectiv 550 de locuri (10.250 de locuri în total).
La 3 august, Ceauşescu a vizitat porţiunea din zona Olteniţei a viitorului canal Dunăre - Bucureşti. A revenit la 16 august pentru a vizita, de data aceasta, podul în construcţie de la Adunaţii Copăceni.
La 4 august, Nicolae şi Elena Ceauşescu au început un tur al Capitalei, unde au vizitat viitorul Muzeu de Istorie Naţională, care va avea 22 de săli de câte 1.000 de metri pătraţi fiecare. În faţa acestui viitor muzeu, la 23 august, mulţimea s-a adunat pentru a marca Ziua Naţională a României. Alegerea acestui loc ilustrează încă o dată modul în care comuniştii români sunt permanent în căutarea legitimităţii istorice.
La 17 august, Ceauşeştii au inaugurat cea de-a treia magistrală a metroului bucureştean. Apoi au inspectat Bulevardul Victoria Socialismului şi au vizitat un magazin cu produse pentru copii şi tineret, înainte să pornească spre şantierul viitoarei Biblioteci Naţionale.
DISTRUGERILE
Planurile de reconstrucţie a centrului Bucureştiului i-au fost inspirate lui Ceauşescu de cutremurul de la 4 martie 1977, care a distrus părţi ale oraşului şi care, deşi acest lucru se poate contesta, au justificat câteva dintre iniţiativele de reconstrucţie. La 22 martie, Ceauşescu vorbea deja de "un nou centru politic şi administrativ pentru ţară" care va începe să fie construit în 1978 şi care va fi gata în trei ani şi despre "reconstrucţia unor zone importante din Bucureşti", care va fi începută în 1984. El a spus că "anul 1977 va intra în istoria ţării nu numai ca anul unor grele încercări, ci şi ca anul care va marca începutul unei noi înfloriri arhitecturale în România socialistă".
Cu prilejul numeroaselor sale vizite în Capitală, în martie şi în aprilie 1977, el a ordonat demolarea mai multor clădiri cu valoare istorică, foarte puţin sau deloc afectate de cutremur; printre ele se numără Biserica Enei (monument de patrimoniu, construit în 1724) şi un mare conac de pe Bulevardul Victoria, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea în stil neogotic de arhitectul Grigore Cerchez (în anul 1977 clădirea adăpostea Uniunea Artelor Frumoase).
Intervenţiile lui Ceauşescu au creat un precedent periculos, anulând practic Legea Patrimoniului Naţional din 1974, care se referea la prezervarea moştenirii culturale a ţării, suspendând funcţionarea Directoratului pentru Moştenirea Culrturală Naţională (instituţia a fost, de fapt, dizolvată câteva luni mai târziu, la 1 decembrie, şi înlocuită cu o comisie de stat care are un rol pur consultativ). Este foarte probabil ca o anumită doză de rezistenţă pasivă să-i fi fost opusă de arhitecţi şi restauratori şi acest lucru este posibil să fi provocat o amânare a proiectului de reconstrucţie a centrului civic; o altă explicaţie ar putea fi problemele financiare şi repetatele schimbări de dispoziţie ale lui Ceauşescu.
Dan Ionescu
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu