Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru intervalul 1991-2010 România prevede o încetinire şi mai puternică a ratei de creştere economică din cauza diminuării resurselor şi a serioasei crize economice din ţară. Totuşi, rata de creştere proiectată este exagerat de mare. Nu se întrezăreşte un sfârşit al austerităţii generalizate şi al nivelului jos de trai.
Un plan de dezvoltare economică şi socială a României a fost de curând votat de plenul Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR). Planul prevede "o rată de dezvoltare şi mai moderată" până în 2010. Explicaţia acestei situaţii este scăderea resurselor. Totuşi, vina pentru această situaţie este pusă şi pe seama condiţiilor grele impuse României de alte ţări în perioada 1975-1989 când România şi-a plătit datoria externă: progresul omenirii, potrivit acestui document, se va îndeplini numai dacă politicile imperialiste şi neo-colonialiste ale "jefuirii" bunăstării altor ţări vor lua sfârşit. Cu alte cuvinte, planul sugerează faptul că România se confruntă cu o profundă criză economică.
Atitudinea oficialilor români în privinţa acestei chestiuni s-a dovedit duplicitară. Ei refuză să admită existenţa unei crize şi pretind că socialismul i-a adus României imense beneficii economice şi sociale. Pe de altă parte recunosc existenţa unor grave eşecuri în domeniul economic. Cel mai izbitor exemplu de eşec este relevat de situaţia produsului intern brut. Cifrele contrazic clar pretenţiile oficiale de extraordinară dezvoltare economică. Aceste cifre arată că în intervalul 1965-1988, cei 24 de ani în care Nicolae Ceauşescu a fost la putere, venitul naţional s-a micşorat cu 40%-44 % faţă de nivelul proiectat. Această scădere explică de ce promisiunea din 1974 a lui Ceauşescu de a atinge stadiul unei "societăţi multilateral dezvoltate" până în 1990 a fost amânat până în 2010.
SCĂDEREA RATEI DE CREŞTERE ECONOMICĂ
În concordanţă cu această nouă politică, se plănuieşte ca banii destinaţi programelor de dezvoltare economică să fie mai puţini. Această reducere ar putea face să existe mai mulţi bani disponibili pentru producerea de hrană şi alte bunuri de consum şi ar putea permite, de asemenea, investiţii în domeniul sănătăţii. Din păcate, acest lucru nu se va întâmpla.
Deşi, la prima vedere, această schimbare de politică nu pare foarte inspirată, ea reprezintă o alterare majoră a priorităţilor economice ale României. Ceauşescu a insistat mereu că România trebuie să îşi investească banii în dezvoltarea economică şi a subliniat în repetate rânduri că o societate nu prosperă prin consum, ci pe baza rezervelor naţionale. Ceauşescu şi multe documente de partid au subliniat în trecut pentru vărsarea a "cel puţin o treime" din venitul naţional în fondul de rezerve al ţării ceea ce ar reprezenta o "lege" a "dezvoltării socialiste". Astăzi regimul se pare că îşi ignoră propria lege.
Această reducere va duce la încetinirea tuturor sectoarelor economice. E de aşteptat ca producţia de oţel, gaze naturale, aluminiu şi lemn să stagneze. Producţia de cărbune va scădea de la un nivel iniţial de 117.300.000 de tone planificate pentru 1990, la 100.000.000 de tone în 1995. În agricultură se vor înregistra scăderi între 30% şi 35 % între 1991 şi 1995. Totuşi, se prevede o recoltă de cereale de 35.000.000-40.000.000 de tone în 1995 faţă de 32.600.000 de tone realizate în 1988. Planul prevede şi o creştere substanţială a producţiei zootehnice. În general, rata de creştere economică a României se pare că va scădea de la 60% între 1986-1990 la 35% în perioada 1991-1995. Este cea mai mică rată de creştere economică prevăzută vreodată, până acum, de când Ceauşescu este la putere.
RATĂ DE CREŞTERE ECONOMICĂ PREA OPTIMISTĂ
În ciuda reducerilor, creşterea prevăzută de acest program este nerealistă dacă este comparată cu performanţele anterioare ale României. Programul prevede o producţie de cărbune de 100.000.000 de tone în fiecare an până în 1995. Deşi această cifră este inferioară celei planificate anterior, tot reprezintă o creştere faţă de cele 58.800.000 de tone care au fost extrase în 1988. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul producţiei de oţel, cu o producţie de 14.300.000 de tone realizate în 1988. Deşi conform programului producţia va stagna, tot se înregistrează o creştere de 10% în 2000 faţă de 1988. Şi în alte paliere economice, planul de creştere economică pare să ignore lipsa de resurse a României şi slabele sale performanţe anterioare din trecut.
STANDARDE DE VIAŢĂ
Observatori străini atât din Vest, cât şi din Est, au descris în culori deprimante standardele de viaţă din România prezentului. Noul plan economic include o listă de măsuri care nu vor stopa declinul standardelor de viaţă. Autorităţile plănuiesc să tripleze aproape valoarea exporturilor de la 196,4 miliarde de lei în 1988 la 505-525 miliarde în 1995. Pentru a îndeplini acest obiectiv se pare că bunurile mai degrabă vor fi vândute peste graniţă, decât să acopere nevoile românilor. Unele ţări vestice intenţionează să se opună acestui plan. De exemplu, Congresul SUA a aprobat o rezoluţie care recomandă ca SUA să nu importe carne sau produse din carne din România până când autorităţile din România nu vor pune capăt înfometării propriului popor şi până când nu vor îmbunătăţi condiţiile de trai.
Pentru a economisi bani şi materiale pentru proiecte economice substanţiale, autorităţile intenţionează să folosească resurse din alte arii, lucru care va afecta standardele de viaţă. Autorităţile continuă să neglijeze de exemplu construcţia de locuinţe. Deşi planul de 673.000 de apartamente pentru intervalul 1986-1990 a fost realizat, tot sunt cu 10% mai puţine faţă de planul iniţial de 750.000 de apartamente.
Deteriorarea standardului de viaţă al românilor este reflectat de modul în care autorităţile s-au jucat cu promisiunea de a scurta săptămâna de lucru. Este o promisiune veche, făcută în 1969. A fost parţial implementată (dar adesea ignorată) în 1987 când săptămâna de muncă a fost redusă la 44 de ore. Acum, planul economic a alungat orice speranţă de reducere a săptămânii de lucru, promiţând o reducere "raţională" în anul 2010.
CONCLUZII
Evident, programul va fi foarte nepopular. Din 1987, atmosfera de nemulţumire crescândă din România a condus la cele mai importante proteste ale muncitorilor şi intelectualilor din ultimele decenii. Este posibil ca actualele politici economice ale României să ducă la proteste populare pentru schimbarea cursului economic al ţării.
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
