Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În iulie 1989, preşedintele Adunării Naţionale Maghiare, Mátyás Szurös, îi acorda un interviu lui Nestor Rateş, directorul Serviciului în Limba Română al Radio Europa Liberă.
Printre altele, Szurös a abordat problema relaţiilor tensionate româno-maghiare, relaţia Bucureşti - Moscova, problema reformelor în curs în Ungaria. Michael Shafir a prezentat pe larg acest interviu.
"Szurös a spus că «susţinătorii lui Mihail Gorbaciov privesc evoluţia din Ungaria cu simpatie». «Vântul care bate dinspre Est», a adăugat el, «este acum favorabil», iar conducerea lui Gorbaciov este în general «un mare câştig pentru lume». Asta nu înseamnă însă că roata nu se poate întoarce, că forţele care se opun reformei nu pot să întoarcă URSS din drum, chiar dacă posibilitatea unei astfel de regresii pare acum departe. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, zilele lui 1956 ar putea reveni: «Nu elimin complet posibilitatea unei intervenţii armate, dar şansele de a se întâmpla sunt minime... Totuşi, evenimentele din China, din Georgia şi din alte locuri ar trebui să constituie un avertisment. Deşi Stalin e mort de mult, mentalitatea stalinistă a supravieţuit. Mai există încă urme ale unei «doctrine brejneviste», dar lumea este astăzi diferită de cea din 1956."
UNGARIA ŞI ANTIREFORMIŞTII
Szurös a discutat şi despre ostilitatea unor ţări comuniste faţă de reformele din Ungaria şi a negat lipsa de credibilitate a discursului lor preocupat de "soarta socialismului". El a spus că oponenţii reformei se tem de posibilitatea de "a-şi pierde poziţiile". Totuşi, a făcut o distincţie între ţările în care există o "autentică anxietate" şi România, "a cărei conducere afişează o atitudine care este aproape duşmănoasă faţă de procesul din Ungaria". Această atitudine "a fost mascată sub stindardul unui socialism degenerat".
Ca replică la acuzaţiile Bucureştiului, că abandonarea sistemului partidului unic şi adoptarea economiei de piaţă reprezintă o trădare a principiilor socialismului, Szurös a spus: "Socialismul, aşa cum a existat cândva, este un eşec. Vreau să fiu bine înţeles, nu aveam de-a face cu lichidarea socialismului, ci cu schimbarea unui model care nu dă rezultate.
Noul model trebuie să se bazeze pe actuala poziţie a Ungariei şi pe potenţialul acesteia; şi trebuie să fie un model democratic, care să permită participarea poporului la procesul de construcţie... În plus, modelul anterior era unul străin, iar acesta s-a născut pe pământ maghiar. Multe dintre elementele sale au fost doar copii. Totuşi, noi încercăm să folosim experienţa social-democraţiei... Dar să pun altfel întrebarea: care este mai socialistă, România sau Finlanda? Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că socialismul este un proces istoric, una dintre cele mai mari idei ale omenirii, o parte a culturii europene. În consecinţă, este o idee frumoasă care însă a fost prea puţin pusă în practică. Atunci când acţionezi împotriva poporului nu poţi vorbi despre un socialism autentic. Dar nici problema dreptului la proprietate nu trebuie transformată într-un fetiş. Acest aspect trebuie abordat raţional şi trebuie să servească nevoilor oamenilor. Nu vrem, de acum încolo, să transformăm într-un fetiş ideea că socialismul poate exista doar într-o societate în care numai statul are drept de proprietate. Proprietatea de stat, proprietatea cooperatistă şi proprietatea privată pot avea o valoare egală. Singurul criteriu este eficienţa lor".
RELAŢIILE UNGARIEI CU ROMÂNIA
Amintind de evenimentele din 1956, Szurös a spus că România a sprijinit intervenţia URSS şi chiar s-a oferit să participe la invazie. Moscova a refuzat totuşi oferta. Atitudinea actuală a conducerii României faţă de reformele din Ungaria, aşa cum o reflectă relatările din presă despre funeraliile din iunie ale lui Imre Nagy, sunt în concordanţă cu atitudinea trecută a României.
Szurös a respins acuzaţiile României cum că Ungaria ar avea aspiraţii revizioniste şi a reluat punctul de vedere oficial al Budapestei potrivit căruia Ungaria are datoria de a se simţi responsabilă faţă de maghiarii care trăiesc în afara actualelor graniţe ale Ungariei, după primul şi după cel de-al doilea război mondial. Maghiarii din Transilvania, a spus el, se află acolo unde au trăit şi strămoşii lor de o mie de ani. Ei nu au intenţii revizioniste, deşi, crede el, cea mai bună soluţie pentru această problemă ar fi fost să i se garanteze Transilvaniei "autonomia" după cel de-al doilea război mondial.
Când a fost întrebat, Szurös nu a putut spune ce fel de autonomie are în minte, nici nu a menţionat că Regiunea Autonomă Ungară, redenumită Regiunea Autonomă Mureş în 1960, care a existat în România din 1952 până în 1968, nu a reuşit să satisfacă minoritatea etnică maghiară, iar etnicii români aveau o prezenţă consistentă. Szurös a spus că Ungaria "nu a avut probleme cu poporul român" ca atare, doar cu politicile duse de guvernul român. Problemele dintre cele două ţări nici măcar nu au pornit de la diferenţele de concepţie asupra socialismului. Deşi conceptul românesc este unul de tip "dictatură nepotistă", asta e "problema lor". Totuşi, este treaba Ungariei să se asigure că drepturile minorităţii etnice maghiare sunt respectate pretutindeni.
ASPECTELE MILITARE ALE CONFLICTULUI ROMÂNO-MAGHIAR
Szurös a spus că nu crede că neînţelegerile cu România pot escalada până la un conflict militar. Este adevărat, a admis el, că mai degrabă presa maghiară decât cea românească a discutat pentru prima dată posibilitatea unui conflict militar; dar, a pretins el, ceea ce a scris presa românească este "irelevant".
"Noi aflăm despre intenţiile României din alte surse", a spus el. Szurös a spus că Nicolae Ceauşescu pretinde că România ar putea produce arme nucleare, dar că această afirmaţie nu e decât "un fel de şantaj". El a afirmat că au circulat informaţii în presa internaţională despre comasarea de forţe armate la graniţa cu Ungaria, dar Ungaria "nu a luat aceste informaţii în serios" (Departamentul român al REL nu a găsit astfel de informaţii în presa vestică şi nici nu are vreo dovadă a întăririlor militare din România).
Deşi Budapesta nu crede că este posibil ca disputa să ducă la o confruntare militară, Szurös a spus că este totuşi de datoria Ungariei să acorde atenţie "unor semnale şi unor manifestări din România", pentru că "orice e posibil" când ai de-a face cu o dictatură de tipul celei din România. El a subliniat că trupele româneşti au fost de două ori în Budapesta în acest secol, în timp ce trupele maghiare nu au fost niciodată la Bucureşti. El a atras atenţia că prima dată când trupele româneşti au intrat în Budapesta, ele au ajutat la "înăbuşirea" Republicii Sovietice Ungaria.
URSS ŞI ROMÂNIA
Potrivit lui Szurös, "contradicţiile" dintre politica lui Gorbaciov şi cea a regimului din România al lui Ceauşescu sunt "acute". Susţinătorii lui Gorbaciov "nu agreează deloc politica lui Ceauşescu". Potrivit lui Szurös, situaţia s-a schimbat remarcabil de când el era ambasador la Moscova, la sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80.
Pe atunci, simpatizanţii lui Brejnev "apreciau România mai mult decât Ungaria", pentru că susţineau "sistemul intern al României". Situaţia s-a inversat acum, dar această schimbare nu înseamnă că Moscova intenţionează să ia vreo măsură împotriva lui Ceauşescu: "URSS priveşte România dintr-o perspectivă geostrategică. Consideră că ceea ce se întâmplă în România este o problemă internă a României. Fiind o mare putere, URSS consideră esenţial ca România să rămână membră a Pactului de la Varşovia. În consecinţă, în opinia mea, problema ce fel de socialism există într-o ţară sau alta este considerată de Uniunea Sovietică o problemă de importanţă secundară; prioritatea este să menţină sistemul actual de alianţe atâta vreme cât va exista NATO".
Michael Shafir
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
