Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De-a lungul anului 1989, Amnesty International a primit mai multe rapoarte privind măsurile restrictive care au fost luate împotriva oamenilor care au criticat politica administraţiei Ceauşescu. Aceste măsuri au inclus arestul, dar în multe alte cazuri ale unor oponenţi politici plasarea sub strictă supraveghere sau arest la domiciliu, de cele mai multe ori fără să se fi fost acuzaţi oficial. (În România nu există o lege care să prevadă domiciliul forţat.) În unele cazuri au fost acuzaţi de diverse infracţiuni oameni care au criticat deschis politica Guvernului, iar Amnesty International a investigat fundamentul acestor acuzaţii.
CADRUL LEGAL
La 9 decembrie 1974, România a ratificat Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Civile şi Politice. Articolul 19 (2) al acestui tratat stipulează:
"Fiecare are dreptul la libertatea de expresie; acest drept va include libertatea de a căuta, primi şi schimba informaţii şi idei de tot felul, indiferent de frontiere, prin viu grai, în scris sau tipărit, prin orice formă de artă, sau prin alt mijloc la alegerea sa."
Secţiunea 3 Articoulul 19 stipulează că exercitarea acestui drept se poate supune unor restricţii doar atunci când acest lucru este necesar "pentru respectarea drepturilor şi a reputaţiei altora" sau "pentru protejarea securităţii naţionale sau a ordinii publice, sau a stării de sănătate şi a moralităţii populaţiei".
Deşi România a ratificat această convenţie, legislaţia sa internă încă permite unele restricţii suplimentare cu privire la dreptul la libera exprimare. De exemplu, este o infracţiune să publici în presă orice "conţine atacuri împotriva sistemului socialist", "ofense la adresa partidului/conducerii de stat", "include informaţii false... care afectează ordinea publică", "dăunează bunelor maniere şi încurajează cetăţenii să nu respecte normele eticii sociale", şi aşa mai departe. Amnesty International consideră aceste prevederi destul de numeroase şi de vagi pentru a acoperi orice formă de expresie dintre cele pe care autorităţile ar putea dori să le persecute.
În 1989, Amnesty International s-a ocupat de mai multe cazuri ale unor disidenţi dintre care: Petre Mihai Băcanu, 47 de ani, ziarist la România Liberă, arestat între 25 şi 27 ianuarie 1989, judecat pentru sentinţe non-politice şi condamnat la şase ani de închisoare, Mircea Dinescu, poet şi editor la România Literară, aflat în arest la domiciliu de la 20 martie 1989, în urma unui interviu acordat publicaţiei franceze Libération, Dan Deşliu, un alt poet aflat în arest la domiciliu pentru că i-a scris o scrisoare critică lui Ceauşescu, la începutul anului 1989, Doina Cornea (60 de ani), fostă profesoară la Universitatea din Cluj, aflată de la 5 mai 1989 în arest la domiciliu, după perioade de filaj constant şi hărţuiri neîntrerupte din august 1988, Eva Gymesi, asistentă la Facultatea de Literatură din Cluj, arestată în iunie 1989, chestionată vreme de trei zile şi pusă apoi sub urmărire permanentă, Nicu Stăncescu (61 de ani), inginer bucureştean arestat la 2 iulie 1989, arestat de mai multe ori şi înainte de acestă dată şi despre care Amensty International nu ştie dacă se află şi acum în detenţie.
Arhiva Open Society (Budapesta), Institutul de Cercetare al Radio Europa Liberă, secţia română
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
