Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ONU a publicat raportul scris de expertul român Dumitru Mazilu care critică încălcarea drepturilor omului în România şi descrie atitudinea tinerilor români. Raportul a ajuns la ONU în ciuda încercărilor autorităţilor de a împiedica acest lucru.
În România, a scris Mazilu, procesul de luare a deciziilor contrazice toate regulile de bază ale democraţiei, pentru că este concentrat în mâinile "unei singure persoane" (Nicolae Ceauşescu) sau "a cel mult două" (adică şi Elena Ceauşescu):
"De la planurile de dezvoltare economică, pe termen lung sau scurt, până la starea drumurilor, semănat şi recoltat, aprobarea câtorva dolari de trimis unui specialist de afară, totul este hotărât de o singură persoană, care a acumulat atâta putere, încât e greu de imaginat şi pentru cea mai absolutistă dintre monarhiile feudale. Una sau două persoane conduc partidul, deţin puterea executivă ca şi puterea juridică şi legislativă."
Nici măcar cei care au făcut parte din elita politică şi care au înţeles rezultatele catastrofale ale politicii impuse de conducere nu au îndrăznit să se opună, din cauză că "ierarhia conducătoare însăşi este terorizată de măsurile represive ale clanului dictatorial al lui Ceauşescu." Le-a fost teamă "să acţioneze, mai ales că acest lucru însemna nu numai să îşi piardă locul de muncă ci şi libertatea sau viaţa".
Acest lucru a dus la situaţia în care conducătorii României, care "s-au târât la putere cu ajutorul unor sloganuri care condamnau direct greşelile şi injustiţia din societatea anterioară", au ajuns să promoveze ei înşişi un sistem de o îngrozitoare inegalitate socială: "La palatele existente, ultramoderne, au fost adăugate unele noi: palate de un lux neîntâlnit nici la cei mai extravaganţi monarhi.
Vile somptuoase şi case de vacanţă sunt răspândite pe tot teritoriul ţării; sume fabuloase depozitate în conturi ale celor mai mari bănci internaţionale; toate pădurile ţării sunt folosite ca domenii de vânătoare pregătite pentru armele tiranilor; avioane speciale care aduc rochii şi blănuri luxoase de la case de modă pe sume exorbitante; preparate culinare dintre cele mai sofisticate, aduse cu avionul în containere speciale ...
Aceasta este lumea în care clica dictatorială o duce bine mersi în timp ce milioane de oameni trăiesc într-un soi de «cutii de chibrituri», grupate într-un fel de lagăre de concentrare, cu salarii care nu le permit să atingă nici cel mai mizerabil nivel de trai. În România, ei caută cu disperare o bucată de pâine cu care să îşi hrănească copiii. Totuşi, din nefericire, adesea se întorc acasă cu mâinile goale".
Mazilu a spus că această situaţie disperată este şi un rezultat al "megalomaniei" conducătorilor ţării. Aceasta a dus la distrugerea moştenirii culturale a ţării şi la transformarea peisajului natural prin implantarea unor structuri de o valoare arhitectonică dubioasă şi prin promovarea unor proiecte economice de o utilitate îndoielnică: "Despoţii prezentului doresc să se remarce nu prin ridicarea unor aşezăminte bisericeşti, ci prin distrugerea lor, aşa cum se vede în România de astăzi.
Structuri gigantice de o calitate şi de un gust dubios iau locul unor clădiri de veche şi durabilă civilizaţie. Ei au pus zeci de mii de oameni să schimbe cursul râurilor, să construiască tot felul de canale pentru care nu există nici un argument practic, şi asta doar pentru a-şi asigura nemurirea... Şi în vreme ce tiranii, de dragul istoriei, ridică edificii megalomanice spre a le fixa amintirea, economiile naţionale ale ţărilor lor sunt distruse şi suferinţa a milioane şi milioane de oameni atinge niveluri paroxistice".
"REVOLUŢIE" CU AJUTORUL BULDOZERELOR
Mazilu a făcut aluzie la procesul de schimbare politică ce are loc în alte ţări est-europene. "Evoluţia care are loc în câteva ţări în aceşti ultimi ani a dus la scutirea generaţiei adulte de multă suferinţă şi a umplut inima tinerilor de noi speranţe. Torţa libertăţii a început să pâlpâie iarăşi chiar şi acolo unde nu mai exista nici o speranţă. Importanţa sa imensă în viaţa oamenilor şi a societăţii a început să fie redescoperită. Părerile cu privire la valoarea ei au fost scoase de pe lista interzisă, iar dogmele sunt abandonate din ce în ce mai mult şi sunt chiar repudiate."
Totuşi, în acelaşi timp, în mai multe ţări, inclusiv în România, libertatea continuă să fie "negată, golită de orice conţinut şi pulverizată". Orice urmă de individualism a trebuit să dispară. A fost şi motivul pentru care unii "despoţi întreprinzători" ai vremurilor moderne au "decis să continue revoluţia cu ajutorul buldozerelor". Ţelul programului de sistematizare rurală este să şteargă orice vestigii ale individualităţii: "Locuinţele rurale tradiţionale - expresie a unei întregi civilizaţii - au fost condamnate să dispară, pentru că sunt privite ca punctul de pornire al burgheziei liberale care perpetuează forme ale proprietăţii private...
Cei care au puterea să supravieţuiască acestui barbar vandalism sunt aruncaţi în nişte cutii din prefabricate, în care ultimele libertăţi individuale sunt pulverizate printr-un colectivism caracteristic lagărelor de concentrare. Oamenii sunt obligaţi să îşi pregătească hrana în bucătării comune, să se spele în băi comune, să folosească spălătorii comune".
DREPTURILE OMULUI ŞI NEAMESTECUL ÎN AFACERILE INTERNE
Spre sfârşitul anexei sale, Mazilu a scris că a protesta faţă de politicii "tiranilor" şi "dictatorilor" nu este numai un drept ci şi o datorie a "opiniei publice internaţionale". Principiul neintervenţiei în afacerile interne ale altei ţări, a afirmat el, nu ar trebui aplicat atunci când aspiraţia spre libertate a poporului este încălcată de înşişi conducătorii ţării: "A pleda nonintervenţia în afacerile interne ale României, aşa cum fac conducătorii români ... nu este numai un act ilegal ci şi unul profund imoral. Tentativa de a masca actele de oprimare violentă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale... şi a susţine că acest lucru ar trebui să fie o problemă de competenţă internă a conducătorilor, reprezintă o parte din arsenalul pe care tiranii îl aduc în joc pentru a avea mână liberă ca să comită crime... în ţările în care au puterea."
CONCLUZII
Raportul lui Mazilu acoperă mai multe dintre punctele prezente la începutul acestui an în scrisorile de protest adresate lui Ceauşescu de cei şase veterani ai PCR şi de poetul Dan Deşliu şi punctate de Mircea Dinescu în interviul acordat cotidianului francez Libération. Mazilu exagerează probabil, cumva, atunci când afirmă că tânăra generaţie din România "face apel la acţiune". Deşi nu este nici un dubiu în ceea ce priveşte dezamăgirea tinerei generaţii cu privire la regim, nu există indicii despre dezvoltarea unui activism politic printre tineri. În orice caz, tranziţia de la alienarea politică la acţiune s-a dovedit deosebit de lentă în România. Este probabil că hărţuirea lui Mazilu va continua şi va fi şi mai accentuată. Preocuparea crescândă a lui Perez de Cuellar pentru soarta lui Mazilu este mai mult decât justificată având în vedere modul în care au fost trataţi cei şase veterani, Deşliu şi Dinescu.
Reacţia imediată a românilor la publicarea raportului lui Mazilu a fost o notă trimisă la ONU de către misiunea diplomatică a României, la Geneva. Nota descria raportul ca fiind "defăimător şi tendenţios" şi pretindea că a fost redactat de cineva care nu deţine "capacitatea intelectuală necesară pentru a face o analiză obiectivă, responsabilă şi nepărtinitoare". Câteva zile mai târziu, România a negat că Mazilu ar fi fost "hărţuit sau arestat"; la 30 august, Ion Diaconu, care l-a înlocuit pe Mazilu ca reprezentant al subcomisiei ONU, a spus că raportul lui Mazilu nu este altceva decât "un pamflet politic, o colecţie de sloganuri, că e prea fantezist şi nebunesc pentru a fi comentat".
Potrivit lui Diaconu, limbajul folosit în raport se potriveşte cu campania lansată împotriva ţării sale "de anumite posturi de radio" şi că se întreabă dacă "tot ce există în acele hârtii a fost scris chiar de autorul" raportului. Ca şi anterior, poziţia României a fost sprijinită de reprezentantul URSS, Stanislav Cernicenko, care a spus că raportul lui Mazilu e "extrem de politizat" şi nu poate fi considerat adecvat pentru ONU. La 1 septembrie, subcomisia a criticat cererea reînnoită a României de a retrage documentul, care a fost acum descris de un oficial al Guvernului român, Constantin Chirilă, drept "total incoerent şi veninos". În schimb, subcomisia a adoptat o rezoluţie care îi cere lui Perez de Cuellar să investigheze situaţia lui Mazilu. Chirilă a pretins că Mazilu este un "pensionar" care "se bucură de o pensie respectabilă", dar a adăugat că este şi "un cetăţean a cărui prezenţă peste graniţă ar dăuna intereselor statale ale Românie". Chirilă a admis că paşaportul i-a fost confiscat. Urmează să se mai anunţe că Mazilu e bolnav.
Michael Shafir
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
