x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Posturile de radio vestice sunt bruiate în URSS şi în Est (III)

0
10 Feb 2009 - 00:00

München, februarie 1989 ● RLR – Jonathan Eyal



Deşi semnaseră înţelegeri care in­terziceau bruiajul posturilor de radio din ţările partenere, URSS şi aliaţii săi estici, continuau, la sfârşitul anilor ’80, să blocheze posturile vestice. Cri­tica URSS viza mai ales Radio Europa Liberă pe care încerca să îl plaseze într-o poziţie singulară în perimetrul posturilor vestice şi îl acuza de "amestec în afacerile interne".

O nouă abordare

Astfel, spre sfârşitul anului 1987, a devenit evident că încercările concertate ale sovieticilor de a plasa REL-RL într-o poziţia izolată, în chestiunea bruiajelor, eşuaseră. Renunţând să mai bruieze anumite posturi, Gorbaciov părea deschis cererilor venite din Vest. Totuşi "concesiile sale unila­terale" nu au reuşit să impresioneze guvernele vestice, care erau perfect conştiente că o concesie unilaterală putea oricând fi retractată aşa cum mai făcuseră sovieticii în 1960 şi în 1970. Mai mult, chestiunea bruiajului, şi a drepturilor omului în gene­ral, a fost asociată mai mult ca oricând cu aceea a controlului înarmărilor. Îi era clar Kremlinului că apetenţa pentru negocierile legate de controlul cursei înarmărilor în Europa putea fi men­ţinută doar căzând la înţelegere cu Vestul asupra faptului că problema securităţii militare era strâns legată de aceea a încrederii între Est şi Vest şi că drepturile omului erau de acum un ingredient esenţial în această ecuaţie.

Schimbarea politicii URSS a fost anunţată de o adunare a şefilor agen­ţiilor comuniste de ştiri, la Moscova, în noiembrie 1987. La întâlnirea care a fost prezidată de un membru al Soviet Politburo, Aleksandr Yakovlev (un om clar asociat cu poziţia lui Gorbaciov referitoare la radio, încă din 1986) s-a militat pentru "umanizarea relaţiilor dintre state". Noul mod de gândire al Moscovei a devenit tot mai clar în urma repetatelor apeluri ale lui Yakovlev care cerea ca media sovietică să devină mai atractivă şi mai competitivă în "lupta de idei" dar a fost evident şi din reacţiile Europei de Est care s-a divizat pe mai multe direcţii previzibile. Ungaria a salutat rezultatele întâlnirii iar Polonia a încetat să mai bruieze emisiunile REL la sfârşitul lui 1987, concentrându-se însă, mai mult, pe critica anumitor programe. La rândul ei, Cehoslovacia a devenit mai critică referindu-se la relatările "duşmănoase" ale REL; iar România a publicat un atac la adresa angaj­aţilor REL în care s-a reiterat acuzaţia conform căreia transmisiile REL "nu sunt reglementate de legi intern­a­ţionale"; reacţia a venit într-o vreme când argumentul fusese abandonat de alte state est-europene.

Se pare că perioada de ezitări care a urmat a avut ca scop să testeze li­mitele vesticilor în cadrul negocie­rilor de la Viena dar şi pe acela de a convinge statele est-europene mai refractare, că renunţarea la bruiaj era soluţia necesară. TASS a făcut să circule pe la serviciile sale în diverse limbi, un raport care dorea să arate că interesul pentru posturile de radio vestice a scăzut din moment ce acestea încetaseră să mai fie pentru cetăţenii sovietici "fructul oprit" (o afirmaţie falsă de altfel).

Realizarea unei poziţii unitare, est-europene a durat mult. O întâlnire a oficialilor partidului şi a experţilor media angajaţi în "lupta ideologică şi propagandă" într-o "lume în schimbare" a avut loc la Jablonna, lângă Varşovia, în februarie 1988; România a refuzat să participe. La câteva zile după întâlnire, agenţia de ştiri poloneză a pus în circulaţie un apel către "plătitorii de taxe americani" să nu mai finanţeze REL; de când transmisiile sale nu mai erau bruiate în Polonia, se spunea în apel, aceşti bani "nu trebuia să mai curgă". Polonia a susţinut, de asemenea, cum făcuse şi URSS, că în opinia ei, măsurătorile au revelat o scădere a audienţei posturilor vestice de radio. O cu totul altă reacţie a fost înregistrată din nou în România şi în Cehoslovacia. Controlul strict al presei româneşti continua, iar critica postului de radio a fost de multe ori dură, în vreme ce presa cehoslovacă a pretins că mişcările religioase din Slovacia ar fi fost coordonate de "agenţi străini" de la REL.

Un protest despre "propaganda anti-sovietică" a fost publicat în momentul în care conferinţa de marginalizare REL-RL eşua; dar, nu mult mai târziu, un ziar sovietic califica relatarea postului VOA, despre vizita la Moscova a preşedintelui Reagan, drept mai bună decât reportajele din presa sovietică. În vara anului 1988 era totuşi clar că poziţia Vestului faţă de drepturile omului în general şi faţă de bruiaj în particular era suficient de fermă pentru a întârzia încheierea conferinţei CSCE de la Viena.

În vara lui 1988 o bornă avea să fie depăşită, când prim-ministrul brita­nic răspundea la întrebările cetă­ţe­nilor sovietici în timpul unei emisi­uni live a BBC-ului rusesc. Mai mult, în vara lui 1988, presa sovietică a fost implicată în polemici directe cu REL-RL despre conţinutul emisiunilor sale, semn sigur al unei iminente schim­bări de politică. Presa sovietică s-a alăturat unei dezbateri despre viitorul producţiei de aparate radio care, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, au fost în mod intenţionat fabricate fără posibilitatea de a recepta transmisii pe frec­venţele de unde scurte de 13, 16 şi 29 megaherţi. Calitatea transmisiilor Radio Moscova a fost, de asemenea, criticată în încercarea evidentă de a pregăti terenul pentru anunţarea schimbării de strategie.
Radio Europa Liberă (München) – Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu
Citeşte mai multe despre:   radio,   vestice,   aici radio europa liberă

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de