Moldova sovietică: o breşă în problema alfabetului?

Confruntată cu o crescândă presiune populară, conducerea Mol­do­vei Sovietice a anunţat unele concesii în problema alfabetului latin şi a altor chestiuni conexe. To­tuşi, promisele concesii au un ca­racter limitat, experimental şi re­ver­sibil şi există suspiciunea că au­to­rităţile tergiversea­ză lucrurile.

Un număr tot mai mare de in­telectuali, dar şi alţi oameni din RSS Moldovenească au cerut în de­cursul ultimului an revenirea la alfabetul latin, care a fost înlocuit cu cel chirilic după anexarea teritoriului de Uniunea Sovietică (1940-1941 şi iarăşi în 1944). Mişcarea Democratică Moldovenească  pentru Restructurare şi Clubul Literar şi Muzical  Alexei Mateevici au avut un rol deosebit în mobilizarea pu­blicului pentru această cauză.

Chestiunea alfabetului este doar unul dintre aspectele lingvistice dezbătute în mod curent în Mol­dova Sovietică. Alte două sunt ridicarea la rang de limbă de stat a limbii materne şi recunoaşterea identităţii lingvistice între română şi moldovenească. Izvestia a descris aceste obiective ca "programul ce­lor trei balene” (o aluzie la mitul străvechi potrivit căruia Pământul se sprijină pe trei balene). Cotidia­nul a notat că disputa lingvistică a eclipsat toate problemele politice, economice şi sociale importante din regiune; dar sugerează că, din cauza concesiilor substanţiale fă­cute de autorităţi, discuţiile au ră­mas virtual fără miză cam de pe la începutul anului, dar că ele continuă doar dintr-o anumită inerţie.

Oamenii au ieşit masiv în stradă la 22 ianuarie, 12 şi 26 februarie, la 8 şi 12 martie la Chişinău, semn că totuşi problema limbajului continuă să aibă prioritate în ochii opiniei publice din Moldova, care nu are încredere în promisiunile ambigue ale autorităţilor.

La sfârşitul lui 1988 a fost pentru prima dată făcută publică discuţia despre concesiile ligvistice solicitate de public. La 28 decembrie, o Comisie Interdepartamentală de­semnată pentru Studiul Istoriei şi al Problemelor de Evoluţie a Limbii Moldoveneşti (înfiinţată de Sovietul Suprem din Moldova în iunie) şi-a făcut publice concluziile care satisfăceau pe deplin cererile pu­blice. Comisia a întocmit un raport separat în chestiunea alfabetului, care a lăsat loc unei ample desfă­şurări de argumente istorice, ling­vistice şi educaţionale în favoarea reintroducerii alfabetului latin. Chestiunea e recunoscută ca fiind una sensibilă, pentru că alfabetul nu e privit doar ca "un cod grafic, dar şi ca un factor moral, un indice al demnităţii naţionale, un simbol al naţiunii."

Cum Comisia Interdepartamentală are doar un rol consultativ, recomandările sale trebuie trimise mai sus, la autorităţile republicii, pentru a fi legiferate, o chestiune pe care publicul a privit-o cu scepticism. Reacţia oficială a venit rapid chiar de la primul secretar al partidului. Deşi Semion Grossu a ur­mat linia iniţială a partidului, de respingere a oricărei schimbări le­gate de alfabet, el a încercat să evite o soluţionare radicală a pro­blemei: "Această chestiune e complicată din toate punctele de vede­re; îi pri­veşte nu numai pe intelectuali dar şi pe întregul popor şi credem că tre­buie să o rezolvăm luând în calcul, gradual, părerile poporului; aceasta nu este o campanie ci un pas istoric care necesită o pre­gătire specială. Ar trebui probabil să în­ce­pem prin a trece un ziar sau o re­vistă pe alfabet latin, prin a pu­blica astfel câteva opere ale unor scriitori clasici sau literatură mol­do­­venească (folosind acest alfabet)"...

Între timp s-a vorbit în mass-media că o ediţie în patru volume a operelor lui Ion Druţă, parţial săptămânalul Literatura şi Arta şi o nouă revistă numită Glasul ar urma să fie publicate în latină. Aceste veşti au fost totuşi însoţite de luări de poziţie oficiale împotriva trecerii grăbite la scrierea latină şi de îndemnuri către "studiul în profunzime al problemelor conexe (cu o posibilă latinizare)." Astfel, la 25 ianuarie, Sovietul Suprem al republicii a decis să înfiinţeze o comisie specială pentru exami­narea chestiunii, mişcare care a crescut temerea opiniei publice din Moldova în general şi a intelighenţiei în particular. Într-un interviu cu British Broadcasting Corporation, Ion Ţurcanu, un is­toric şi membru al Mişcării Democratice Moldoveneşti, a numit foar­te clar "încercarea de temporizare" şi a criticat formularea ambiguă a deciziei.

Primii paşi făcuţi de comisie par să confirme temerile publicului. La o şedinţă din 8 februarie, ei au desemnat un grup de experţi care să schiţeze două legi ale limbii. Acest grup este format mai ales din oameni cu o veche ostilitate declarată faţă de folosirea limbii native şi alţi "experţi” cum ar fi un lăcătuş şi un istoric al partidului comunist.

Întâmplările ulterioare au adău­gat noi motive de suspiciune. La 26 februarie, Grossu a spus unui grup de demonstranţi că alfabetul care trebuie adoptat în republică va fi "un alfabet moldovenesc cu caractere latine şi nu unul românesc.” Aceasta pare să indice că... liderul moldovean e hotărât să apere fic­ţiu­nea unui limbaj mol­dovenesc distinct, idee lansată de propaganda stalinistă în anii 1940 şi la începutul anilor 1950 şi care a fost perpetuată până recent. Dată fiind această ezitare şi aceste semnale conflictuale, era aşteptată cu nerăbdare publicarea în martie a unor texte de lege referitoare la limbă.

Dan Ionescu
Radio Europa Liberă (München) – Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989”, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu