x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Soldaţii estici, agricultori şi constructori

0
04 Sep 2009 - 00:00
Soldaţii estici, agricultori şi constructori


În fiecare ţară membră a Pactului de la Varşovia, mare parte a perso­nalului militar este în mod curent implicată în activităţi care au prea puţin legătură cu apărarea naţională. Au grijă de vite, ajută la recoltat, sapă şanţuri, lucrează la calea ferată şi la construirea metroului. Acest fe­no­men este poate mai puţin evident în Germania de Est şi mai răspândit în Uniunea Sovietică şi în România.

Ministerul sovietic al Apărării are mai mulţi porci decât oameni. Cei 7.000.000 de porci pe care îi deţine sunt crescuţi în 83 de mari ferme de stat militare (sovkhozes), şi aproximativ 9.000 de unităţi militare din URSS îşi au propriile ferme. Ministerul mai are 80 de ferme cu vaci de lapte şi aproximativ 100.000 de viţei.

Potri­vit şefului de stat major, generalul Mihail Moiseev, soldaţii-agricultori sovietici mai cultivă 264.000 de hectare de teren agricol, cresc un sfert de million de oi şi au grijă de un număr neprecizat de păsări. Soldaţii-fermieri produc aproximativ 60% din ouăle consumate de către membrii forţelor armate ale Sovietului, un sfert din cartofii consumaţi de aceştia şi în jur de 20% din carnea consumată. (Ouăle sunt incluse în meniu doar  în zilele de sărbătoare, în vacanţe şi în zilele nelucrătoare. Raţia anuală de carne pe cap de soldat este de 64 de kilograme iar pentru marinari este de 73 de kilograme).

Astfel de statistici extensive nu sunt disponibile pentru alte ţări membre ale Pactului de la Varşovia, dar practica "auto-susţinerii" agricole are, probabil, o largă răspândire. Ministerul de Externe maghiar a declarat că fiecare unitate militară maghiară este implicată în creşterea animalelor şi în grădinărit; Ministerul  Apărării din Polonia a raportat că personalul său asigură aproape tot necesarul de  legume iar fermele aflate în îngrijirea militarilor produc aproximativ 7.500 de tone de carne anual.

În perioada  recoltărilor, economiile socialiste din Estul Euopei nu au reuşit niciodată să facă faţă de unele singure cerinţelor agriculturii. Deficienţele sunt foarte evidente toamna şi este o tradiţie în Europa de Est şi în URSS să fie implicate diverse sectoare ale societăţii. Greul cade pe umerii elevilor şi soldaţilor.

Până în 1983, peste un milion de soldaţi sovietici au fost trimişi pe ogoare, an de an, să ajute la cules; este şi cazul miilor de soldaţi din unităţile cel mai bine pregătite pentru luptă, chemaţi special din Germania de Est. Acest exod anual ce implică oameni şi camioane dinspre şi spre Germania de Est sugerează că Pactul de la Var­şo­via nu pare să fi luat în serios pretinsele ameninţări militare din partea NATO. Totuşi, exodul poate fi un motiv de îngrijorare pentru comandanţii sovietici din Germania de Est care se plâng că pierd timp preţios pentru antrenamente, că scade dis­ponibilitatea militarilor pentru intervenţii şi că vehiculele au multe pro-bleme mecanice la întoarcerea.

Dar, în Uniunea Sovietică, cel puţin, contribuţia militară la recoltat, în ultimii ani, s-a axat, mai ales, pe asigu­ra­rea transportului şi mai puţin pe oferta de mână de lucru. În toamna lui 1988, 30.000 de vehicule militare au cărat mai mult de 22.000.000 de tone de produse agricole, inclusiv 8.000.000 de tone de cereale.

Ajutorul dat de militari la recoltat este curent în Bulgaria, Cehoslovacia, Un­garia, Polonia şi România. În Ro­mâ­nia, un ziar militar special este publicat pentru soldaţii şi marinarii care participă la "campania agricolă" în fiecare toamnă. (Forţa Aeriană Română pare a fi scutită de asemnea îndatoriri şi, este posibil, ca şi unele trupe din armata de elită. Recoltatul este este una dintre îndatoririle recurţilor din armată dar un expert vestic a afirmat că marinarii români care se oferă voluntari pentru acest tip de muncă beneficiază de  dublarea permisiilor anuale.)


TRUPE DE CONSTRUCTORI

Doar în Uniunea Sovietică militarii au construit, dacă nu întregul, atunci mare parte din Aeroportul In­ter­na­ţional Sheremetevo din Moscova, clădirile pentru jocurile olimpice din Moscova, din 1980, Cosmodromul Baikonur şi cea mai dificilă porţiune din calea ferată de pe Magistrala  Baikal - Amur (BAM). În alte ţări ale Pactului de la Varşovia, unităţile mi­litare au construit obiective precum metroul din Varşovia, noul aeroport şi Bulevardul Victoria Socialismului din Bucureşti.
MUNCA FORŢATĂ, ASTĂZI
În vreme ce soldaţii şi ofiţerii din diverse corpuri de construcţie nu sunt prea performanţi, ei prezintă, totuşi, câteva mari avantaje: sunt ieftini şi merg acolo unde li se spune să mear­gă. Mai mulţi analişti vestici au notat că aceştia au luat locul puş­căriaşilor din lagărele de muncă din epoca lui Stalin. Ei pot fi şi sunt fo­losiţi în zone în care condiţiile de viaţă şi de muncă sunt proaste şi unde ar fi dificil şi scump să se utilizeze muncă civilă.

Un exemplu în acest sens este BAM unde trupele au făcut operaţională secţiunea finală a sectorului estic, 156 de kilometri de cale ferată, în septembrie. Trupele militare au lucrat la BAM din 1974. În 1989 peste 500 de kilometri au fost asfaltaţi cu armata iar obiectivul final este de 20.000 de kilometri, până în 1995. Un ziarist sovie­tic care a vizitat una dintre aceste unităţi de construcţie nu a plecat cu o impresie prea favorabilă. El a văzut sol­daţi "cu părul vâlvoi" care nu-şi sa­lu­tau ofiţerii şi ofiţeri care se plân­geau că unitatea lor nu primeşte sprijinul cuvenit de la angajator, Ministerul Rus al Drumurilor. Vizitatorului i s-a spus că nu sunt suficiente corturi pentru dormit, uniforme de îm­bră­cat, şi nici chiar destule farfurii.


CONTRIBUŢIILE SOCIALE ALE MILITARILOR ROMÂNI
În România există unităţi speciali­zate în construcţii şi, cu toate acestea, contribuţia socială a soldaţilor obiş­nuiţi este, poate, mai mare decât în ori­ce altă ţară membră a Pactului de la Varşovia. Dr. Jonathan Eyal, un ex­pert în forţele militare est-europene de pe lângă Institutul Serviciilor Re­ga­le Unite din Marea Britanie, relatează că majoritatea recruţilor români be­neficiază de o instrucţie militară rudimentară înainte să se alăture "batalioanele de muncă". Acestea au pro­prii­le lor centre de comandă şi propriile zia­re şi sunt folosite pentru cons­truc­ţia de drumuri şi poduri, pentru a săpa canale, pentru recoltat. Alte surse relatează despre mici de­ta­şa­men­te care ajută la repararea străzilor din oraşele mai mari.

În termeni de forţă militară convenţională, NATO beneficiază de pe urma folosirii trupelor ţărilor membre ale Pactului de la Varşovia pentru munca la fermă, pentru recoltat, pentru săpat şanţuri sau peticit străzi. Recruţii care au petrecut prea puţin din timpul lor în uniformă şi mai mult pentru a culege sfeclă sau a căra cereale nu sunt la fel de bine pregătiţi pentru luptă precum cei care îşi de­dică tot timpul instruirii militare. Cu excepţia celor din România, totuşi, acest tip de activităţi nu le afectează cu mult ni­velul de pregătire militară.

Unităţile specializate în construcţii, pe de altă parte, ar putea deveni o sursă de polemică în discuţiile de la Viena. Pactul de la Varşovia trebuie să ofere mult mai multe informaţii privind componenţa, instrucţia şi utilizarea acestor unităţi dacă se speră ca NATO să fie de acord să le excludă pe unele dintre ele sau pe toate din planurile de reducere care vor fi perfectate. Paşii care au fost făcuţi în această direcţie nu par suficienţi pentru a convinge NATO că aceste forţă nu contează în balanţa militară.
Douglas Clark
Radio Europa Liberă (Munchen) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citeşte mai multe despre:   aici radio europa liberă

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de