România acuzată: disidenţii sunt persecutaţi şi drepturile omului sunt încălcate

Germania de Vest are şi ea relaţii crispate cu România. După ce poliţia din România l-a împiedicat pe ambasadorul vest-german la Bucureşti să se întâlnească cu fostul ministru de externe Corneliu Mănescu, Bonn-ul şi-a chemat diplomatul şi a anulat o întâlnire a Joint Comission programată pentru 7 aprilie la Târgul de la Hanovra.

La 8 aprilie, fostul cancelar vest-german şi preşedintele în exerciţiu al Internaţionalei Socialiste, Willy Brandt, s-a alăturat corului tot mai mare de proteste inter­naţionale. El a spus că politica liderilor români este nocivă atât pentru ei cât şi pentru ţara lor şi a cerut ca regimul lui Ceauşescu să ia măsuri pentru respectarea obligaţiilor internaţionale. Cât despre planul de restructurare rurală şi politica faţă de minorităţi, Brandt a spus că asimilarea minorităţilor a sărăcit întotdeauna Europa. 

El a mărturisit, de asemenea, că i-a scris o scrisoare lui Ceauşescu, în august 1988, în care îşi exprimase îngrijorarea cu privire la evoluţiile din România. Nu a primit un răspuns la acea scrisoare. O săptămână mai târziu, cancelarul Helmut Kohl a spus la televiziune că guvernul său are un motiv întemeiat să cheltuie mari sume de bani pentru a scoate etnicii germani afară din România. La puţin timp după aceea, printr-o acţiune care nu avea cum să nu fie văzută ca o provocare directă la adresa lui Ceau­şescu, amba­sadorul vest-german s-a întors la Bu­cu­reşti cu o invitaţie la Bonn pentru Mănescu, din  par­tea ministrului de externe Hans-Dietrich Genscher.  

Alte ţări ale Comunităţii Europene au avut poziţii si­milare. Guvernul olandez a anunţat la 6 aprilie că discuţiile cu România despre implementarea unui acord cultural sunt amânate pentru o dată nepreci­zată. În Belgia, mişcarea Operation Villages Rou­mains, care are deja trei luni, a implicat 208 sate dintre cele 281 în care se vorbeşte limba franceză. Prin "adoptarea" câte unui sat românesc, comunele bel­gie­ne speră să preîntâmpine distrugerea acestora în cadrul planului de sistematizare. Către organizaţia bel­giană au mers multe fonduri cu ajutorul cărora se tipăresc afişe  postere şi pamflete, se organizează fes­tivaluri de folk româneşti; o campanie similară a fost organizată de comunele din Franţa şi din Elveţia.

MAGHIARII SE MIŞCĂ ŞI EI
Cazul lui  Corneliu Mănescu a fost ridicat şi de purtătorul de cuvânt al Parlamentului maghiar, fostul ministru de externe Janos Peter. Într-un interviu publicat în cotidianul Nepszabadsag la 21 aprilie, Peter şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care e tratat Mănescu. Acesta, a spus el, se pare că are arest la domiciliu, este ameniţat cu procese şi cu deportarea, iar starea sa de sănătate  este critică. Avertizând că viaţa lui Mănescu s-ar putea afla în pericol, Peter l-a invitat în Ungaria pentru îngrijire medicală şi a spus că deja au fost făcuţi paşi pentru a aranja călătoria.

ALTE INIŢIATIVE DIPLOMATICE
Comunitatea Economică Europeană a mers şi mai departe după ce Bucureştiul a refuzat, în martie, să dea detalii despre soarta a mai mult de 20 de disidenţi români care au protestat împotriva intenţiei lui Ceauşescu de a distruge satele. În timpul întâlnirii CEE în oraşul spaniol Granada, miniştrii de externe francez, englez şi belgian ca şi Jacques Delors, Preşedintele Comisiei CEE, au declarat pentru Serviciul în Limba Română al REL, la 15 aprilie, că " problema României este serioasă şi supărătoare" şi au dezvăluit că tema este pe agenda lor.

Măsuri concrete au fost luate în timpul reuniunii mi­niştrilor de externe la Luxemburg: în cadrul unei mişcări fără precedent, comunitatea a suspendat formal negocierile cu România pe pro­bleme de cooperare economică. Cei doisprezece miniştri de externe şi-au reiterat "profunda îngrijorare pentru că guvernul român continuă să îşi ignore îndatoririle". Ei au spus că negocierile s-ar putea relua doar dacă Bucureştiul îşi va îmbunătăţi dosarul privitor la drepturile omului şi că se vor lua în calcul şi alte măsuri, dacă situaţia din România va conti­nua să se deterioreze. În acelaşi timp, CEE a anunţat că va depune o plângere împotriva României la Conferinţa pentru Drepturile Omului programată la Paris, luna următoare.

Cazul României a fost, de asemenea, discutat la London Information Forum, parte a conferinţelor din cadrul Acordului de la Helsinki din 1975 la care au participat 35 de ţări. Situaţia drepturilor omului din România a fost condamnată, printre altele, de delegaţi americani, britanici, canadieni care au spus că România a eşuat în îndeplinierea angajamentelor luate la Helsinki. Ei au respins dreptul autoproclamat al României de a nu ţine seama de anumite angajamente. Reprezentantul Canadei a spus că "preocuparea noastră pentru încălcarea prevede­rilor de la Helsinki de către România nu poate fi descrisă drept o interferenţă deplorabilă în treburile altor state."

În ciuda protestelor internaţionale tot mai numeroase, Ceauşescu pare indiferent. Între timp, media locală strict controlată a anunţat că la 19 aprilie, Bucureştiul a fost martorul unei uriaşe demonstraţii prin care participanţii l-au "sărbătorit pe Preşedintele României" nu numai pentru că a terminat de plătit datoria externă ci şi "pentru succesul său în construcţia socialismului şi pentru creşterea prestigiului internaţional al României."     
Mihail Sturdza Radio Europa Liberă (Munchen) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr. M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu