În cuvântarea ţinută cu ocazia celei de-a 71-a aniversări a zilei sale de naştere, la începutul acestui an, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi-a exprimat profunda nemulţumire cu privire la performanţele slabe ale elitei comuniste româneşti.
El a declarat că "problema fundamentală a României" e performanţa scăzută. Dacă românii ar munci mai bine, a spus Ceauşescu, ar fi cu cel puţin doi sau trei ani mai avansaţi decât sunt acum. Remarcile lui Ceauşescu au legătură cu nevoia de oficiali de rang înalt care să aibă calificări profesionale mai bune şi care să se "arate mai responsabili" în câmpul muncii. Se înţelege implicit că atitudinea indolentă la locul de muncă este de notorietate printre oficialii români şi pare să reflecte lipsa de suport faţă de politicile proclamate ale partidului, în ciuda negaţiilor oficialilor că nu aşa ar sta lucrurile.
Într-adevăr, în România se caută permanent cadre mai bine calificate. Frecventele demisii şi rotiri ale oficialilor sunt doar rareori puse pe seama slabelor performanţe. În cea mai mare parte a cazurilor, aceşti oficiali sunt doar "eliberaţi" din funcţii fără o explicaţie. "Eliberaţi" este folosit pentru a nu fi nevoie să dea o explicaţie reală în faţa opiniei publice. Este o ironie totuşi că aceşti oficiali care sunt demişi pentru incompetenţă sunt de regăsit foarte des pe alte poziţii după o perioadă de absenţă.
Cele mai recente schimbări, în februarie 1989, au fost făcute la Ministerul Industriei Constructoare de Maşini şi la Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti şi au afectat oficiali care s-au bucurat de poziţiile lor pentru foarte scurt timp.
Un nou ministru al Industriei Constructoare de Maşini
Ministerul Industriei Constructoare de Maşini a fost de curând vizat de un val de criticism foarte acut. În septembrie anul trecut (1988), Comitetul Politic Executiv s-a plâns de calitatea slabă a produselor fabricate sub egida sa, iar în octombrie (1988), Ceauşescu a criticat cu severitate eşecul acestuia de a îndeplini planul prevăzut, fapt care a cauzat o pierdere în lanţ a investiţiilor făcute în întreaga economie.
Ca urmare a acestor evaluări, se pare că ministrul Industriei Constructoare de Maşini, Alexandru Roşu, a fost "eliberat" din funcţiile sale şi înlocuit cu Eugen Rădulescu la 4 februarie. Roşu şi-a pierdut slujba după doar trei luni şi jumătate (a fost numit la 16 noiembrie 1988). Scurta sa ascensiune sugerează că a eşuat în a realiza o rapidă şi miraculoasă ameliorare a performanţelor industriei constructoare de maşini. Din moment ce totuşi are 57 de ani, ar putea să mai prindă o poziţie bună cândva în viitor.
Eugen Rădulescu, noul venit, a fost subordonatul lui Roşu din iulie 1986. Se pare că este un tehnocrat, aşa că abordarea lui ar putea fi una mai degrabă profesională decât politică, la fel şi promovarea. El ar putea aduce la minister o competenţă tehnică de care este foarte mare nevoie.
Este eliberat din funcţie Secretarul General al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti
Potrivit unei înştiinţări oficiale, Secretarul general al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, Constantin Radu, a fost "eliberat" după doar opt luni de lucru şi înlocuit de Barbu Petrescu. Constantin Radu deţine, de asemenea, din oficiu puternica poziţie de Prim Secretar al Comitetului Central al PCR al Municipiului Bucureşti. Radu a fost anterior Secretar al CC al PCR (din 1984 până în 1987) şi Vice Prim Ministru (din 1987 până în 1988). (Nu trebuie confundat cu Ion Radu, actualmente Vice Prim Ministru şi anterior scretar al Comitetului Central.)
Constantin Radu a fost înlocuit după critici severe la adresa municipalităţii bucureştene, deşi nu au fost făcute referiri nominale. Un articol din cotidianul România liberă s-a referit la incapacitatea municipalităţii de a "rezolva" problemele ridicate de cetăţeni prin scrisori sau prin audienţe la oficialităţi, eşecul în îndeplinirea planului, proasta aprovizionare cu bunuri de consum şi proasta administrare urbană. Barbu Petrescu, cel care îl înlocuieşte pe Radu, va împlini 64 de ani în octombrie anul acesta. Se zvoneşte că ar fi rudă cu Elena Ceauşescu. Petrescu a fost anterior Vice Prim Ministru din aprilie până în noiembrie 1988.
Concluzie
Aceste schimbări nu ar trebui privite ca o reînnoire a segmentului oficialităţilor de rang înalt, ci mai degrabă ca încă un exemplu al schemei de neînţeles care abundă în frecvente numiri şi destituiri şi care maschează jocul politicii româneşti cu scaunele puterii.
Paul Gafton
Radio Europa Liberă (München) – Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro